4,622 matches
-
de care dispune costum, decor, mimica, voce caracterizează spiritul Parizienei. De la prima la ultima apariție 192, Pariziana prezintă un spectacol și se lansează în spectacol. Ea este locul confruntării imaginii expresive și a impresiei spectatorului. În grija față de perfecțiune, Pariziana regizează și rolurile secundare de decorator, costumier, machior, luminist, mașinist. Aceste roluri sunt asumate cu simt artistic. Datorită simțului estetic pe care îl are, ea modelează scene originale. Că regizor, apelează la "teatralizarea" evenimentelor. Pariziana este o virtuoasa a scenelor cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de remarcat comportamentul lui Madeleine, care își păstrează în aceste circumstanțe sângele rece, simțul umorului și mai dă și o reprezentație 235. Greșelile femeii pariziene au avantajul de a fi sclipitoare. Chiar și pudica Hélène Grandjean, recent instalată la Paris, regizează suprinderea unui scenariu de flagrant delict pentru a o descoperi pe rivala să, doamna Deberle, cu amantul acesteia 236. Teatralizarea și politica sentimentelor sunt strategii, care se învață la Paris. Este interesant că pentru doamna Deberle, Hélène inventează un alt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
398]. Balurile din universul demimonden le imită pe cele din societatea înaltă: "un bal que Blanche Muller, une actrice en vogue, donnait aux princesses de la rampe et aux reines du demimonde" [Zola, La Сurée, p.193]. Doamna Deberle propune și regizează numeroase repetiții pentru a prezenta un bal pentru copii că un spectacol monden care-l imită pe cel al maturilor. Inversarea rolurilor între lumea copiilor și cea a adulților provoacă adeseori confuzie, dar și distrează, subliniind repetitivitatea ceremonialului 250. Balurile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
relațiilor pariziene. Această mitizare a primei întâlniri și a imaginii sale obsedante permite construirea universului iubirilor fulgerătoare prin efectul pe care îl produce femeia pariziana 307. Pariziana întreține mitul întâlnirii romantice neașteptate, cu toate ca de multe ori are grijă să o regizeze în prealabil. Frédéric califica prima întâlnire cu doamna Arnoux că o apariție, în care sunt invocate detaliile cele mai semnificative: strălucirea ochilor, pălăria, rochia elegantă 308. Efectul acestei apariții depășește portretul 309. Frédéric revine de nenumărate ori la această primă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sale esențiale, legate de multiple elemente artistice. Densitatea semnelor fiind prea mare, decodarea este încetinita și oprește atenția cititorului. Originalitatea ei este în contrast, în ruptură cu banalitatea, cu cotidianul. Pariziana este femeia modernă care transcende în toate aceste scene, regizate de ea cu iscusința, stereotipul femeii tradiționale. 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării Pariziana realizează un cod de comunicare specific, creează o imagine destinată în mare parte celuilalt, exteriorului. Imaginile sunt o cale mai directă de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
arată că se oferă o prea mare importanță "întocmirii juridice" a dosarului și o "delăsare" a aspectului vocațional de asistent social în rezolvarea, ca profesionist, a unei situații de criză a unui copil aflat în dificultate. "Toate acțiunile umane sunt regizate social, derulându-se după modele socialmente sintetizate și sancționate. Ajutorarea indivizilor și grupurilor aflate în dificultate se supune și ea aceleiași normativități comunitare, aceleiași condiționări contextuale în privința stabilirii beneficiarului, a conținutului și a manierelor de intervenție. Acesta este motivul pentru
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
lungă) tocmai prin dezvoltarea facilităților pentru industriile creative și pentru cercetare și inventică. Conform unui raport al Uniunii Europene, acestea chiar sunt direcțiile de creștere economică identificate de experți pentru următorul deceniu. Privit pe panourile noastre și în happeningul artistic regizat de Alex Condurache pe plasme sau de Felix Aftene pe șevalet, Iașul a încântat audiența, dar noi știm cât de departe este această imagine de realitatea apăsătoare a unui oraș în care cultura de rang european este proscrisă și unde
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a reprezentat primul festival de film românesc după 1989 și s-a realizat cu sprijinul Asociației Românilor din Finlanda, a Centrului Cinematografic din Pirkanmaa, a Fundației Culturale Art Promo și a Centrului Național pentru Cinematografie. În cadrul festivalului au rulat filme regizate de Cristian Mungiu, Radu Munteanu, Cristi Puiu, Călin Netzer și Napoleon Helmis. În data de 21 noiembrie 2006, sediul Parlamentului a găzduit expoziția De la Helsinki la Helsinki, 1999-2006: Bulgaria și România. Drumul parcurs spre aderarea la UE. Printre oaspeții evenimentului
