3,930 matches
-
impresiona atât de mult soarta călăului Iuliu Maniu care în 1933 a ordonat cu sânge rece ca armata să tragă în plin cu gloanțe de război în greviștii care nu cereau altceva decât pâine și o viață mai omenească? Singura remarcă pe care o pot face „istoricii” noștri de doi bani, în zilele noastre despre acele crime odioase, e că Vasile Roaită nu a murit la sirenă ci prin curtea fabricii, de parcă asta mai contează după ce moare omul de glonț mișelesc
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ei, căldura pielii alăturate - și nu putea să fie fericită când el se ducea, pentru oricât de scurt timp, oricât de aproape, și pentru orice motiv inofensiv! Dar pe mine în clipa aceea mă preocupa altceva, în legătură cu obsesiile mele. Făceam remarce asupra ciudățeniei omenești, căci Charles era capabil în același timp să povestească scene picante, să se amuze la nesfârșit, să aibă o mie de întîmplări galante, să presare suferințe fără nici un regret, și totodată să simtă nevoia imperioasă de a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu cunoștințele ei, ea știa ce avea să urmeze. - Les, întrebă ea scurt, ce te frământă? Craig simți o amărăciune scurtă, neașteptată, în urma felului ei de a proceda. Apoi rosti: - Stai jos, Anrella. Am ceva să-ți spun. Începu cu remarca întâmplătoare a lui Nypers. Omise orice aluzie la faptul că el știa că remarca nu fusese întâmplătoare, ci deliberată. Nu se referi la întoarcerea lui acasă la ora prânzului în acea primă zi și la ceea ce auzise. Concis și clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
te frământă? Craig simți o amărăciune scurtă, neașteptată, în urma felului ei de a proceda. Apoi rosti: - Stai jos, Anrella. Am ceva să-ți spun. Începu cu remarca întâmplătoare a lui Nypers. Omise orice aluzie la faptul că el știa că remarca nu fusese întâmplătoare, ci deliberată. Nu se referi la întoarcerea lui acasă la ora prânzului în acea primă zi și la ceea ce auzise. Concis și clar, își descrise doar descoperirile făcute cu propria sa minte. Când termină, Anrella îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
se făcuse propunerea, la fel de direct și de simplu cum mi se mulțumise pentru acceptarea ei. Poate ridurile de pe fruntea ei, care întunecau prematur un chip de femeie tânără, care vroia să trăiască și să se bucure de viață. Poate ultima remarcă, din ajun, a doamnei K și felul natural în care fusese rostită, nu ca un argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
extremă". Mihai Drăgan se menține în cadrul aceleiași situări, punctând însă patetic și inexact: "Adela este o dramă a îndoielii, complicată printr-o analiză adesea până la paroxism" (G. Ibrăileanu, Albatros, 1971, p. 189). Generalitatea, proprie oricărei definiții, o regăsim și în remarca lui Nicolae Manolescu: "Adela este, în definitiv, romanul unui bărbat care se autoanalizează în vreme ce observă comportamentul femeii iubite" (Arca lui Noe, II, p. 135). Opinie singulară are Radu G. Țepo-su: "romanul nu e unul de analiză, ci unul cazuistic-livresc", fiind
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în unghi drept, luând-o spre nord. Aveam senzația că fusesem extrași din năvodul soarelui numai prin imensa flexibilitate și iscusință anonimă a șoferului. Cât am străbătut primele patru sau cinci intersecții de pe Madison, conversația în mașină se limitase la remarci de genul „Ai destul loc?“ sau „În viața mea nu mi-a fost atât de cald.“ Cea căreia în viața ei nu-i fusese atât de cald era, din cât reușisem să trag cu urechea pe trotuar, doamna de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
e atât de strâmt, și dacă lumea o să înceapă să năvălească cu zecileă înțelegeți ce vreau să spun. Doamna Silsburn n-a răspuns nimic și eu nu m-am uitat la ea ca să văd cât de serios fusese jignită de remarca doamnei de onoare. Îmi aduc aminte, totuși, că am fost impresionat într-un chip ciudat de tonul doamnei de onoare când s-a scuzat pentru mica ei gafă cu „unchii și mătușile țicnite“. Fusese o scuză sinceră, dar nu stânjenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lucruri. De la primul mă abțin și refuz să-l comunic. Al doilea: se pare că e ceva «ân neregulă» cu mine pentru că nu am sedus-o pe Muriel. Al treilea: doamna