61,760 matches
-
se pedepsește chiar cu moartea. Și, desigur, reglementate sînt numărul și durata rugăciunilor zilnice, obligatorii și ele. Se poate spune că atunci cînd din Caliban se naște Taliban, puținul care nu este interzis în materie culturală este și obligatoriu. Poliția religioasă o dublează pe aceea civilă. Criza prin care lumea întreagă trece după atacurile teroriste de la New York și Washington nu e doar una politică. Dezastrul de la Twins conține un avertisment care n-ar trebui ignorat și el se referă la primejdiile
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
de poziții" cu Biblia pe masă și, deși uneori cade într-un supărător naționalism altfel bine temperat, pr. prof. Buga pătrunde în esența "conflictului" și, ajutat de un stil spumos, formulează idei care captivează și entuziasmează. Fără a abandona rigoarea religioasă, scrie cu un inteligent umor și cu ironie adevărate pamflete. Câteva secvențe sunt de o forță extraordinară, autorul dezvăluindu-se un bun cunoscător al literaturii de la Lucian din Samosata la Umberto Eco. Călătorind mult și cunoscând oameni și fețe bisericești
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
întîrziat) și Românismul, catehismul unei noi spiritualități (1936), un țărănism care polemiza cu ideologiile totalitare, de aceea fiind aspru întîmpinat de Nichifor Crainic și exponenții legionarismului. Și asta, probabil, pentru că filosoful, în cartea sa, nu punea, în prim plan, dimensiunea religioasă, nefiind de acord cu fascismul și totalitarismul. Și, acum, în 1948 (avea 80 de ani), scriind la jurnalul său, urmărea să înalțe un studiu despre totalitarism, din care n-au rămas decît fragmente, pe deasupra neinteresante cu totul. La 14 februarie
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
în timp el suferă modificări de comportament și radicale schimbări de optică. Desenul său denotativ, sociologizant și vag etnografic, își descoperă lent propriile sale resurse și își schimbă expresia și tensiunile în funcție de orientarea interesului și a gîndirii artistului către spațiul religios și metafizic. Creator al școlii noastre de grafică, el și-a mîntuit la maturitate și spre bătrînețe toate excesele și cochetăriile cu regimul comunist, altminteri explicabile istoric și psihologic, printr-o riguroasă și profundă activitate artistică și pedagogică.
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
nu se mai regăsi, e tema principală a filosofiei existențiale de astăzi". Deci un existențialism larvar, care, prin mijlocirea smereniei, duce la o deschidere spre Celălalt, spre un echilibru cu lumea, spre vindecarea angoasei: Se pierde sensibilitatea filosofică în sensibilitatea religioasă, odată cu smerenia? Dar trecerea de la frică la smerenie e o adevărată etapă de cunoaștere existențială. Conștiința trăitoare, dominată de spaime, presimte pe Celălalt; iese din strînsoarea neființei prin faptul însuși al fricii. Smerenia e conștiința unui raport la altceva decît
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
este prins de atmosfera exotică, puterea de acaparare a ficțiunii este incredibilă. Tocmai acest lucru încearcă să-l demonstreze și Michel Tournier în "rescrierea" romanului. El nu dorește să adauge noi "sensuri", cum mulți au crezut. Crusoe cade în crize religioase, etice, dar toate acestea nu duc la elucidare, ci la o accentuare a exotismului. În aceeași paradigmă se înscrie și Bruckner cu romanul Hoții de frumusețe. Titlul pare o metaforă, dar el are un sens denotativ. În acest roman, o
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
Dl Nemoianu crede, în pofida unei defensive permanente, că formalismul ar putea cîștiga războiul. Fără a vedea în arta formalistă, în estetic vreo primejdie și nici, mai cu seamă, o epură a realității, reducționist înfățișată fără viscerele sociale, morale, politice sau religioase, dl Nemoianu îl justifică tocmai ca pe o zonă a complexității, pluralismului și democrației. Frumosul e o astfel de zonă crepusculară și misterioasă, combătută cu artileria cea mai grea a scientismului și a politicului, a savantlîcurilor de tot soiul, a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
artistului. În societatea românească ticăloșiile de orice fel poartă aproape constant semnul inocenței; acești oameni fac rău fără să păcătuiască. Perversitatea, viciul adevărat și tragic nu sunt cu putință decît acolo unde, printr-o îndelungată și profundă constrîngere morală și religioasă, s-au putut forma acele duplicități și conflicte din care se naște conștiința complicată a binelui și răului moral. O lume care să fie mai ignorantă în această știință decît lumea în mijlocul căreia a creat artistul Caragiale ar fi, cred
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
el sub tratament" (EZ 2320, 2000, 10) - deprecierea e legată de desemnarea etnică. Tonul ironic determină chiar o marcare strict contextuală a unui termen care nu are în mod normal decît conotații pozitive, legate de uzul său arhaizant, regional sau religios: prunc. Cuvîntul e ales, de exemplu, pentru a desemna un copil internat în spital în urma bătăilor aplicate în familie: "Tatăl n-a binevoit să-și viziteze acolo pruncul" (EZ 2320, 2000, 10).