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Muzeul Național de Artă, iar filmele care au rulat au fost: în data de 3 octombrie, seara de film s-a deschis cu Sfânta frăție a aburului cu agonia (1998), film în regia lui Heikki Kujanpää, urmat de Futuro (1998), regizat de Mika Taanila și Săritorul (2000), de P.V. Lehtinen, cu care s-a încheiat prima seară. Data de 4 octombrie a adus cinefililor Beaivi-Soarele (2000), regizat de Sampo Karpo și Fete bune (2000) care-i aparține Hannei Miettinen Maylett. Călătorie
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
aburului cu agonia (1998), film în regia lui Heikki Kujanpää, urmat de Futuro (1998), regizat de Mika Taanila și Săritorul (2000), de P.V. Lehtinen, cu care s-a încheiat prima seară. Data de 4 octombrie a adus cinefililor Beaivi-Soarele (2000), regizat de Sampo Karpo și Fete bune (2000) care-i aparține Hannei Miettinen Maylett. Călătorie spre lumină (2001) a fost filmul zilei de 5 octombrie, regia aparținându-i lui Kai Nordberg. Festivalul s-a încheiat cu filmul Pământul (2001) de Veikko
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
aduce o nouă ediție a Festivalului Săptămâna Filmului Finlandez la București și anume ediția cu numărul opt. Tema festivalului poartă numele Pe aripile tumultoasei istorii, iar filmul care a deschis festivalul a fost Războiul de iarnă, un film din 1989, regizat de Pekka Parikka. A doua seară a continuat cu filmul Soldatul necunoscut (1955), regizat de Edvin Laine, urmând ca în seara următoare să fie programat filmul lui Erja Dammert, Copii de război (2003). În a patra seară a rulat filmul
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
cu numărul opt. Tema festivalului poartă numele Pe aripile tumultoasei istorii, iar filmul care a deschis festivalul a fost Războiul de iarnă, un film din 1989, regizat de Pekka Parikka. A doua seară a continuat cu filmul Soldatul necunoscut (1955), regizat de Edvin Laine, urmând ca în seara următoare să fie programat filmul lui Erja Dammert, Copii de război (2003). În a patra seară a rulat filmul Evacuații (1956), a cărui regie a semnat-o Ville Salminen. Filmele Băiatul de granit
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în seara următoare să fie programat filmul lui Erja Dammert, Copii de război (2003). În a patra seară a rulat filmul Evacuații (1956), a cărui regie a semnat-o Ville Salminen. Filmele Băiatul de granit (1979) și Ochii pereților (1981) regizate de Antti Peippo, și Caravana (1993), de Perttu Leppä, au încheiat festivalul 354. A fost anunță ediția a IX-a a Zilelor Filmului Finlandez. Acesta a început pe data de 17 octombrie 2005 și s-a desfășurat la sala cinematografului
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Tempere, în Finlanda, cea de-a 37-a ediție a Festivalului de Teatru, festivalul cu cea mai lungă tradiție în țările nordice. Mihaela Michailov ne informează că și România a fost prezentă la acest festival cu o piesă de teatru regizată de Radu Afrim, Trei surori. Producția a aparținut Teatrului "Andrei Mureșanu" din Sfântu Gheorghe. Radu Afrim, referitor la eveniment, afirmă: "știam că vom fi deeply-tasted și vom cădea bine la stomac în north, pentru că mie-mi pică bine un singur
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
fost niște efemeride pompate mediatic. Ioana Bradea, de exemplu, n-a mai publicat nici o carte după Băgău, dar cartea respectivă e citată ori comentată sistematic și azi. Lucru mare pentru România. Florin Lăzărescu a scris scenariul scurtmetrajului Lampa cu căciulă, regizat de Radu Jude și premiat la toate festivalurile importante ale genului din lume - inclusiv la faimosul Sundance Festival. Romanul lui, Trimisul nostru special, tocmai a fost tradus în germană. Dan Sociu l-a tradus pe Charles Bukowski - ceea ce înseamnă mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
-mi explice cum că ar fi mult mai avantajos să ajung cu metroul, și-mi tot spunea o groază de chestii despre metrou. Îmi dădea tot felul de indicații, și mi-am dat seama că, de fapt, Lucian Pintilie îmi regiza viața. Și făcea asta de mult timp, dar a apărut de abia acum pentru că era un moment crucial din viața mea și nu-și putea permite să mă lase să-l ratez, pentru că i-aș fi stricat filmul. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
altă Penelopă), pentru că „Stanno tutti bene“ e lucrul cel mai emoționant pe care îl spune un tată, luându-și adio de la viață. Pentru că, în fine, dacă cineva reușise să nu se îndrăgostească de Marcello Mastroianni și Philippe Noiret până la filmele regizate de Tornatore, adică până la Stano tutti bene și Nuovo Cinema Paradiso, atunci e sigur că după ce le-a văzut, amorezarea s-a produs și ea. Pentru că, într-adevăr, lumea e mult mai complicată decât o simplă lozincă. Lui Marilyn Ana-Maria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