Fedder a fost, evident, zile întregi obsedată de o remarcă a mea făcută la cină, cum că mi-ar plăcea să fiu o mâță moartă. Săptămâna trecută la cină m-a întrebat ce am de gând să fac când o să ies din armată. Intenționez să predau mai departe la același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o pisică moartă, întrucât nimeni n-ar putea pune un preț pe ea. M. a părut ușurată și mi-am dat seama că abia aștepta să se ducă acasă și s-o asigure pe mama ei de caracterul inofensiv al remarcii mele. M-a condus la gară într-un taxi. Cât de dulce era și cât de bine dispusă arăta acum! Încerca să mă învețe să zâmbesc, lățindu-mi cu degetul mușchii din jurul gurii. Cât e de frumos s-o vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
călcat și o pereche de mănuși gri, ca să le ducă direct în tipografia lui întunecoasă, unde or să fie împachetate într-o manta de praf, cu o clapă la coperta a patra pe care or să figureze câteva afurisite de remarci promoționale, solicitate și obținute de la acei „anume“ poeți și scriitori care nu încearcă nici un scrupul în a comenta în public operele colegilor lor artiști (de obicei rezervând recomandările cele mai calde pentru prietenii lor, pentru cei presupuși a le fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fără formalități, lenjeria intimă.) Am anunțat marea întârziere intervenită între paragrafe, pentru a-mi informa cititorul că tocmai m-am sculat după nouă săptămâni de zăcut la pat cu o hepatită acută. (Vedeți ce înțeleg prin „lenjerie intimă“? Ultima mea remarcă este, din întâmplare, un rând din burlesca Minsky: „Banana de dedesubt: Am zăcut nouă săptămâni la pat cu o hepatită zdrobitoare“. „Banana de deasupra: Cu care dintre ele, fericitule? Amândouă fetele Hepatita sunt încântătoare.“ Dacă ăsta e așteptatul meu certificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spre el și exclamând cu imensă admirație: „Seymour, dinții tăi sunt așa de frumoși și de galbeni!“S-a întors brusc spre mine, literalmente gata să-și piardă echilibrul, ca să mă întrebe dacă am auzit ce-a spus fetița. O remarcă din acest ultim paragraf mă face să mă opresc în loc. De ce mie nu-mi plăceau decât rareori glumele impertinente ale copiilor? Fără îndoială pentru că, atunci când îmi erau adresate mie, aveau în ele o doză de malițiozitate. Nu-i vorba că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
plec, la un moment dat, din sală, pentru că nu știu ce dramaturg trăgea idioata de cortină finală. (Apropo, ce s-a întâmplat cu pisălogul ăla de Fortinbras? Lui cine i-a făcut seama?) Cu toate acestea, isprăvesc aici. Mai sunt vreo două remarce fragmentare cu privire la fizicul lui Seymour pe care aș vrea să le fac, dar simt cu tărie că funia timpului a ajuns la capăt. Și apoi e șapte fără douăzeci și la nouă am curs. Nu mai e vreme decât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bună (asta era ideea), era nețărmurit, dureros, deznădăjduit de partea cea bună, cea mai bună, a fiecărei chestiuni umane mari: de partea creativității, de partea tinerilor, de partea negrilor, a săracilor, a oprimaților, a victimelor, a păcătoșilor, a flămânzilor. O remarcă semnificativă din partea lui Ussher Arkin, care dăduse mult de gândit după moartea sa, fusese aceea că Învățase să facă ceea ce e bine ca și cum ar fi practicat un viciu. Probabil se gândea la nevasta sa ca partener sexual. Probabil că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Lal, al cărui domeniu părea să fie biofizica, și care putea, ca majoritatea experților, să se dovedească a fi un nonindivid, dădea semne, cel puțin În scrierile lui, de plinătate de gândire mai largă. Căci după fiecare secțiune tehnică oferea remarci asupra aspectelor umane ale evoluțiilor viitoare. Părea conștient, de pildă, că descoperirea Americii dăduse speranțe În Lumea Veche cea plină de păcate În legătură cu un Nou Eden. „O conștiință Împărtășită“, scrisese Lal, „poate foarte bine fi noua Americă. Accesul la mecanisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe fundul Mării Moarte. — Și ce e asta, Eisen, un tanc, să Înțeleg, un tanc Sherman? — O metaforă pentru un tanc. Nimic nu e literal În creația mea. — Nimeni nu mai halucinează pur și simplu, spuse domnul Sammler În poloneză. Remarca trecu neobservată. N-ar trebui șlefuite mai neted? spuse Wallace. Și ce cuvânt e ăsta? — Hazak, hazak, spuse Sammler. Porunca dată de Dumnezeu lui Ioșua În fața Ierihonului. „Du-te de te Întărește.“ — Hazak, v’ematz, spuse Eisen. — Mda... De ce vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