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
C. Rogozanu Trei tipuri vitale de discurs au explodat după '89: religios, memorialistic și "sexual". Primul n-a adus nimic bun în literatură, al doilea a însemnat reorientarea cititorului către documentar, către mărturie, al treilea a invadat cultura populară (sau subcultură - nu voi folosi acest termen pentru că la noi are încă o
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
eternității" noastre naționale: Minte luminată și caldă, tip de principe conștient de tot ce e putere lumească, pornit spre magnificență uneori, așa cum o dovedește Mînăstirea Curții de Argeș, al cărei ctitor este, Neagoe a trăit totuși prea mult în atmosfera religioasă a timpului și a țării sale, spre a nu ști că "și domnia lui se va risipi ca fumul", cum o va spune singur mai tîrziu. Înainte de a fi domnitor, Neagoe a viețuit el însuși pe lîngă mînăstire. Un unchi
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Viitorul unei iluzii (1927), Disconfort în cultură (1930) și Moise și religia monoteistă (1939). Este de remarcat selecția titlurilor pentru acest volum, dată fiind apropierea explicită care există între lucrările freudiene despre societate și cele care se opresc la fenomenul religios. Programul conceptual e același, interferențele - nu întâmplătoare. Și dacă posibilitățile aplicative și speculative ale psihanalizei sunt foarte seducător explorate, nu trebuie ignorat nici curajul lui Freud de a pune, la vreme, accente grave pe unele dintre problemele de mare interes
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
Internet a vorbitorilor de română din diverse spații geografice și culturale. Unele dintre erori sînt produse probabil de aceeași persoană, care le repetă în mod absolut consecvent; oricum, sursele sînt destul de diferite, chiar sub aspect stilistic. E vorba de polemici religioase, de texte tehnice și publicitare, de scrisori, de pagini personale (în cele ce urmează, indic în mod foarte sumar sursa, adresele electronice fiind adesea complicate sau netransparente): Cred căci de data aceasta ajutoarele dumneavoastră nu va mai spune despre mine
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
este un piept brăzdat. ce faci aici, în mijlocul parfumului. ce, ești cal de biserică, ești codex scris cu încetul. am spus un cuvînt întrupat" (ibidem). Ca și: "și atunci murii lepădat de cuvinte, nemaireușind să ies din citit, sub o religioasă ploaie" (dependența de alfabet). Ca și: "buzele ei sînt ca pulpele strugurelui iar mustul lor este semantic" (mișcarea buzelor). Ermetismului i se dedică linii plebeiene, de-o ambiguitate ce îmbină umanismul cu sfidarea, semnificative în sensul atracției exercitate de-o
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
a fost, pur și simplu, român?). Se constata încă în Schimbarea la față a României că e, și din acest punct de vedere, departe de ortodoxismul manifest. Găsim acolo ideea argumentată: "Ortodoxia noastră e circumstanțială, atenuată și neprimejdioasă. Stilul nostru religios este labil și gelatinos. În viitor, ortodoxia se va tîrîi după România... Creștinismul nostru e pastoral și, într-un anumit sens, neistoric... Religiozitatea românească este minoră, nepasionată și, mai cu seamă, neagresivă." Peste un an, în noua sa carte, Lacrimi
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
ideal eroic de viață (Cioran s-a convertit la legionarism încă în 1933, cînd a stat cîteva luni, cu o bursă, în Germania), tînărul cugetător era, totuși, un solitar, deosebindu-se prin amintitele două dimensiuni (respingerea tradiționalismului autohtonizant și a religiosului ortodox sau chiar ortodoxist) de crezurile mișcării legionare. Și nici, cum a mărturisit într-o scrisoare din 1937 către Mircea Eliade, vocație militantă nu avea. De aceea, cred, că s-a și autoexilat. Să notez, înainte de a comenta această carte
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
se asemănau, în dispunerea materiei, de celelalte care îi vor cuceri extraordinara celebritate. Repet, numai Lacrimi și sfinți vestește modalitatea scriiturii vestitelor sale cărți franțuzești din 1949 încoace. Cît despre carte, ea demonstrează net detașarea critică a autorului de dimensiunea religioasă. Începe prin a declara că încercînd să înțeleagă de unde vin lacrimile pe care le varsă, rugîndu-se, ființele religioase, a ajuns la sfinți, conchizînd că, de fapt, lacrimile sînt urmele lor. "Sfințenia în sine, admite autorul în chiar prima notație eseistică
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
