3,066 matches
-
pe care îi vom face într-un târziu m-am decis să scriu despre cum am sădit un măr Ovidiu Cristian DINICĂ Despre mine pot spune că iubesc, da iubesc cuvântul și cerul albastru... Inima mea cântă sub ploaia dimineții recitind poemele calde ale amiezii. Scriu ca și cum aș respira aerul ploii. Mă recompun din insule rătăcite pe un arhipelag inundat de cuvinte,am matricea tinereții fără bătrânețe. Anotimp închis pot fi liniștea ungherului în care se strâng firele pânzei de păianjen
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
difficile”, mie-mi spuneți! După câteva zile, Jean-Michel „s-a prins”. A scos ceva bani dintr-un contract de cercetare și mi-a dat și mie. Mergeam împreună la masă... Câteodată și în România se mănâncă bine la prânz! ... Am recitit textul tău. Umilințele noastre sunt asemănătoare; se leagă de două lucruri pe care, nici pe alea, nu le aveam noi sub Ceaușescu: mâncarea și cărțile. Panem et libris. Iar ei ne-au oferit panem et circenses. De circ nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ăla „Viața noastră unde eee?/ viața noaaastră ce-ați făcut cu eaa?”). Poate ne regăsim în cyberspațiu, dacă nu ne-am putut regăsi „în spațiul carpato-danubiano-pontic”(măi ce gust greco-latin are limba asta de lemn!). Noa gata! ??? rând alb? Am recitit textele tale de la Oxford. Sunt mult mai pline de viață decât crezi tu. Mustesc a viață, așa cum era ea, năclăită, amorțită, cu ochi mici și păr mult ca să reziste la întuneric și frig. Cu un lucru nu sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Universității de la mitingul maraton anticomunist din primăvara lui ’90. Desigur, este vorba de Bush tatăl, primul Bush al Americii. Peco era termenul generic folosit pentru orice stație de benzină. Prescurtarea frecventă a cuvântului tovarăș. Acum, în 23 august 2004, când recitesc povestea acelei zile fericite, mă sună Liviu de la New York să îmi spună „La mulți ani!”. Hazardul. Hazardul și bucuria fantastică să fie adevărat după 15 ani că noi sărbătorim 23 augustul nostru peste mări și țări, globe-trotteri liberi. Cineva, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe prispa și în curtea casei cu tânărul chiriaș, ori plimbările de-a lungul iazului sub copacii rămași în singurătatea ținutului. Se uita uneori, anume, la tabloul pe care i-l dăduse, simțea nevoia să-l întoarcă, să citească - să recitească - cele două rânduri scrise spre amintire pe spatele pânzei, și semnătura citeață (ușor orgolioasă), care le încheia. „Ce om!” își spunea dar nu se știe exact ce gândea, pentru că amesteca în memorie amintiri informe, gesturi, rămase pe jumătate, vorbiri întretăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și-i înmânai cartea -, or de atunci nu v-am mai văzut până azi. Țin să vă spun, însă, că nu a fost inutil cum crezusem în primul moment, pentru că - asta e foarte important - n-am rezistat tentației și am recitit-o, am regăsit bucuria timpului de adolescență și vă mulțumesc cu adevărat. Aș avea, totuși, o întrebare... În momentul acela doamna Pavel plecă să ne aducă dulceață și cafele. O simplă întrebare, repetai. - Care anume? făcu, oprindu-și pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
măsurile luate, precum și, după caz, date statistice referitoare la problemă. În legătură cu modul în care a fost întocmit Raportul, m-aș referi la ceea ce am remarcat, ca jurist la vremea respectivă, dar precizez că îmi mențin această apreciere și acum când recitesc acest raport (evident, cu alți ochi), că am fost impresionat de calitatea documentului elaborat și de volumul de muncă depus în acest scop; eram în profesia de jurist de 37 de ani și pot spune că aveam cunoștințe solide de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de obicei, dar ne-au dat un Dr Pepper în plus. Te rog ai grijă de tine, te rog, nu te speria, te rog, vino să mă vezi sau ia legătura cu mine într-un fel, te iubesc. Anna Am recitit ce scrisesem. Era destul de degajat? Nu voiam să știe cât eram de îngrijorată, pentru că, prin orice trecea în momentul de față, era cu siguranță o încercare destul de grea fără să-l mai împovărez și eu. Hotărâtă, am apăsat „Trimite“ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încercat să te sun, dar era ocupat. Voiam să te prind înainte să plec. Ne vedem diseară. Nimic deosebit, voiam doar să-ți spun că te