La început stă foarte tăcută. De obicei a plâns înainte. Rolul meu e s-o înveselesc și s-o scot dintr-ale ei, așa că mă străduiesc să fiu cât mai voioasă. Îi povestesc ceva drăguț de la supermarket sau fac o remarcă răutăcioasă despre câinele zgomotos al vecinilor. Apoi mă ridic să pregătesc cina. Cu Sheba cel mai bine e să nu forțezi lucrurile, mi-am dat seama. Deocamdată e într-o stare deosebit de irascibilă - extrem de sensibilă la orice fel de „presiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
proletari. A murmurat lui Connolly câteva cuvinte de consolare. Și apoi s-a întins și l-a mângâiat pe cap. Când și-a îndepărtat degetele, câteva șuvițe s-au ridicat după ele, electrizate. Sheba a râs și a făcut câteva remarci amuzate despre electricitatea statică din aer. Connolly a închis ochii și a zâmbit: — Mai faceți asta o dată, Miss, a zis el. Înainte de acest incident, Sheba se întrebase când și când cu privire la dimensiunea experienței sexuale a lui Connolly. Masculii din clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ne dezmorțim picioarele. Am stat cu alți câțiva profesori și m-am uitat la Pabblem care făcea armată cu copiii și le dădea ordine din ce în ce mai categorice: „Stați aici! Așa! Ține-mă de mână!“. La un moment dat am făcut o remarcă amuzată. Sheba, care stătea lângă mine, mi-a răspuns izbucnind într-un hohot de râs sonor, iar Pabblem s-a uita la noi supărat. M-am uitat nevinovată spre cer. Eram în relații proaste cu Pabblem la acea dată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de perete și mi-a făcut semn să stau pe unul din ele. Am crezut că nu avea să mai spună nimic despre Polly și deja mă gândeam la alte posibile subiecte. Dar tocmai când deschideam gura ca să fac o remarcă despre câtă liniște era acolo, la subsol, ea a început să vorbească din nou. — Nimeni nu se așteapta ca Polly să se facă așa de frumoasă, a zis ea. A devenit frumoasă brusc, la vârsta de opt ani. Înainte, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
coafezei, să mă întind pe pat și să mă uit la cursele de cai tot restul după-amiezii. — Da, am zis, hai. Sheba și cu mine avusesem o dată o dispută cu privire la copii. Vorbeam despre pensionarea mea, iar eu am făcut o remarcă glumeață despre cât de dezolant o să fie. — Oh, nu spune asta, a zis Sheba. Părea sincer îndurerată. Dar cumva eram iritată. Mi se părea că mi se închisese gura. — De ce să nu spun? am întrebat. Ăsta e adevărul. Sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care le scosese în ziua aia. Jina și-a strâns geanta la piept. Da. Hai să mergem ! Îmi iei CD-ul nou cu Eminem ? Nu. Da’ ăla cu Nas ? Ultimu’ cioroi în viață. Jina nu era în stare să rostească remarcile necesare la adresa caracterului ofensator al versurilor rap. S-a îndreptat către ieșire, iar Danny a urmat-o fără tragere de inimă și îmbufnat, fredonând un cântec ale cărui versuri Jina spera că nu le reținuse. Hei, a exclamat el când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se mutase din oraș. Dacă și-ar fi permis, i-ar fi cumpărat un bilet spre sud chiar în secunda aia. Danny nu era sigur de multe lucruri, cu o excepție însă: știa să joace jocuri video. Tolerase reproșurile și remarcile batjocoritoare ale lui Charlie, dar acum era vorba de GameBoy. Danny bătuse toți monștrii care scuipau foc și toate creaturile inventate de armată. Maică-sa nici nu-l lăsase să-și aducă jocurile cele mai tari cu bătăi: Mortal Kombat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
chiar ea. Sini se ridică de la masă vizibil supărată, îndepărtând scaunul de sub ea cu un gest brusc, de parcă ar fi spus „până aici”!. A privit-o de sus, din picioare, cu dispreț, dar nu și-a răcit gura cu nicio remarcă. Când a ajuns în dreptul meu, mi-a trecut cu mâna prin păr zburlindu-mă în joacă. Așa își lua uneori la revedere de la mine. O priveam cu ochi rugători să mă ierte, iar ea înțelegând, mi-a zis doar atât
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]