3,026 matches
-
schelet În plus. În finalul ultimei povestiri se dezvăluie faptul că În 1963, În România, „criminalul omorîse un șarpe mare, trăgînd În el cu arcul. Săgeata i se Înfipsese În cap”. Să remarcăm doar că În 1963 În România nu reapăruse arcul cu săgeți, instrumentul pentru omorît șerpi fiind săgeata simplă, fără arc, deasupra indicației cinegetico-icariene „Spre comunism, În zbor”. Pe atunci industria de arcuri era abia la Începuturi. Mai semnalez și absolut remarcabila schiță Noaptea migdalelor sfărîmate, de Antoaneta Darie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
încât ea se retrăgea, făcându-se și mai mică, simțindu-se inutilă, se strângeau toți trei în casa mare, discutând, hărțuindu-se, plănuind și iar plănuind, de parcă toate ar fi mers extraordinar de bine, în acele momente simțind cum îi reapar energiile, care îi sporeau în orele nopții aproape nedormite, a doua zi o lua de capăt, bătând la alte uși. Fiecare femeie e un fir de nisip - îi spunea lui Andrei Vlădescu, așezată între pernele patului, cu spatele drept lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
copleșitor. Dar nici indiferența respirației continue în fața agitației de dinăuntru și nici vederea orașului colcăitor nu-i mai aduc liniștea. Încât acum stă privindu-și imaginea din oglinda venețiană, nevăzându-și chipul, ci privind dincolo de el, la toate câte îi reapar din nou în gând, în cerc, învârtindu-se în cerc, pentru că încă nu înțelege ce se întâmplă și nu există un capăt de care, apucând, să reușești destrămarea ghemului. Acum cel mai rău e să fie singur. Însă doamna Marga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dinți „merde! merde! merde!“, apoi a scos un fel de strigăt ca de animal rănit, „idiotule!“, și-a zis, aprinzându-și o altă țigară și trăgând adânc fumul în piept. A înjurat. Apoi s-a auzit soneria. Ioana Sandi a reapărut în ușă, a intrat, a închis ușa în urma ei, „Nu pot să plec așa“, a spus. Ochii de culoarea alunei erau umezi. Andrei Vlădescu s-a simțit inundat într-o mare bucurie, privirile îi sclipeau, dar furia dinainte încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vântul rece crengile bolnave de pui de frunze de un verde palid. Andrei simțea renașterea lumii în drumurile scurte prin orașul amețit de zgomote, ca un bolnav în convalescență, pregătindu-se să redevină colcăitor, amețitor, tumultuos, enervant, obsedant. Pe trotuare reapăreau desenele stângace ale șotroanelor. După prânz, copiii chiuiau. La colțuri de stradă, țigăncile vindeau flori proaspete, de câmp, nu de seră. Îi plăcea să le privească, de fiecare dată când se ducea în vreo vizită, oricât de scurtă, cumpăra buchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
minte foarte bine ce spuneai tu însăți, că e imposibil să știi un om într-o lună sau două, iar acum te arunci în brațele altuia închizând pur și simplu ochii. Dacă te înșeli?“ „Nu se poate.“ Pe chip îi reapăruse apa aceea de mulțumire, și-a stins țigara cu un gest nervos, s-a așezat pe scaunul din fața oglinzii cu înflorituri, începând să-și perie capul. „Și dacă te înșeli?“, insista Andrei Vlădescu. „Atunci...“ S-a oprit o clipă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
are în sfârșit o persoană importantă de partea ei, spuse Kim, servindu-se cu trei lingurițe de zahăr. Este exact șansa de care avea nevoie. — Da, desigur, intenționez să... fac tot ce pot, spuse Roddy, prins pe picior greșit. Phoebe reapăru din dormitor, cu o mapă mare sub braț. — Are loc în mașină? Roddy respiră adânc. — Cam greu. — Dar... Phoebe părea să se îndoiască. Ai spus că vrei să le vezi. De aceea ai venit, nu? Credeam că sunt toate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Iartă-mă, spuse Fiona. E îngrozitor să începi așa Anul Nou. — Nu fi prostuță, am zis. Îmi dădeam seama că era tot mai vlăguită. După ce bău, se lungi din nou pe targă și nu mai încercă să vorbească până nu reapăru infirmiera. — Facem progrese, spuse ea veselă. Asistenta încearcă să vă găsească un pat și imediat ce veți avea unul, vă putem duce în salon, iar doctorul Bishop vă va da antibioticele. Doctorul Gillam, cea care face internările, este foarte ocupată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
