18,995 matches
-
de toată lumea și adesea invocată în tot felul de discuții, n-a căpătat și concretețea vreunui premiu sau măcar aceea a unei nominalizări la vreun premiu. Mulți îi uitaseră pe cei doi actori brașoveni. După Frații, au reintrat în vizorul regizorilor care poposesc la Brașov precum și acela al criticilor. Nu știu dacă sînt multe montările în care numele lor să nu figureze în distribuție. Frații rămîne însă un moment cu o încărcătură extraordinară atît pentru cei care au lucrat spectacolul, cît
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
este cumva protejată, filtrată, că spectatorul este mai tare provocat să descopere ce este înțelegerea, cum se raportează "eu" la "celălalt", cum ne curățăm de asperități pentru a rezista o viață împreună, pentru a ne regla ritmurile. Sînt convinsă că regizorul Alexandru Dabija, el în sine un creator-personaj purtător al unei lumi ce stă pe valoare în primul rînd, s-a apropiat din nou de piesa lui Sebastian Barry dorind să-și continue căutarea legată de temele ridicate de dramaturg. Poate
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
a lui Jean Negulescu. Autoarea și-a ales bine personajul, un artist multilateral și atras de aventură de-a lungul întregii lui vieți (1900-1993), un român care, după o perioadă de boemă la Paris, a reușit să ajungă celebru ca regizor la Hollywood, un egoist generos, iubit cu oarecare enervare de cei din jur. Ritmul evocării este pe măsura acestei existențe impetuoase. Autoarea nu se împotmolește în noianul de informații de care dispune. Le folosește expeditiv, pentru ca relatarea ei să rămână
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
mereu alertă. O ajută în acest sens și competența în materie de istorie a filmului, care îi permite să înțeleagă rapid situațiile. Iată, de exemplu, ce expeditiv este schițată drama ratării, de către Jean Negulescu, a ocaziei de a debuta ca regizor de lung-metraj cu Șoimul maltez: "în prag de război, noii șefi sunt în căutare de idei pentru filme ieftine, sub patru sute de mii de dolari. Negulescu propune un remake după un roman polițist de Dashiell Hammet, Șoimul maltez. I se
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
și Maria Tănase: " Într-un fior de bucurie negrăită, două pahare s-au umezit atunci de roua vinului, iar prin fereastra larg deschisă pătrundea aerul înmiresmat din Grădina Cișmigiu. Maria începuse să-l iubească pe Eliad cu o dragoste tandră. Regizorul îi mărturisea tot focul ce începuse să-l mistuie în vatra dragostei ce-i mistuia fața ca soarele." etc. etc. Cartea ar trebui rescrisă, într-un stil sobru, pentru a salva sutele de informații prețioase din revărsarea de pseudoliteratură. Manuela
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
și cu un filmuleț în suita de Preludii, inițiată special pentru a prefața anul acesta fiecare proiecție. Un omagiu adus de către gazde generoasei arte a 7-a, canadienii fiind renumiți pentru "mari filme scurte". În Camera obscură a propriei memorii, regizorul păstrează un coșmar care i-a marcat creația, un vis în care simpla urmărire a unui film îl apropie vertiginos de moarte, îmbătrînindu-l subit. În nota unei grave meditații filosofice s-a plasat și Lumi imposibile al prolificului scenarist, actor
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
un coșmar care i-a marcat creația, un vis în care simpla urmărire a unui film îl apropie vertiginos de moarte, îmbătrînindu-l subit. În nota unei grave meditații filosofice s-a plasat și Lumi imposibile al prolificului scenarist, actor și regizor Robert Lepage: investigarea unei crime ce a avut drept scop extirparea creierului unui ins cu vieți paralele care pretindea că știe totul despre univers. Fiecare dintre noi există într-un număr infinit de lumi virtuale", "Pe cer nu vezi decît
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
dar El există" sînt speculații care - într-o elegantă manieră cinematografică de rigoare clasică - se constituie într-un elogiu adus imaginației. Virtute umană evidențiată prin excelență de arta filmului. După cum o demonstrează într-un cu totul alt stil waydowntown al regizorului scenarist Gary Burns, preocupat de megalomania arhitectonică, de așa-zisul "modernism gone wrong". Un tînăr funcționar plictisit ce lucrează într-o imensă clădire lansează printre colegi un pariu: salariile pe o lună celui care petrece un timp record fără să
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
