1,648 matches
-
Scriitorilor “C. Negri” din Galați, pentru volumul de poezie “Vânătoare de umbre”, apărut la Editura SCORPION , Galați, 2002; Diplomă de Excelență acordată, în anul 2007, de publicația „Realitatea” din Galați, pentru o bună colaborare, ca publicist și membru în colegiul redacțional al publicației; Premiul Revistei “Dunărea de jos” (fondată în anul 1908), pentru volumul “Trupul meu de poezie”, versuri, apărut la Editura Sinteze, Galați, 2005; Premiul Uniunii Scriitorilor din România-Filiala Galați-Brăila, pe anul 2006, pentru volumul de proză “Taifas la Șapteape
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
Intact Media Group, în județele Cluj, Brașov, Iași, Constanța și Caraș Severin, cu un tiraj total de 200.000 exemplare pe număr. În octombrie 2011, compania All News, titulara brandului “Ghimpele”, a fost preluată de o nouă echipă managerială și redacțională, avându-l director general pe Ovidiu Raețchi (până în 2012) și redactor-șef pe Răzvan Zamfir. Cotidianul Ghimpele, care apare într-o nouă formulă editorială, a încercat să genereze un gen specific de paparazzi politic. Targetul publicațiilor Ghimpele este publicul activ
Ghimpele () [Corola-website/Science/320793_a_322122]
-
și literară. El oferea și o tribună politică forțelor de centru-stânga republicane progresiste, întrupate în principal de editorialistul Georges Clemenceau. Sediul său aflat în rue Montmartre la etajul al treilea al unui imobil dintr-o curte, era unul modest, echipa redacțională redusă la doar câțiva colaboratori, în principal proveniți de la cotidianele "Justice", ca Gustave Geffroy sau l"'Intransigeant". Ziarul dispunea de propria sa culegătorie, dar nu avea imprimerie. Tipărirea ziarului era încredințată imprimeriei Paul Dupont, care se ocupa și de imprimarea
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
patru ziare aveau aceeași adresă, aceea a tipografiei. Principalul colaborator al lui Vaughan, Urbain Gohier ale cărui excese antimilitariste i-au îndepărtat pe numeroși cititori dreyfusarzi, a provocat plecarea lui Clemenceau în 1899. Un alt colaborator cu greutate al echipei redacționale era Bernard Lazare, autor al primelor broșuri editate în apărarea lui Alfred Dreyfus. El a fost cel care, în câteva săptămâni, a convins întreaga echipă că Dreyfus a fost nedreptățit. "L'Aurore" a rămas liderul ziarelor dreyfusarde pariziene oferind tribună
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Dreyfus. Nevinovăția lui Dreyfus trebuia, după părerea lui, demonstrată într-un nou proces, nu într-un articol de ziar. Cu toate acestea, el s-a înclinat în fața calităților textului, exclamând: „C'est immense cette chose là!” („Ce lucru imens!”) Echipa redacțională s-a împiedicat însă de titlul articolului: "Lettre au Président de la République". Acest titlu fusese ales de Zola în același stil ca și articolele sale recente, cum ar fi "Lettre à la jeunesse" ("Scrisoare adresată tinereții"). Dar hotărârea de a
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
informare internă al Universității - Ecouri, Analele Universității "Andrei Șaguna", revista științifică, recunoscută în țară și în străinătate și revista Delincventa Juvenila. Editură, acreditata de CNCSIS, are în palmares lucrări subvenționate de Ministerul Culturii și Ministerul Cercetării și are un plan redacțional bogat și foarte diversificat, fiind în măsură să asigure servicii complete de tehnoredactare computerizată, tipărire și desfacere de carte. Bibliotecă Universității - având peste 30.000 de volume, colecții de reviste științifice, publicații de presă, enciclopedii, etc, este dotată cu săli
Universitatea „Andrei Șaguna” din Constanța () [Corola-website/Science/317322_a_318651]
