5,064 matches
-
înfipt cuie. Apoi a luat barda în mâna dreaptă și fluierând o doină haiducească a pornit spre iaz. Balaurul stătea tupilat între stânci, sorindu-și solzii de aur și era mulțumit că prada îi vine cântând. Când fiara s-a repezit la haiduc să-l sfâșie, acesta i-a aruncat bulgării, așa încât, în lăcomia lui, balaurul și-a încleiat gura cu rășină, spărgându-și-o în cuie. Nemaiputându-și descleșta dinții din rășină a ridicat capul în sus de durere, iar
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
sau când un călător cu alură de luptător sumo ne împinge repetat în metrou, avem oare aceeași reacție pe care am avea-o dacă propriul nostru copil ar face oricare dintre aceste lucruri? Am țipa la managerul nostru, l-am repezi? Am jigni funcționarul? Am scutura de guler călătorul musculos? Probabil că nu, dar nu pentru că nu avem aceste porniri, ci pentru că ne abținem. Din motive ce țin de rigorile sociale, dar mai ales dintr-un raport inegal de forțe (moral
Data viitoare când vei mai țipa la copilul tău „obraznic”, imaginează-ți cum reacționezi când șeful tău ridică tonul într-o ședință () [Corola-blog/BlogPost/338719_a_340048]
-
mea, că-l văd cam tremurând de frig, apoi dați-i o pălărie pentru ca să arate bietul de el ca un om nu ca un sălbatic din coloniile noastre de peste mări. Majordomul făcu un gest cu sprânceana și un paj se repezi să îndeplinească porunca. Doctorii aveau priviri criminale, iar curtenii se înverziseră de oftică. Un asemenea dar era de natură să provoace războaie între ei și iată regele, cunoscut ca fiind un scârțan fără pereche, îl răsplătea pe nemernicul acesta de
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
invitații fără echivoc. O masă ce părea nesfârșită era acoperită cu tăvi uriașe pe care se aflau tot felul de bucate. Verdunel își dădu seama că este sfâșiat de foame, până acum din cauza fricii nu simțise, și încercă să se repeadă la prima tavă. Mâna fermă a lacheului i se opri în gât. - Protocolul, șuieră acesta! Foamea i se domoli subit. Nerespectarea protocolului ducea, în cel mai bun caz, la o biciuire în piață sub ochii mârlanilor care rosteau măscări la adresa
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
lângă el și începu să viseze colorat. Dar, după cum știm, lucrurile bune nu țin mult. Hienele îmbrăcate în negru care urmăriseră cu mare atenție scena fiindcă era cunoscută firea cam năvalnică a Prințesei Palatine, soția lui Monsieur, fratele regelui, se repeziră la victimă, îi băgară sub nas niște cârpe cu oțet, îl recuperară iar apoi îl duseră, mai mult pe sus, bălind de fericire, din nou, în fața cumplitei muieri. Deși i se cam bălăngănea capul de colo-colo, Verdunel auzi totuși: - Băi
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
pun botu’ la mișcare că nu prea mă interesează. Unul dintre strigoi i se strecură pe la spate și îi puse o funie în jurul gâtului. Șeful băgă iute mâna într-unul din buzunarele surtucului și luă telefonul mobil. Apoi toți se repeziră și-i făcură vânt pe fereastră, neuitând să arunce după el și frumoasa pălărie primită în dar de la rege. - Muicăăăă, răcni Verdunel în cădere, cum însă nimeni nu știa elina veche, răcnetul fu ignorat cu desăvârșire. Foarte încântați de ispravă
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