avut nevoie de amândouă mâinile ca s-o pot agăța, fără s-o târăsc pe jos, de un umeraș căptușit cu mătase, după care am Închis binișor, În liniște, ușa. Nici apucasem să mă așez la loc, că Miranda a reapărut lângă mine și, de data asta, ochii ei aveau destul spațiu ca să Îmi analizeze Întreg corpul. Poate părea imposibil, dar am simțit că toate mădularele Îmi iau foc pe măsură ce ea mi le analiza, dar rămăsesem din nou pironită locului, incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lucrurile astea, am zis eu și am preluat sacoșa cu monogramă, Îndesată cu hainele murdare ale Mirandei, pe care ea i le dăduse lui ca să mi le dea mie. L-am ușurat de asemenea și de sacoșa Fendi cu mărgeluțe, reapărută de curând. Era o sacoșă unicat, pe care se cususeră manual niște mărgeluțe, cu un model elaborat, În formă de cristal, realizată special pentru Miranda de firma Silvia Venturini Fendi În semn de mulțumire pentru sprijinul oferit, iar una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aer liber. Mașinile care goneau făceau un zgomot infernal. Soarele le bătea În față, făcîndu-i să-și țină ochii pe jumătate Închiși; la intervale dese, luau o curbă sau treceau printr-un pîlc de copaci și scăpau de el, apoi reapărea jos, pe cer, mai mare ca Înainte, roz și umflat. Soarele, căldura și, probabil, ginul pe care-l băuse, o făceau pe Viv să moțăie. Își lăsă capul pe umărul lui Reggie și Închise ochii. El Își freca obrazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a dus la un restaurant șic. Plin cu tipi de la BBC, cred. Ce minunat pentru tine! A trebuit să cinez de una singură. Am stat aici, lîngă cuptorul ăsta blestemat, și am mîncat cu șorțul pe mine. Privirea aceea dezgustată reapăru pe fața Juliei, dar de data asta rîse. — Ei, dar, pentru Dumnezeu, de ce ai făcut-o? o Întrebă ea. Helen habar n-avea. Acum i se părea absurd. Măcar de-ar fi putut rîde Împreună cu Julia. Măcar de-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Lucră mai repede. — OK, Patridge? strigă ea după ce legă bandajul și apoi Îl rupse. CÎt mai ai? — Aproape gata. Și tu, Mickey? — O să fim gata cînd termini și tu. — Bine. Kay desfăcu targa pe care o scosese din dubiță. Gardianul reapăru În timp ce se ocupa cu asta; o ajută să o ridice pe doamnă pe targă și Îndesă pătura În jurul ei. — Pe unde s-o ducem? Întrebă Kay, cînd fu gata. E vreun drum pînă-n stradă prin grădină? Gardianul clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În unghiuri neverosimile - ca o Începătoare, se gîndi Helen, În prima seară liberă a servitoarei. Apoi se sculă În picioare și-și șterse de praf genunchii; ieși pe ușa cu draperie să-și ia paltonul și pantofii. După un minut reapăru Într-o haină la două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină marinărească. Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed, apoi trase dintr-o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să facă asta subiect de examen. Dacă pici, ești dat afară? — Corect. Atunci, rîse Julia, va trebui să te duci să locuiești la Brighton. O luară spre stînga și coborîră un delușor. Uite, ăsta probabil că este Farringdon Road. Aici reapărură taxiurile și alți trecători, creînd un sentiment de spațiu liber - dar și unul Înspăimîntător, pentru că jumătate din clădirile de pe stradă erau avariate și acoperite cu scînduri. Julia o conduse pe Helen spre sud, spre fluviu. La un post de jandarmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă poți vedea ce vede Kay În mine, nu-i așa? — Am făcut o chestie urîtă, spuse Julia, mișcîndu-se. Acum regret. — N-are importanță, zise Helen. Pe bune, n-are. La urma urmelor... Sentimentele Îi păliseră, puțin doar, acum Însă reapărură Înviorate de vin, de beznă. De fapt, noi două sîntem Într-o situație comică. — Chiar așa? — Adică, din cauza celor Întîmplate Între tine și Kay... Brusc, chiar pe Întuneric, știu că greșise. Julia devenise rigidă. — Ți-a spus-o Kay? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În una singură: să găsească un loc intim În care să poată sta liniștită și la căldură. Auzi vocea lui Reggie. Glumea cu bătrîna destul de forțat. „Așa-i... Așa aș spune... Nu-i așa?“ Haide odată, se gîndea ea. El reapăru pufăind, Înjurînd, și intrară. Apartamentul era la ultimul etaj. Ferestrele de la scară nu erau acoperite, așa că trebuiră să folosească doar lanterna. Se simțea umedă la noadă și-și imagină că probabil sîngera; la fiecare pas pe care-l făcea, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