iubesc și te voi iubi veșnic, orice s-ar întâmpla. A xxxxxxxx L-am recitit. Ce voia să spună? Venea să mă vadă diseară? Apoi am observat data: 16 februarie și azi era 20 aprilie. Nu era nou; valul de adrenalină care se revărsase în bietul meu trup plin de speranță s-a oprit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost respinși cu pierderi grele, lucru care nu este deloc amintit în poemele compuse în cinstea lor. Făcusem în așa fel încât să fiu de față în acele zile de luptă, impunându-mi să-mi notez în fiecare seară impresiile. Recitindu-le la Roma, câțiva ani mai târziu, am fost mirat să văd că nu consacrasem nici un rând desfășurării bătăliilor. Ceea ce îmi reținuse atenția fusese doar comportamentul principilor și al apropiaților lor în fața înfrângerii, comportament care m-a surprins, deși frecventarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dinastiei din care făcea și el parte, până la nașterea lui, cu doi ani în urmă. Eu mă aflam la câțiva pași distanță, de cealaltă parte a sublimei porți, înveșmântat într-o lungă robă din mătase stropită cu aur, citind și recitind poemul pe care trebuia să-l declam în fața suveranului și pe care fusesem nevoit să-l alcătuiesc când eram pe mare, între două momente de amețeală. În jurul meu, mii de soldați, funcționari, dar și orășeni de toate condițiile, cu toții tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suferință, statul jos înseamnă suferință. Perseverența provoacă suferință. De vină o fi băutura, haleala de prin snack-uri sau toată pornografia asta. Așa că ziua s-a transformat într-o stranie hârtie de calc scrisă cu cerneală simpatică. Am citit, am recitit și am căutat prin cotloanele minții și ale camerei repere și ocări. Animalele din Anglia. Boxer, calul cel mare. Prosopul meu de față seamănă cu un sul de ștergare dintr-un bordel în plină activitate: de unde apăruse tot rujul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îmi place zgomotul și furia, adăugă el enigmatic. Cam aici te aduce lectura: te face să spui lucruri de felul ăsta. — Da, am spus eu, păi am citit un roman de George Orwell. Ferma animalelor. Mai bine zis l-am recitit. Da, și 1984. Eu și 1984 ne înțelegeam cât se poate de bine. Ferma animalelor? făcu Fielding. Nu zău. Dorothea, sau cine o fi fost, făcu la revedere cu mâna și o porni mitraliindu-și tocurile spre ușă, încheindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
artei până la trei. După care, timp de o oră, filozofie - nimic tehnic, nimic greu. De la patru la cinci: îmi consolidez cunoștințele de germană. După care, până la cină, mă odihnesc și citesc tot ce-mi place. De regulă, Shakespeare. Da, tocmai reciteam o carte zile trecute. Ferma animalelor. Ce părere ai? — Deși pare ciudat, n-am citit-o. — Dar... dar 1984? — A, o să mă apuc de ea când i-o veni timpul. Nu mă prea interesează romanele de idei. Și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o mutră imploratoare lângă stăpâna lui, trăsăturile câinelui, în repaus, compunând imaginea cea mai fidelă a spaimei și somnului. Eu stăteam cu Hitler în poală - noaptea generalilor, pământ pârjolit, prăbușire, umilință și moarte; un final fericit. Acum ar trebui să recitesc Banii. Martina mi-a dat aceste cărți. Martina îmi dăduse o trusă cu instrucțiuni de folosire pentru secolul douăzeci. Și totuși, asta era ceea ce îi ofeream și eu în persoană. Era un observator atent. Mă observase în decursul ultimelor săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trebile mai rău». * Mama ca ființă care ne‐a dat viață e în toate. Din volumul „Cele mai frumoase poezii românești” , publicat prin anul 1937 de Const. Solomon și G. Ursu, cu recomandarea ca elevii lor să le citească și recitească, m‐am oprit nu la nemuritoarele versuri ale lui Eminescu adresate nouă și mamelor noastre, ci la ale lui Al. Depărățeanu (1835‐1865 ) care spun tot atât de mult ce înseamnă simbioza mamă‐copii: „Erau trei sărmani: doi copii și‐o mamă
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