-
de calitatea lor de noutate. Faptele intră într-un editorial doar când conduc spre o concluzie logică. Câmpurile privilegiate ale editorialului sunt politica, socialul, economicul, educația, criminalitatea - infracționalitatea. Ceea ce nu înseamnă că există vreun subiect interzis editorialului. Spre deosebire de celelalte genuri redacționale, editorialistul are o mult mai mare libertate de mișcare în alegerea tonului, a atitudinii. El poate selecta între diferite tipuri de raționament, poate nara, poate alege între umor, sarcasm, satiră, parabolă, parodie. Poate redacta un editorial polemic. O sumară enumerare
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
nou-născuți, în perspectiva modificărilor apărute în cursul întregii vieți, au caracter de pionierat. A fost afiliată la "Association for Research in Vision and Ophthalmology", "European Brain and Behaviour Society" și "International Society on Infant Studies". A făcut parte din colectivele redacționale ale revistelor "Vision Research" și "Investigative Ophthalmology & Visual Science". În 1994 a primit premiul acordat de "Societatea Bielschowsky pentru Cercetarea Strabismului și Neurooftalmologie" (Bielschowsky-Gesellschaft für Schielforschung und Neuroophthalmologie). A încetat din viață la 1 septembrie 2008, în Frankfurt am Main
Ruxandra Sireteanu-Constantinescu () [Corola-website/Science/316421_a_317750]
-
plan social a fost întărirea rolului presei: pentru prima oară, ea a exercitat o influență importantă asupra vieții politice franceze. Se poate vorbi de a patra putere în stat, ea chiar ajungând să se substituie tuturor instituțiilor statului. Înalta ținută redacțională a acestei prese a provenit mai ales din munca scriitorilor și romancierilor care au folosit ziarele ca mijloc revoluționar de exprimare. Puterea acestei prese i-a obligat în mod sigur pe oamenii politici să acționeze, de exemplu Mercier, care se
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
cinci ani cu titlul de inginer. În 1990 a publicat articole în revista "22", cotidianul "Tineretul liber" și în săptămînalele "Expres" și "Phoenix", unde a ocupat, pe rând, și funcția de redactor. La Expres a făcut parte din prima formulă redacțională, împreună cu Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu, Radu Eugeniu Stan și Răsvan Popescu iar la Phoenix a fost coleg cu Horia Gârbea și Bogdan Tedorescu. În perioada 1990-2003 a trăit în Suedia, la Stockholm, Uppsala, Västerås și Göteborg. A studiat la Universitatea
Radu Jörgensen () [Corola-website/Science/323335_a_324664]
-
că nu putea acorda proiectului dicționarului timpul necesar; acesta s-a retras, Herbert Coleridge devenind primul redactor. Pe 12 mai 1860, planul de dicționar al lui Coleridge a fost publicat și cercetarea a început. Casa lui a fost primul birou redacțional. Acesta a aranjat 100.000 de fișe de citate într-o grilă cu 54 de compartimente. În aprilie 1861, grupul a publicat primele pagini mostră; mai târziu în acea lună, Coleridge, în vârstă de treizeci de ani, a murit de
Oxford English Dictionary () [Corola-website/Science/323374_a_324703]
-
filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România. În luna iulie 2010 a fost desființată prin hotărârea Consiliului Local din Constanța, ca urmare a Ordonanței de Urgență 63/2010 ce impunea adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare. Deși colectivul redacțional a fost concediat, o echipă restrânsă a continuat să editeze (din resursele Fundației Arta, condusă de fostul director al revistei, Ion Tițoiu) revista până în ianuarie 2011. 1. Cultură, artă, știință: Dan Hăulică, Constantin C. Giurescu, Ion Frunzetti, Petru Comarnescu, Al.