la conducerea grupului din 1994 - a căutat să surprindă corespondențele inerente între teme și subiecte, criticul urmînd să le evidențieze în conformitate cu propriul fler, în mod deliberat interesat mai puțin de "febra starurilor". Proiectat în deschidere, Stardom al lui Denys Arcand (regizor aplaudat cîndva și la București pentru Jésus de Montréal) atacă o problemă acută, foarte des abordată de cineaști într-o galerie a dramelor provocate de imixiunea opiniei publice prin orice mijloace, sub toate pretextele: mediatizarea intimității. Lansată în modelling, eroina
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
filmelor de acțiune cu nume sonore, pe generic, și autor al multor succese de public ale cinematografului francez din anii '70-'80), Bertrand Tavernier (59 de ani, odinioară critic de film și mare admirator al cinematografului american, devenit, apoi, un regizor ce știe să analizeze cu finețe raporturile dintre personaje, dar și un cineast angajat, practicând un cinema al "intervenției sociale", de un schematism demonstrativ), - până la cineaști ai deceniului nouă - Pierre Salvadori (debut în 1993, cu Cible emouvante ) și Cédric Klapisch
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
mai bună comedie, și prin care Cédric Klapisch reușește - conform propriei sale mărturisiri - "primul lui film de adult" și, totodată, - atestă statisticile - un mare succes popular. Celălalt film semnat de Klapisch, Peut-être (1999) este, din păcate, filmul ratat al unui regizor de talent. Povestea are un punct de pornire incitant și ofertant: Arthur (Romain Duris - actor favorit al lui Klapisch și partener al Ronei Hartner în Gadjo Dilo) e un tânăr de 24 de ani care-și petrece revelionul1999-2000 în locuința
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
își cere dreptul, la viață, la existență pentru el și familia lui. Klapisch - a dorit să exploreze "tradiția fantasticului integrat realității, o tradiție specific franceză, care datează de la Guy de Maupassant, Marcel Aymé, Borin Vian" și care îl face pe regizor să creeze imaginea halucinantă a unui Paris invadat și înecat în nisip, asemeni unui deșert african. Evident, speculațiile ideatice (imixtiunea prezent-viitor, viitorul amenințat să dispară, căci e refuzat de prezent) și imagineria vizuală (un viitor nu al progresului, ci al
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
mai ales, infantile, descoperim și la debutantul Lionel Delplanque care în Promenous-nous dans les bois (2000) se dovedește a fi un pasionat al filmului horror (deși, susține el, nu și-a propus să facă un scream à la française). Tânărul regizor încearcă să adauge horror-ului cât mai multe elemente de fantastic. De altfel, atmosfera din castel ne trimite cu gândul mai degrabă la lumea misterioasă, claustrofobă, și la estetica barocă a unor filme semnate de Cocteau (La belle et la
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
ce a măcinat acest teatru, Mălăele rămâne finalmente fidel unei trupe cu care a lucrat o viață ca actor și cu care și-a exersat și apetitul regizoral. Un lucru însă este bizar. Deși cunoaște atât de bine actorii trupei, regizorul Horațiu Mălăele nu pare tentat în această montare să descopere drumuri noi, să surprindă din ceea ce a propus la nivelul interpretării. Din acest punct de vedere, spectacolul are aerul lucrului făcut la prima mână, iar miza poate fi textul în
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
altfel dă târcoale spectacolului. Nu m-au surprins nici Valentin Teodosiu, nici Valeriu Preda și poate așteptarea mea de a vedea și altceva sau altcumva față de ce știu a fost cel mai adânc trădată. Mi s-a părut că și regizorul și actorii au mers la unison în această privință. Nu par a fi avut loc confruntări pentru ipostaze noi. O excepție este Catrinel Dumitrescu, dar și ea obosește să mai caute după prima parte a spectacolului, rămânând pe o singură
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
Vom petrece ceva timp în găsirea răspunsului. Dacă textul ar fi fost epurat de unele expresii care nu-l fac nici mai atractiv și nu fac nici spectacolul mai strălucitor, dacă lucrul cu actorii ar fi fost o preocupare a regizorului și nu sprijin important al demersului artistic, atunci poate Cu capu' de nicovală să fi fost mai mult decât o ilustrare a unei piese cu farmec. Așa rămâne doar un exercițiu. Probabil că regizorul și-a asumat firesc acest risc
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
ar fi fost o preocupare a regizorului și nu sprijin important al demersului artistic, atunci poate Cu capu' de nicovală să fi fost mai mult decât o ilustrare a unei piese cu farmec. Așa rămâne doar un exercițiu. Probabil că regizorul și-a asumat firesc acest risc. Teatrul Nottara: Cu capu' de nicovală. Adaptare după Fierarii de Milos Nicolic. Traducerea: Veronica Lăzăreanu. Decoruri și costume: Maria Miu. Ilustrația muzicală: Vasile Manta. Regia artistică: Horațiu Mălăele. Distribuția: Valentin Teodosiu (Neamțu'), Catrinel Dumitrescu