sărbătorim, îi spuse progeniturii, noi două avem cel mai frumos viitor înainte. Arla-zon o privi cu ochii mari strălucitori și plini de inocență. Țiuitul blocului informațional din birou întrerupse momentul de gingășie. - Vin îndată, aruncă Tekla în urmă și se repezi în birou nemulțumită. Ce este? Chipul lui Keron-zon inundă panoul central: - Mulțumesc pentru ieșirea din circuitul activ. Acum, că nu trebuie să mai respect nici un protocol și că s-a făcut ceea ce ai dorit să se facă vreau să îți
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
reușesc să se oprească. Încă un banc (ultimul, promit): Un tip este jefuit în plină stradă, bătut măr și lăsat lat pe trotuar. Plin de sânge, cu hainele rupte întinde mâna spre trecători cerând ajutor. Un psihoterapeut îl vede, se repede către el și exclamă: „Dumnezeule mare, cel care a făcut o asemenea grozăvie are mare nevoie de ajutor!”. În al doilea rând, nu separat complet de primul, pentru că, plini de umanism și pacifism, psihoterapeuții îi privesc plini de îngăduință pe
Coachi, șamani și șarlatani – „Dă-mi 1000 de euro ca să-ți spun că te gândești la un ciocan roșu” () [Corola-blog/BlogPost/338278_a_339607]
-
că există o reacție „de centru”. Cred că există o reacție foarte diferita a majorității americanilor, mai ales în rândurile celor care se duc la biserică în fiecare duminică (și sunt foarte mulți). Unii vor scoate bani, alții se vor repezi în magazinul cel mai apropiat ca să-i cumpere cerșetorului de mâncare sau haine. Cu alte cuvinte, americanul de rand nu acționează politic, ci creștinește, în cel mai bun și mai serios înțeles al acestui cuvânt. Între altele, de aceea iubesc
INTERVIU. Socialismul explicat tânărului cool, cu iPhone și tricou cu Che Guevara. „Eu nu m-am rupt de România, ci de o lume care îmi făcea rău” () [Corola-blog/BlogPost/338381_a_339710]
-
mea. Apuc să mai aud o amenințare șoptită cu zâmbetul pe buze: - O să plătești tu... paișpe milioane. Agenții Poliției Locale Sector 5, plini de satisfacție și cu rânjete sfidătoare, ceva de genul „lasă că vezi tu pe dracu”, s-au repezit asupra autoturismului de serviciu Dacia Duster și dispar de la locul faptei, în câteva clipe, strecurându-se printre blocuri. Eu rămân în mijlocul străzii și mă gândesc la ce este de făcut în continuare, sau dacă are vreun sens să mai fac
„- O să plătești tu... paișpe milioane”. „- Domnule polițist, sunteți o canalie...” Această întâmplare absurdă a început când am reclamat că o mașină blochează intrarea în bloc () [Corola-blog/BlogPost/338877_a_340206]
-
personal și în ce condiții. Își închipuie, cred, că sunt dator la toate băncile. Acum 20 de ani însă, când am intrat în Banca Națională, eram deja „prea bătrân” potrivit calculelor băncilor comerciale. Așa că nicio bancă nu s-ar fi repezit să-mi dea un credit. N-am afaceri cu băncile, nu sunt un om bogat, locuiesc într-un bloc obișnuit la etajul 7, iar de un credit am nevoie ca de aer, dar n-am de unde să-l iau. Despre
citiţi înainte legile în care îi sunt reglementate atribuţiile! () [Corola-blog/BlogPost/338935_a_340264]
-
să slăbească o națiune. Iluzia statului utopic cu cheltuieli bugetare generoase și venituri minuscule este cât se poate de atractivă, chiar dacă economic nu are niciun sens. Și tocmai pentru că este atât de atractivă, clasa politică din ultimul deceniu s-a repezit să o satisfacă. O armă perfectă pentru o agresiune acinetică astăzi, care, pentru a-și atinge scopul, nu trebuie decât să întrețină o astfel de iluzie. Încet, încet, crăpăturile economiei se lărgesc, iar dezintegrarea ei va servi perfect obiectivului avut
Agresiunea împotriva României încurajată și de ei și de noi () [Corola-blog/BlogPost/338941_a_340270]