doua perioadă, întinsă din 1962 pînă la prima extindere, se caracterizează prin faptul că PSCE sînt pentru menținerea aderării statelor membre respective la CEE417. În a treia perioadă, se observă intrarea europesimiștilor în 1973 (Labour Party, SD-D) și 1981 (PASOK). Reapar diviziunile între susținătorii și opozanții integrării europene. Aceste valuri succesive de lărgire a UPSCE ridică problema unității ideologice a federației 418. În această privință, Gerassimos Moschonas sintetizează trăsăturile semnificative: "confruntați cu sosirea noilor membri, mai mult eurosceptici (britanici, danezi, irlandezi
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
început să scoată în evidență rolul notabil al europartidelor în procesul politic european. Începînd din 1995, observăm că majoritatea cercetătorilor a constatat influența FEP asupra politicilor publice. După Daniel-Louis Seiler, a trebuit să așteptăm apoape zece ani pentru a vedea reapărînd metoda politicilor comparate. De atunci, această metodă a fost cea mai folosită de oamenii de știință care se ocupau de FEP. În general, e vorba de folosirea instrumentelor analitice dezvoltate în contexte naționale și de aplicarea lor în analiza FEP
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
spunea el în Apologetic, în fiecare lună sau cînd vrea și dacă poate, dă de o parte cîțiva bani, căci nimeni nu este forțat să o facă, ci o face spontan. Acestea sînt rezervele pentru făcut milostenie"274. Acest principiu reapare mai mult sau mai puțin explicit în toate frumoasele secole ale Bisericii, principiu care dorea și recomanda nu numai ca enoriașii să nu fie obligați să facă aceasta, dar nici să nu se facă presiuni asupra lor prin nici un fel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că petrecerea ei este evenimentul cel mai important al săptămânii mele. Eduardo mi-a promis că va veni la petrecere, ceea ce, recunosc de bunăvoie, era evenimentul săptămânii mele. Julie a hotărât să vină însoțită de Todd, care, în mod clar, reapăruse pe lista ei lărgită de prieteni-de-ultimă-oră, iar Charlie era în LA. (Slavă Domnului. Gândul că s-ar fi putut încrunta la mine într-o cameră plină de sosii de-ale lui Robert și Ali nu era prea atrăgător.) Aerin are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Înțeles exact ce spunea traducătorul. Cel puțin asta o să semnaleze că nu ne lăsăm. — Danvila, da..., murmură Frank, jucîndu-se cu pachetul de țigări.) Un om drăguț, cred că l-am cam șocat. Și pe tine, aș Îndrăzni să spun. Îi reapăruse zîmbetul prietenos, dar șmecher. Se lăsă pe spate cu mîinile la ceafă, acum Încrezător că putea face față vizitei mele. Deja ne asumaserăm rolurile de familie stabilite Încă din copilărie. El era spiritul născocitor și nestăpînit, eu eram neghiobul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Polițistul Își reluă supravegherea asupra noastră. — Cunoști obiceiurile casei, pe-aici. Toată afacerea asta e absurdă. Evident că nu i-ai omorît tu pe Hollingeri. Nu-i chiar adevărat. (Frank se trase mai departe de mine, iar pe buze Îi reapăru zîmbetul defensiv.) E greu de crezut, dar sînt vinovat. Nu mai vorbi așa! (Ajuns la capătul răbdării, i-am trîntit pachetul de țigări pe podea, la picioarele polițistului.) Să nu-i spui nimic lui Danvila despre treaba cu Gibraltarul. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Saabul din parcare și acceleră pe strada pietruită, jumulind retrovizoarele mașinilor staționate pe margine. PÎnă m-am Întors la Citroënul meu, el dispăruse din peisaj. Am tot condus prin jurul pieței, apoi am cercetat portul și orașul vechi, sperînd să-mi reapară În cale. CÎnd eram gata să renunț și s-o iau spre Clubul Nautico, am văzut un grup de turiști În fața clubului de teatru Lyceum, de pe Calle Dominguez, Încercînd să tempereze un șofer nerăbdător. Saabul furat de Crawford era blocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cele până la subțioara piciorului? Nu-i destul că umblă prin teatru, aproape goale de li se văd tăți chiloții?... Nu suport nici Revoluția, nici dezmățul! simțea Zoe nevoia să susțină în gura mare la festinuri cu mese îmbelșugate, în care reapăruseră scrumbia de Dunăre, șunca de Praga, icrele negre, șampania franțuzească, untul, mușchiulețul și alte alese bunătățuri inexistente în anterioara "epocă de aur". Nemulțumirile Zoei, remarca Vladimir, într-un rând, când medita cu clondirul de whisky dinainte, vin atât din diminuarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]