3,311 matches
-
supraviețuiască. În sfârșit, învinseseră toate greutățile și deveniseră destul de puternici pentru a-i ține piept lui Hideyoshi. Și totuși, chiar și acolo, mai existau samurai ca Morikawa Gonemon. — Ei, Generale Gonemon, spuse Shonyu, cu chipul luminat de fericire. Îți sunt recunoscător că nu ți-ai încălcat promisiunea și ne-ai ieșit azi în cale. Dacă totul iese așa cum am plănuit, voi trimite acea propunere pentru cincizeci de mii de banițe direct la Seniorul Hideyoshi. — Nu mai e nevoie, am și primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îmi era astâmpărată. Îndată pe măsuță ședea și o oală cu apă proaspătă...Din prag îl aud pe bătrân urându-mi noapte bună, într-un fel alintat, ca unui copil... Sărut dreapta, părinte, și noapte bună! - i-am răspuns eu recunoscător pentru toate cele. După rugăciune, m-am culcat cu gândul la cele citite peste zi...Ca și cum locul ar fi vrăjit, am adormit pe dată...Ori de câte ori când adorm în așternutul aspru al laiței din chilie, visul nu întârzie nici o clipită...Mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
regret și acum. Mie mi-a fost dat să văd și omul de dincolo de catedră. I-am ajutat pe toți colegii mei care nu se descurcau la matematică, trimițându-le cocoloașe cu rezolvarea exercițiilor. Ea știa asta, dar îmi era recunoscătoare pentru că întindeam mereu mâna spre ceilalți. O vreme sufletul meu a fost în doliu...Știu că ea chiar a văzut în mine copilul ambițios de la țară care mușcă din carte doar pentru a demonstra că suntem cu toții într-un ring
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fix! M-am uitat urât la ea. ― Perfect! Ne-am despărțit. Mama făcu ochii mari. Oare era și ea șocată de imperfecțiunile unei relații perfecte? ― Ce? De ce? ― Mamă, Îți povestesc eu mai târziu, zise Maria și i-am fost profund recunoscătoare. Mi-am strâns halatul pe mine și m-am ridicat de la masă. ― Deci cum ai de gând să-ți irosești duminica? Întrebă tata. ― Nu știu Încă, am spus, surprinsă de Întrebare. Găsesc eu ceva! Cu asta, am dispărut În camera
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
azi. Am senzația că va dura foarte mult până voi zâmbi din nou. ― Oh, haide Alisia! Asta e cam melodramatic, chiar și pentru tine! ― Situația În sine e dramatică, așa că nu mă poți Învinui. ― Nu este! Ar trebui să fii recunoscătoare! Am făcut ochii mari. Nu Înțelegeam la ce se referea. ― Ai fi putut fi moartă, clarifică ea. Chiar acum. ― Termină! am țipat, conștientă Însă că avea dreptate. Chiar nu-mi place propoziția asta. ― Atunci poartă-te ca atare! Zâmbește, pentru
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am ajuns acasă, eram parțial vindecată. Maria era cu siguranță cel mai bun ascultător și sfătuitor pe care-l cunoscusem vreodată. Știuse exact ce să spună În așa fel Încât să nu o mai iau În tragic. Eram Într-adevăr recunoscătoare. Mai pe seară, ea a ieșit cu Adi, iar eu miam sfârșit ziua cu câteva conversații idioate pe messenger. Nu-mi venea să cred că a doua zi mă duceam la școală. După atâta timp, mă dezobișnuisem complet de ceasul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
frenetice pentru venirea lui Dermot. Spre surprinderea mea, m-a rugat s-o ajut să-și aleagă hainele. Chestia asta m-a emoționat așa de tare încât am și uitat cât de mult o uram. Și îi eram teribil de recunoscătoare pentru că aveam ceva de făcut. N-am încetat să mă gândesc la Luke, dar agonia s-a transformat într-o durere surdă ca un zgomot de fond. Nu era rău, dar era o senzație omniprezentă. Chaquie își împrăștiase prin dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mințea în legătură cu faptul că era căsătorit. îProbabil chiar și când vorbea cu nevastă-sa.) Era genul de bărbat care îți servea o scuză complicată fiindcă nu te invita în apartamentul lui. Genul de bărbat pe care aș ajunge să fiu recunoscătoare să-l prind în laț dacă nu luam măsuri grabnice, m-am gândit cuprinsă, dintr-odată, de amărăciune. Chaquie mi-a întors spatele și a început să discute cu Dermot cu voce scăzută. Nu că ar fi avut vreo neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era Acritura Kraut. —Vreau să vorbesc cu doctorul Billings, dar ușa e îNCUIATĂ, am spus cu o sclipire sălbatică în ochi. —Ai apăsat greșit pe clanță, mi-a arătat ea rece. A, da, așa e, mulțam, am zis împleticindu-mă recunoscătoare către recepție. Am ignorat-o pe Efervescenta, recepționista, care se chinuia din răsputeri să-mi explice că nu puteam vorbi cu doctorul Billings decât dacă aveam programare. —Nu?! îți arăt eu că se poate, am rânjit eu intrând valvârtej peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