complimente de la Tim și o foaie scoasă la imprimantă. Cinci nume, în ordine alfabetică, iar alături o listă de sume. Ochii mei s-au năpustit asupra lor. Apoi m-am dus la masa din bucătărie, am desfăcut lista și am recitit-o: Simon Grenville Patricia Makamoto James Rattray-Potter Henrik Claes Smith Nicola Walters. Absența numelui lui Bill din lista de depuneri directe mergea mână în mână cu teoria mea că Charles nu îl șantajase pentru bani, ci pentru avantajele poziției lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cuvinte. Ca să nu spun că am pierdut dimineața în zadar, iau din raft un tom, VIII, partea a 4-a, din DLR și-l deschid la întâmplare. Cad pe prăfuit: „De la prăvuite buze, de la inimă spurcată, de la necurată limbă“ (Dosoftei). „Recitesc carnetul prăfuit și sărut filele gălbinite.“ (Emil Isac) „Revent bun, prăfuit, un dram.“ (Piscupescu) „Gambrinus“-ul este deja plin. Din ușă privesc îngândurat mesele cu mușteriii obișnuiți. În capătul dinspre tejghea lipsește Vânătoru. Probabil încă nu și-a terminat consumația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îți modifică felul de a gândi, de a reacționa, dar nu ți le mai poți aminti. Cel puțin așa cred, cu intuiție de prozator și din discuțiile cu unii cunoscuți care au trăit o astfel de pătimire. Decât că, acum, recitind acele vechi întristate rânduri despre fostul meu șef, nu-mi mai amintesc de ce le-am păstrat, nu mai țin minte cum am hotărât să renunț la ele (probabil făcând ordine în multele mele hârtii și, hapsân, păstrându-le ca bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le-am păstrat, nu mai țin minte cum am hotărât să renunț la ele (probabil făcând ordine în multele mele hârtii și, hapsân, păstrându-le ca bune de scris pe partea lor nefolosită) și, mai ales, mă mir că le recitesc fără nici un fel de tresărire. Mă simt tentat doar să aștern aceste rânduri oarecum reci, obiective, de simplă constatare, observând cât de ușor pier cuvintele. Cele care până nu demult au exprimat o durere reală, umană, recitite, acum, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
reci, obiective, de simplă constatare, observând cât de ușor pier cuvintele. Cele care până nu demult au exprimat o durere reală, umană, recitite, acum, nu sunt decât simple vorbe circumstanțiale, bombate, emfatice, penibile. De-asta, probabil, nu este bine să recitești cele spuse sau scrise la dispariția unui om. Durerea - banală constatare - este mai puternică decât orice cuvânt. A o cuprinde într-un chenar de vorbe înseamnă a o ridiculiza, a o falsifica. Marile dureri - ca de altfel toate marile trăiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de alte vieți, va face gânduri până atunci neavute să le descopăr în mine. Carmina etiam gesticulatus - a însoțit gesturile cu mișcări de pantomimă - recheamă dintr-odată (prin ce fulger al jocului) imaginea lui Călinescu (văzută într-un jurnal cinematografic) recitind câteva versuri de-ale sale, apoi imaginea elevului care am fost copiind, într-o seară la lumina lămpii din odaia mea de la țară, poeme din volumul de versuri ale lui G.C. (Lauda lucrurilor) retipărit în 1964-1965, apoi magazinul „Romanța“, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în nici un chip să-mi spună ce scrie, ce făcea, ce era cu ea. Din ce trăia. Dar dacă aveam răbdare putea să-mi povestească la nesfârșit despre Camil al ei. Era de-ajuns să-i spun că tocmai am recitit cutare pagini dintr-o carte a lui, că se pornea pe efuziuni. Nu puteam s-o ascult prea mult. Nu mă interesa istoria literară și mă plictiseau, pe atunci, astfel de povești. Mai ales că nu credeam că pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
orice pretext, căuta momentul pentru a se strecurea În camera Jacintei și Îi Încredința foile pentru ca ea să i le dea fetei. Uneori, Jacinta Îi Înmîna cîte-o notă scrisă de Penélope pentru el, și atunci Își petrecea zile În șir recitind-o. Jocul acela avea să dureze mai multe luni. Trecerea timpului nu le Îmbunătățea norocul, iar Julián făcea tot ce trebuia ca să fie În preajma Penélopei. Jacinta Îl ajuta, pentru a o vedea fericită pe Penélope, pentru a păstra vie acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe străzi umede și lucitoare de stacojiu. L-am găsit pe tata adormit În fotoliul din sufragerie, cu un pled peste picioare și cu cartea lui preferată deschisă În mînă, un exemplar din Candide al lui Voltaire pe care Îl recitea de două ori pe an, acele două ori cînd Îl auzeam rîzÎnd din toată inima. L-am privit În tăcere. Avea părul albit, rar, iar pielea de pe față Începuse să-și piardă fermitatea În jurul pomeților. L-am contemplat pe omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]