-
și prinde contur, în dezbateri publice, tentația de a învinui Banca Națională de toate relele. Am selectat câteva acuzații repetate obsedant, invocând fie confuzii în gestiune și în decizii, fie chiar fără-de-legi. Fără argumente. Și fără probe. Dar ca să mă reped și să spun că nu sunt adevărate ar fi prea puțin. Voi face altceva. Voi prezenta faptele, așa cum s-au derulat, pentru că timpul este întotdeauna un martor de neocolit; și așa cum ni se înfățișează în mod evident astăzi. Invitându-i
Capra vecinului de la Drăgăşani. Din Dealul Viilor.... () [Corola-blog/BlogPost/338894_a_340223]
-
certitudini în privința raportului între evoluția chiriilor și cea a ratelor la credite ipotecare?! Socoteala de... astăzi nu se potrivește cu cea din piața de mâine! În această cheie, le amintesc cititorilor că, în timpul boom-ului de dinaintea crizei, când mulți se repezeau să se împrumute în franci elvețieni, pentru că dobânda era mai mică și condițiile de creditare mai puțin riguroase, am semnalat un posibil pericol. Am intervenit în nenumărate emisiuni tv ori la radio cu sfatul că, piața fiind capricioasă, n-ar
„Darea în plată” și Statul ca jucător activ () [Corola-blog/BlogPost/338470_a_339799]
-
mintea, simt minunata povară a curățeniei, am fost ortodox...însă, de când trăiesc (și) în sânul acestui lăcaș, sunt și mai ortodox...când trag clopotul, nu trebuie forțat, limba umblă singură, își face treaba cum trebuie, nu-i cazul să te repezi la funie și la clopot, nici la toacă nu-i bine să te repezi, toaca are un sunet deosebit, toaca este o scândură de tocat indiferența celor fără Dumnezeu...ar fi necesar să ne impunem și să ne obișnuim cu
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
sânul acestui lăcaș, sunt și mai ortodox...când trag clopotul, nu trebuie forțat, limba umblă singură, își face treaba cum trebuie, nu-i cazul să te repezi la funie și la clopot, nici la toacă nu-i bine să te repezi, toaca are un sunet deosebit, toaca este o scândură de tocat indiferența celor fără Dumnezeu...ar fi necesar să ne impunem și să ne obișnuim cu dingdangul nu numai la moarte și la sărbătorile principale creștine, dar și la botez
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
stătea în partea dreaptă și-mi lingea mîinile, dar unul ședea jos și-mi lingea picioarele. Săracii simțeau ce-are să fie. Și-au venit ăncăvediștii, ocupanții ăștia sovietici, la poartă. Da’ cîinele o sărit de lîngă mine și s-a repezit la ei. Auzeam hămăitul lui. L-au pălit cu ceva și cîinele a-nceput să scheaune. Tropăind se vîrau prin-năuntru. Au înconjurat casa. Vreo doi trei au venit la mine. Cînd m-au văzut, că era întuneric, m-au
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
zic. Ucide pe cineva, spune el. Și cum stăteam la mijloc, iar ei unul într-o parte și altul în cealaltă, întind mîna îl achipui pe umăr, simt pagoanele de polcovnic, și îl înfașc de gît iar cu bățul mă reped să-l traznesc în cap. Celălat mă ține. Ce mă, ai turbat? Păi dacă tu mă-nveți a ucide, pe tine te-oi ucide. Asta a fost în ’50, la un an de cînd ne-au adus. Sibiriacilor de acolo
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
permanent, dezvoltați-vă ablilități diverse de comunicare și lucru cu copiii, ei au așteptări și pretenții mari de la voi, așteptați-vă la întrebări din cele mai năstrușnice din partea copiilor; cultivați relații adecvate cu copiii de care vă ocupați: nu îi repeziți, nu le vorbiți „de sus”, nu îi jigniți, nu îi umiliți, nu îi amenințați, nu îi ridiculizați, nu îi „șantajați”, nu îi considerați /desconsiderați sub influența „efectului de halou”, nu-i etichetați, nu faceți discriminări de nici un fel între copii