A trebuit să ocolim fiindcă se sapă pe Fifth Street. Așa c-o să te coste cu câțiva dolari mai puțin decât arată aparatul. I-am aruncat prețul întreg, plus un bacșiș. îNu eram chiar atât de drogată.) Apoi am coborât recunoscătoare din mașină. —Hei, te cunosc! a exclamat taximetristul. O, nu! De fiecare dată când cineva îmi spunea chestia asta, mi se făcea teamă. De obicei, își aminteau de mine fiindcă mă dădusem în spectacol. Iar eu nu-mi aminteam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împrejur în căutarea unei consolări. Neil m-a privit îngrijorat. —Ești bine? m-a întrebat el. Am fost surprinsă să descopăr că nu mai părea furios. Și nu numai atât: nici eu nu-l mai uram. Am clătinat din cap recunoscătoare. Inima nu mai încerca să-mi sară din piept. Apoi Nola a început să ne relateze istoria dependenței ei. Când auzisem povestea pentru prima dată, în urmă cu trei săptămâni, fusesem sigură că Nola redă un scenariu învățat pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Pe Josephine, pe ceilalți pacienți, pe părinții mei, familia, ba chiar și pe mine. Eram zdrobită de un sentiment profund de vinovăție, rușine și dezamăgire.Voiam să dispar de pe fața pământului, să mor și să mă dizolv. M-am culcat recunoscătoare că puteam să scap din iadul care devenise viața mea. Când m-am trezit, Helen și Anna stăteau lângă pat, mâncând strugurii pe care mi-i adusese mie cineva. — Semințe nenorocite, s-a lamentat Helen, scuipând câteva în palmă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
explicaseră asta, dar până acum nu fusesem în stare să înțeleg. Niciodată n-aș fi recunoscut că sunt dependentă de droguri dacă Luke și Brigit nu m-ar fi confruntat cu adevărul într-un fel atât de violent. Le eram recunoscătoare. Mi-am amintit scena finală cu Luke și abia acum îi pricepeam furia. Care se acumulase pe parcursul weekendului. Sâmbătă seara fusesem la o petrecere. în timp ce Luke vorbea cu prietenul Anyei despre muzică, eu am luat-o către bucătărie. Căutând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simți vinovată, dar dacă te ajută cu ceva, ceea ce mi-ai spus atunci când ai venit la Cloisters... Brigit a tresărit. —... a fost cel mai bun lucru pe care l-ai fi putut face pentru mine, am continuat eu. îți sunt recunoscătoare. Brigit m-a contrazis. Eu am insistat. Ea m-a contrazis din nou. Și din nou eu am insistat. — Chiar crezi asta? m-a întrebat ea. — Da, chiar cred asta, am spus eu cu drăgălășenie. Și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ăla nenorocit. Dragă Luke, am scris în depeșa pe care am pus-o, până la urmă, la poștă. S-ar putea să fii surprins să primești vești de la mine. M-am întors în New York pentru scurtă vreme și ți-aș fi recunoscătoare dacă ți-ai face puțin timp ca să mă vezi. Sunt foarte conștientă de cât de rău te-am tratat când ieșeam împreună și aș aprecia dacă mi-ai oferi șansa de a-mi cere scuze personal. Pot fi contactată la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Vivian tot ceea ce face? Reflectez la întrebarea asta. — Pentru că poate, îi răspund lui Bea. Am o epifanie care-mi dă fiori: cu toate că e ridicol că șefa mea nu mă lasă în pace în ziua nunții, o parte din mine e recunoscătoare că a intervenit ceva care să-mi ia gândurile de la iminentul eveniment. Pentru încă vreo câteva minute, nu voi fi nevoită să mă gândesc la lungul drum către altar. Nu voi fi nevoită să mă gândesc la viața către care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vocabularul, compus dintr-un singur cuvânt, al lui Deirdre era contagios. Am deschis ușa garsonierei, mi-am abandonat geanta pe podea, am făcut doi pași și m-am prăbușit pe canapea ca o sirenă a filmelor din anii ‘40. Eram recunoscătoare fiindcă aveam după-amiaza liberă. Aveam multe lucruri la care trebuia să meditez. Multe chestii de disecat. Decizii mari de luat. Oare, dacă acceptam slujba