Revista Tomis () [Corola-website/Science/322202_a_323531]
-
pescar (râul Buzău), și al Ecaterinei. A absolvit în anul 1931, Liceul „B.P. Hașdeu" din Buzău și apoi Facultatea de Drept a Universității din București. Mai târziu a profesat în baroul de avocatură buzoian. În timpul liceului face parte din colectivul redacțional al revistei „"Licăriri literare"” (1929), revistă în care publică proză și versuri. Ca student frecventează Cenaclul Sburătorul. Regimul comunist l-a condamnat la muncă silnică în lagărul de la Periprava, din cauza convigerilor sale de extrema dreaptă. A fost întemințat în perioada
Dem Iliescu () [Corola-website/Science/329530_a_330859]
-
al revistei „Altarul Reîntregirii”, publicația oficială a Facultății de Teologie din Albă Iulia; membru în comitetul de redacție al revistei „Tabor”, Revista de Cultură și Spiritualitate a Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, revista „Altarul Reîntregirii”, precum și membru în echipa redacționala a postului de radio „Reîntregirea”. Activitatea științifică subsumează: o carte, o traducere, 13 studii științifice, 3 conferințe internaționale și naționale, 8 conferințe duhovnicești (în țară sau străinătate - Londra, Oxford și Madrid, Paris), 30 articole de popularizare („Credință străbuna”, „Lumină”, „Dilemă
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
limba română a apărut odată cu numărul 9 din 1941 al variantei germane. Nu se poate stabili cu precizie cât timp a apărut versiunea în limba romană, ultimele numere tipărite corespunzând numerelor 11/1944-3/1945 ale ediției germane. Datorită efortului corpului redacțional și a reporterilor de pe front, precum și a răspândirii chiar și în afara țărilor Axei, revista devine repede una dintre cele mai redutabile arme propagandistice ale celui de-al Doilea Război Mondial, fapt remarcat chiar de revista americană "Life": Această constatare pare
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
germană din Bucovina, care plecase în RFG în anul 1963. S-a stabilit la München, unde și-a reluat studiile în filosofie, și a devenit colaborator la Radio Europa Liberă în anul 1972. În acea perioadă și-a luat numele redacțional "Stroescu-Stînișoară". Începând cu anul 1978 a fost angajat redactor și a realizat emisiunea „Lumea creștină”. În anul 1982 a devenit director asistent al Departamentului Românesc, iar din 1988 director definitiv, funcție deținută până în anul 1994, când postul de radio a
Nicolae Stroescu-Stînișoară () [Corola-website/Science/328740_a_330069]
-
revistei de știință și cultură „Limba Română”, director al Casei Limbii Române „Nichita Stănescu”. Fiul lui Nichita Bantoș și al Agafiei (născută Bâlici). Absolvent al Universității de Stat din Moldova, Facultatea de filologie (1973). Colaborator și conducător al unor subdiviziuni redacționale la: Radioteleviziunea Moldovenească (1973-1981), Editura Cartea Moldovenească (1981-1982), ziarul „Tinerimea Moldovei” (1982-1986), revista „Moldova” (1986-1990). În 1991, împreună cu Nicolae Mătcaș și Ion Dumeniuk, fondează revista de știință și cultură „Limba Română”, prima publicație din istoria Basarabiei ce poartă în titulatură
Alexandru Bantoș () [Corola-website/Science/330951_a_332280]
-
de capitalist și a subliniat necesitatea asumării acestei condiții de către toți cetățenii capabili de a întreprinde activități economice. "Observator" a apărut vreme de doi ani, beneficiind de aportul constant al unei sume de colaboratori, fiind îngrijit de mai multe echipe redacționale, așa cum reiese din caseta tehnică a publicației din colecția Bibliotecii Academiei, foarte probabil singura arhivă completă păstrată. Primele numere din „Observator” sunt realizate de Octav Buruiană, director, "Emanuel Valeriu", redactor șef și "Adrian Bobu", secretar general de redacție, cu concursul
Observator (ziar) () [Corola-website/Science/330974_a_332303]
-
secretar general de redacție. Ziarul devine caustic, ironic, agresiv. Din luna aprilie, Editura Observator publică și un al doilea săptămânal - "Ceaușescu - săptămânal hebdomadar", o publicație umoristică, satirică, ce își propunea să concureze "Cațavencu", săptămânal de la care venea Mihai Antonescu. Echipa redacțională a fost compusă din Șerban Comănescu, caricaturistul Cristian Avram-Malaxa, colaboratori ca poetul și caricaturistul Traian Furnea, Valentin Boeru, Th. Denis Dinulescu. Săptămânalul "Observator" capătă un profil de magazin. Confruntat cu dificultăți financiare și administrative, Octav Buruiană încearcă redresarea publicației printr-
Observator (ziar) () [Corola-website/Science/330974_a_332303]
-
faunei. F. Ostemann a fost printre inițiatorii creării "Societății Naturaliștilor și Amatorilor de Științe ale Naturii din Basarabia" devenind membru fondator al Societății. A susținut editarea Analelor - "Труды Бессарабского Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания" și a fost ales în Comisia redacțională a acestei publicații periodice.