fac tatuaje după desenele lui, a colaborat cu trupa Soulfly, a publicat până acum două numere din Play With Knives (povestiri & ilustrațiiă și primul volum din The Art of Dave Correia, iar cel mai mare vis al lui este să regizeze un film. „Am început să desenez încă din copilărie. Arta este unul dintre lucrurile care au făcut parte din viața mea de când mă știu“, susține Correia într-unul dintre puținele interviuri pe care le-a dat până acum, cel pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
astronom în cadrul Laboratorului Observatorului Pulkovo din Rusia. În 1958, cei doi publică Din exterior. Reflex spontan, iar în 1959, Țara norilor purpurii. Frații Strugațki au publicat aproximativ 25 de romane, povestiri, scenarii (printre cele mai celebre, fiind scenariul filmului Călăuza, regizat de Andrei Tarkovskiă, piese de teatru, eseuri, au condus cluburi de literatură SF și periodice de același profil. Arkadi Strugațki fost ales președinte al Consiliului Cluburilor de SF din Rusia. A murit pe 12 octombrie 1991. Frații Strugațki au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
copilărie a jucat în mai multe filme (a avut rolul principal în filmul Durerea, realizat după scenariul lui Emil Loteanu). A absolvit Facultatea de Regie și Film a UNATC București în 1995. A revenit la Chișinău, unde a început să regizeze videoclipuri (șase numai pentru Zdob si Zdub), spoturi publicitare și filme documentare (Murind pentru Madrid, Răsăritul Bălților, Legendele Țâpovei, în intervalul 1999-2000). În urmă cu doi ani, a regizat primul său scurtmetraj de ficțiune: Când se stinge lumina (2006). După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
București în 1995. A revenit la Chișinău, unde a început să regizeze videoclipuri (șase numai pentru Zdob si Zdub), spoturi publicitare și filme documentare (Murind pentru Madrid, Răsăritul Bălților, Legendele Țâpovei, în intervalul 1999-2000). În urmă cu doi ani, a regizat primul său scurtmetraj de ficțiune: Când se stinge lumina (2006). După el, au urmat: Sașa, Grișa și Ion (2006) și (Plictis) și Inspirație (2007), care au devenit celebre pe Internet, ulterior fiind invitate la festivaluri internaționale și la diferite „săptămâni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
la festivaluri internaționale și la diferite „săptămâni ale filmului românesc“ la Toronto, Londra ș.a. În 2008, a debutat în regie de lungmetraj (ficțiune). Este vorba despre comedia Tache, după un scenariu scris de Mara Nicolescu. Următorul pas ar fi să regizeze un lungmetraj după un scenariu propriu. Un scenariu e deja gata: Afacerea Est, pentru care a încercat, în mod repetat și fără succes, până acum, să obțină finanțare de la CNC. În paralel lucrează la scenariul pentru un lungmetraj după romanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
meritul personal nu mai erau decât niște noțiuni vehiculate doar în demagogice discursuri la așa-zisele „tribune ale democrației” difuzate de RTV. Efortul de a-ți păstra conștiința nepătată devenea tot mai dificil, pe măsura aglomerării lipsurilor de tot felul, regizate din umbră și acoperite propagandistic cu sloganul „marilor construcții ale socialismului” și al „viitorului 61 luminos”. Cetățenii au fost „îndrumați” (după 1975) să-și consume energia la „cozile” din spatele magazinelor, așteptând „să se dea ceva”. Pentru „marile adunări populare” era
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
este, după opinia autoarei care ne-a indus prezentul comentariu, crearea unui „capitalism de stat” și a unei oligarhii de stat, printr-un proces de deprivatizare (cazul companiei „Iukos”). Unii comentatori români cred că și bâlciul privatizării „Oltchim” a fost regizat astfel încât compania să rămână în proprietatea statului, pentru a fi privatizată mai târziu „prin atribuire directă”, ca să devină, eventual, „Oltkim”... Și în Rusia, și în România, propaganda oficială și diferite manipulări au drept rezultat o atomizare a societății civile, la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
meritul personal nu mai erau decât niște noțiuni vehiculate doar în demagogice discursuri la așa-zisele „tribune ale democrației” difuzate de RTV. Efortul de a-ți păstra conștiința nepătată devenea tot mai dificil, pe măsura aglomerării lipsurilor de tot felul, regizate din umbră și acoperite propagandistic cu sloganul „marilor construcții ale socialismului” și al „viitorului 61 luminos”. Cetățenii au fost „îndrumați” (după 1975) să-și consume energia la „cozile” din spatele magazinelor, așteptând „să se dea ceva”. Pentru „marile adunări populare” era
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]