vestește modalitatea scriiturii vestitelor sale cărți franțuzești din 1949 încoace. Cît despre carte, ea demonstrează net detașarea critică a autorului de dimensiunea religioasă. Începe prin a declara că încercînd să înțeleagă de unde vin lacrimile pe care le varsă, rugîndu-se, ființele religioase, a ajuns la sfinți, conchizînd că, de fapt, lacrimile sînt urmele lor. "Sfințenia în sine, admite autorul în chiar prima notație eseistică a cărții, nu e interesantă, ci numai viețile sfinților; procesul prin care un om renunță la sine și
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
sfinți, pe Dumnezeu și pe toată șleahta paradisului, care întrețin și provoacă o sete bolnăvicioasă după alte umbre și lumini, după alte adăposturi și ispite? Va veni o vreme cînd mă va cuprinde rușinea de pasiunile mele cerești, de leșinul religios care e sfințenia și de senzualitatea transcendentă care e mistica. Cerul mă exasperează iar în forma lui creștină mă irită. Orice delir ajunge la el, ca apoi să se reîntoarcă decepționat. Cum de nu s-au mai terminat odată crizele
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
care e sfințenia și de senzualitatea transcendentă care e mistica. Cerul mă exasperează iar în forma lui creștină mă irită. Orice delir ajunge la el, ca apoi să se reîntoarcă decepționat. Cum de nu s-au mai terminat odată crizele religioase în omenire? Pînă cînd va mai profita Dumnezeu de atîtea semne de întrebare? Cît ne vor mai plictisi chestiunile ultime?... Și unde-i otrava care, spulberînd amintirile, să-mi ajute să fug din Dumnezeu?" Altădată medita în stilul lui paradoxal
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
odată anulat de un exces de durere, nimic nu-l va mai putea reface. Negația Divinității, în numele raționalismului, al îndoielilor sau al indiferenței este o aprobare binevoitoare față de refuzul născut din efervescența unei însîngerări. Scîrba de Dumnezeu la un om religios ajuns în stadiul final al suferinței determină o singurătate atît de copleșitoare, că, de-ai putea scăpa o lacrimă, ea ar otrăvi întreg pămîntul, stelele s-ar învineți iar soarele ar răspîndi o lumină ofticoasă și sfîșietoare". Să închei incursiunea
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
și celelalte) și scrisă (așa numitele cărți poporane, cum ar fi Alexandria și restul, dar și cîntecele de stea, colindele și Irozii) și un altul Literaturii poeților, adică literaturii în sensul nostru, moderne. Li se adaugă pagini despre literatura veche religioasă și istorică, și despre gramatici. Scrisă în bună limbă românească și cu ortografia impusă de Maiorescu, Istoria lui Hodoș e plină de aprecieri de bun simț, fără mari pretenții de interpretare, exactă bibliografic, cu note biografice sumare și utile. Scriitorii
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
de frontieră, identitatea regională. "Ce este de reținut ca fiind fundamental în conceptul de identitate regională? în primul rînd șansa acordată oricărei persoane de a deveni coparticipantă la activitățile din sfera publică în absența criteriilor limitative de proveniență rasială, etnică, religioasă, lingvistică sau în temeiul numărului colectivității din care provine". în contextul studiilor despre postcomunism ("ca o variantă răsăriteană a studiilor de "Postcolonialism" din Apus", Corin Braga în Cuvînt înainte), importantă este înțelegerea (și depășirea) distorsionării pe care comunismul a produs
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
la concluzia că esențializarea expresiei este "consecința unui demers ontologic și gnoseologic". " Studiile despre metaforă, despre Ion Barbu, Lucian Blaga și Nichita Stănescu, preocuparea constantă pentru a impune ideea hierofaniilor, interpretarea credințelor arhaice intrate în calendarul creștin și a faptelor religioase în sine, toate acestea sînt în măsură să demonstreze forța demersului integral al lui Cezar Baltag, care devine în felul acesta un fel de apostol al metaforei în spațiul originar". "Apostol" totuși al religiei ermetice pe care a profesat-o
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
nume semnificative. Omar Khayyam Shakil e departe de a semăna cu poetul persan, un ins gras, inapt și derizoriu, cu o ascendență mitică parodiată (trei mame), îndrăgostindu-se de o retardată, Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită reamintește ireverența religioasă a autorului), acest personaj feminin este însăși încarnarea rușinii, e debilă, crudă și absurdă, totuși are o mare putere de fascinație. E un personaj înrudit pe departe cu Remedios, fecioara fatală din Un veac de singurătate; cele trei mame mitice
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]