Franz Ostermann () [Corola-website/Science/331988_a_333317]
-
1940-1941) și Craiova (1938-1940), Liceul „Gh. Șincai” din București (1941-1949) și apoi Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română (1949-1953), obținând licența în 1953. După absolvirea facultății a lucrat în domeniul editorial, ocupând diferite funcții redacționale la Editura pentru Literatură, apoi redactor-șef la Editura Eminescu (1970-1974), lector la Centrala Editurilor și, în ultimii ani de viață, redactor-șef al Editurii Cartea Românească. Criticul literar a fost distins în anul 1990 cu Premiul Herder. Legătura sa
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
de publicitate care a început cu două ediții săptămânale. Prima redacție a ziarului a fost în incinta Hotelului Modern din Bd. Republicii (actualmente Bd. Carol) în anul 1990, iar ca o ironie a sorții, astăzi, unul dintre cele patru sedii redacționale ale ziarului se află vis a vis de fostul Hotel Modern. În prezent ziarul a ajuns să numere 3 ediții/săptămâna (luni, miercuri și vineri) cu un tiraj mediu de 9.000 exemplare/ediție și s-a impus de la începuturi
Anunțul Telefonic () [Corola-website/Science/335207_a_336536]
-
pe care a acuzat-o de politică subversivă antisovietică. În urma presiunilor, editura Izvestia a oprit editarea romanului, publicând doar câteva sute de exemplare dintr-un tiraj planificat de o sută de mii. Indignată de obrăznicia liderilor comuniști din RSSM, colectivul redacțional al revistei "Drujba narodov" ("Prietenia popoarelor") a propus "Povara bunătății noastre" pentru decernarea Premiului de Stat al URSS. Consternat, Ivan Bodiul a expediat la 2 iunie 1970 o scrisoare lui Nikolai Tihonov, președintele Comitetului pentru Premiile Lenin și Premiile de
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
anul 1958 el a terminat lucrarea sa de doctorat în domeniul ecuațiilor funcționale și a relațiilor nomografice . După o perioadă de liberalizare limitată a regimului comunist în anii 1960-1970, i s-a permis lui Rado să fie membru în consiliile redacționale ale revistei științifice Journal of Geometry, care apărea la Basel, și al publicației "Aequationes Mathematicae" a Universității Waterloo din Canada, unde a fost în anii 1969-1970 profesor oaspete. Ferenc Radó s-a făcut cunoscut mai ales prin cercetările sale în
Ferenc Radó () [Corola-website/Science/333817_a_335146]
-
este detașat la compartimentul TV al redacției Copii-Tineret, pentru a realiza emisiunea de tineret „Romantic Club”. În această perioadă este prezentatorul concursurilor interjudețene „Cheia orașelor” și „Turneul emblemelor”, desfășurate în diverse locuri din țară. Revenit la Radio, intră în colectivul redacțional al Programului III, înființat în martie 1973, și realizează emisiuni ca „Extemporal la fantezie”, „Trecem pe recepție”, „Căutătorii de energie” și „Exerciții pentru acasă”. Aceasta din urmă, redenumită mai tîrziu „Logicon”, era un concurs de probleme și jocuri de logică
Dan Ursuleanu () [Corola-website/Science/333861_a_335190]