de la Vivian, însemna că-mi vindeam sufletul diavolului, așa cum părea să considere Mara, sau ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și cămașa mea de noapte uzată, aia cu Snoopy. Încă zece pași. Într-un final, am ajuns la spațiul micuț care ne fusese rezervat, lângă peretele sudic al încăperii, iar Randall mi-a tras scaunul. M-am cufundat în el recunoscătoare. Din păcate, nu și cu grație. Când să mă așez, m-am clătinat nițel din cauza fustei care-mi sugruma corpul ca un corset. Încercând să-mi regăsesc echilibrul, am lovit cu mâna un pahar de apă care fusese deja umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de mult ajutor aveam să am nevoie ca să mă pun pe picioare. Am apreciat asta. Nu mai lucrasem niciodată pe o carte de bucate - și cu toate că puteam oricând s-o sun pe Mara ca să-i pun întrebări, aș fi fost recunoscătoare pentru orice fel de sfaturi ar fi avut Dawn să-mi ofere. Dar, înainte să apuc să răspund, Vivian a răspuns în locul meu. — Ce contează dacă a mai lucrat sau nu pe o carte de bucate? Dawn, Claire e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
celor care se aflau în jurul mesei. Era prima mea ședință editorială și a treia zi de lucru la Grant Books. — Claire vine la noi de la P și P. Cu toții ne bucurăm să te avem printre noi, Claire. I-am zâmbit recunoscătoare lui Dawn și am scanat rapid încăperea în căutarea și altor chipuri prietenoase. Îmmm. Ceea ce am văzut erau multe expresii obosite și pleoștite. Multe dintre fețe nici măcar nu s-au obosit să se uite în direcția mea. Phil Stern, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fals sentiment de promovare sau de retrogradare. În orice caz, epoca lui Lulu a apus. Dar o să-i treacă. Numai că ea e ridicol de competitivă. Asta-i tot. Am clătinat din cap, simțindu-mă încă puțin descurajată, dar și recunoscătoare pentru gestul de prietenie al lui Phil. — Mulțumesc. știu că uneori durează până când îți cunoști colegii. Probabil c-am prins-o într-o zi proastă. — Aș vreau eu să fie așa, dar ar trebui să te aștepți ca Lulu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la Grant Books, fără un rol precis, după ce editorul care-l angajase inițial își dăduse brusc demisia. De atunci, David dăduse raportul în fața a trei editori diferiți, care îl epuizaseră cu proiectele lor urgente. Îmi dădeam seama că era la fel de recunoscător că acum avea un singur șef, pe cât eram eu de recunoscătoare că aveam un asistent care știa cum merg lucrurile în sistem. Era destul de ciudat să am un asistent, după ce, o perioadă atât de îndelungată, eu însămi fusesem asistenta cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
angajase inițial își dăduse brusc demisia. De atunci, David dăduse raportul în fața a trei editori diferiți, care îl epuizaseră cu proiectele lor urgente. Îmi dădeam seama că era la fel de recunoscător că acum avea un singur șef, pe cât eram eu de recunoscătoare că aveam un asistent care știa cum merg lucrurile în sistem. Era destul de ciudat să am un asistent, după ce, o perioadă atât de îndelungată, eu însămi fusesem asistenta cuiva - dar David mă ajuta atât de mult, era atât de inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-i observasem costumația. Ce mai faci? — A, păi, am regresat de când te-am văzut ultima dată la aniversarea celor șaptezeci de ani ai unchiului Jack, mi-a răspuns Luke, cu un hohot sincer de râs. Dintr-o dată, mă simt foarte recunoscător că am acceptat ideea cu scutecul pentru adulți. Am început și eu să râd. Oricât de ridicol arăta, trebuia să admiri siguranța de sine a omului. Era clar că moștenise șarmul celor din familia Mayville. și era și destul de frumușel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nervii mei făceau o larmă prea mare din cauza combinației dintre tirada lui Vivian și întâlnirea cu părinții lui Randall - dar, ca la semnal, o servitoare îmbrăcată cu o uniformă scrobită s-a materializat cu o tavă cu aperitive. Am luat, recunoscătoare, o bucată de pepene învelită în prosciutto. La fix. Dacă nu băgam ceva în stomac, nu mai rezistam până la cină. Tatăl lui Randall nu se încurca deloc cu prepararea paharelor de vodkă. — Nu, mulțumesc, Carlotta, a refuzat Lucille, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]