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
timp, pe scene diferite se jucau spectacole mari. Vizionând aceste spectacole de mare ținută, o importantă personalitate a teatrului internațional a declarat atunci: "la București s-a mutat capitala mondială a teatrului". Petra Vlah: Pe bună dreptate. Aveam personalități remarcabile, regizori de primă mână, actori desăvârșiți; să nu îi uităm nici pe profesorii de teatru care au imprimat o notă de desăvârșit profesionalism studenților lor. O.I. Moldovan: Am prins marea galerie a profesorilor de teatru. Mă gândesc la Marțian, Finți, Șahighian
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
mult un om viu, cu spaime și viziuni. Și mai presus de orice, ea nu este o luptătoare viguroasă, cu darul sacrificiului." Despre forța montării, cronicarul Oliver A. Láng notează: "Cine face teatru atît de departe de clișeele hollywoodiene, precum regizorul Mihai Măniuțiu, trebuie să puncteze ușor! Și astfel avem parte de o lucrare plină de forță și impresionantă, care cucerește în același timp prin sensibilitate." Cronica din cotidianul "Kurier" din 24 august face aceeași risipă de elogii: "în imagini foarte
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
de forță și impresionantă, care cucerește în același timp prin sensibilitate." Cronica din cotidianul "Kurier" din 24 august face aceeași risipă de elogii: "în imagini foarte subtile, dublate de o muzică grandioasă (Arvo Pärt, Hildegard von Bingen și Robert Ronan), regizorul Mihai Măniuțiu reușește un miracol teatral. Calvarul Ioanei ca o călătorie în sufletul unei martire. Sfîntul Mihail ca însoțitor erotic-letal al veșnic valabilelor și profund umanelor năzuințe. Moartea și transfigurarea ca punți aproape logice către alt nivel al ființei, a
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
nu ne mai facem de mult nici o iluzie (știm deja că un film care se respectă nu se poate termina decît în modul cel mai fericit cu putință), să aflăm cum au început cele două filme. Referitor la Povestea noastră regizorul Rob Reiner spune că "ne-am gîndit să facem un film despre ce înseamnă să fii căsătorit cu cineva de multă vreme - care sînt avantajele și dezavantajele, dificultățile întîmpinate de cuplurile căsătorite". Care va' să zică Povestea noastră este, în
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
de culcuș transparent, ca într-o nacela a suferinței, figură lui Michael Caine și beția drogului, suferință topită în eter, livadă însorită, o pădure, o apă, o trusă medicală, un cinematograf în aer liber... O distribuție inspirată, condusă de un regizor (suedez) căruia nu-i e frică de sentimentalism - Lasse Hallström: n. 1946, lansat pe orbită atenției internaționale prin My Life aș a Dog, în 1985 (pentru amatorii de coincidențe: 1985 e și anul în care s-a lansat românul "The
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
-i e frică de sentimentalism - Lasse Hallström: n. 1946, lansat pe orbită atenției internaționale prin My Life aș a Dog, în 1985 (pentru amatorii de coincidențe: 1985 e și anul în care s-a lansat românul "The Cider House Rules"). Regizorul acestui film plin de căldură și de umor, dar hălăduind, mereu, prin preajmă morții, spunea că "simte familiar" stilul lui John Irving, cu amestecul lui de comic și dramatic, de patos și bizarerie. Este chiar stilul filmului. Cum spunea Michael
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
Alien, sau Blade Runner, sau Thelma și Louise), indiferent de gen și de calitatea scenariilor, Ridley Scott a demonstrat, mereu, cît de bine știe să "programeze" acel impact vizual pe care i l-au remarcat, de la bun început, criticii. Un regizor care, se spune, ar avea și talent de scenograf, și de cameraman, și o solidă cultură plastică (pentru imaginea la Legend, de pildă, s-a inspirat, în mod declarat, din pictura prerafaelită!). Și Gladiatorul are o energie plastică remarcabilă; nimic
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
cu 2000 de figuranți; restul construcției a fost completată prin intermediul graficii computerizate; peste 30000 de spectatori, care umplu Colosseumul, au fost generați prin computer! În curînd, dacă tehnica va continua să evolueze cu viteză, n-ar fi exclus ca orice regizor să-și poată construi în întregime filmul pe computer, cu actori "numerici", plăsmuiți și dirijați pe ecran, după bunul plac... Va veni, poate, și vremea cînd creaturile numerice vor căpăta o asemenea complexitate, încît își vor cîștiga independența, își vor
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]