Mircea-Florian Ruicu: SFATURI UTILE ŞI STRATEGII ÎN VEDEREA MOTIVĂRII ŞCOLARE A ELEVILOR ÎN FAMILIE () [Corola-blog/BlogPost/339407_a_340736]
-
poate să plângă și să sufere “mangafaua”, adică “bibicul”, pe scenă, acest Rică Venturiano de buzunar, și Birlic cu har, este măcar genial...” Bibicul” cade cu ușă cu tot ca un Icar, cascador al oaselor...după cum ori de câte ori Nae Girimea se repede asupra altei măsele a agentului fiscal pare că temeliile naționalului se cutremură sub pulpele și cleștele unui Hercule... Totul e bine când se termină cu bine”. Dom’ Nae lămurește afacerea, îi împacă pe toți, dându-și întâlnire, estimp, pe ascuns
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
fusesem niciodată obiectul unei astfel de revelații și nu mă îndoiam că aceasta avea să se împlinească întocmai. Atunci m-a cuprins o febrilitate deosebită și m-am pierdut cu firea. Am încercat să îmi trezesc soția dar m-a repezit și am renunțat. Dimineața însă m-a ascultat cu luare aminte și m-a sfătuit să nu intreprind nimic. Dacă această întâmplare, zicea ea, care implică destinul unuia din paznicii podului este fatalmente hotărâtă, îți dai seama că intervenția ta
RAPORT DE EVENIMENT de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340728_a_342057]
-
apuce sabia pentru a lupta chiar și de unul singur cu atacatorii săi. Era prea târziu. Un glonț pornit din muscheta unui soldat valon îl țintuiește pe loc. Imediat, un mercenar îi străpunge pieptul cu sulița, în timp ce mulțimea ucigașilor se repede asupra sa cu halebardele. Urmează un spectacol îngrozitor. Viteazul este hăcuit și batjocorit prin praful din fața cortului său. Trupul său gol este aruncat, iar capul, după ce îi este tăiat, este lăsat pradă câinilor și corbilor ce ar fi trecut pe
NE-AM UITAT EROII ACESTEI GLII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340716_a_342045]
-
el. Pe covor a prins-o de păr pentru a o împiedica să fugă și cu mâna cealaltă a tras sutienul atât de tare, că au ieșit copcile din pânză, rupând-o. Văzându-i sânii goi, în libertate, s-a repezit ca un uliu asupra ei. Vânjos, mult mai puternic decât fata, a supus-o cu ușurință, cu toată îndârjirea ei plină de furie și rușine. I-a tras cu brutalitate chiloțeii minusculi, până a rămas goală, imobilizând-o sub trupul
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
cu mâna acolo și a strâns-o cu putere. Durerea a făcut-o să-și ridice ambii genunchi și el, victorios, încerca să o penetreze. Simțindu-i goliciunea învârtoșată, Adriana a țipat și, plină de scârbă și teamă, și-a repezit ambele brațe puternic în pieptul lui, reușind să-l răstoarne pe o parte. În încercarea de a se ridica să fugă l-a lovit cu un genunchi exact între picioare, destul de puternic ca el să se-ndoaie de durere, să
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
înnebunită de spaimă, în timp ce el încă se văicărea și se zvârcolea pe covor, fără să o vadă ce face. A găsit telecomanda în buzunarul hainei lui și, după mai multe încercări, a auzit zăvoarele culisând în lăcașurile lor. S-a repezit la ușa și a fugit afară fără să se mai uite înapoi. A început să-și mai aranjeze părul în timp ce încerca să se orienteze încotro să meargă. Era foarte dezorientată. Venise cu mașina și, de moment, nu știa în ce
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]