1,628 matches
-
la noțiunea de „înstrăinare“ („ostranenie“), folosită de Școala Formalistă Rusă (precursoare a structuralismului francez) și inventată de Viktor Șklovski. Este vorba despre calitatea textului literar, care îl înstrăinează pe cititor de sensurile neliterare ale limbajului comun; un articol de ziar, rescris în versuri, va „spune“ altceva decât în starea sa inițială, fiindcă va fi „înstrăinat“ de aceasta. Astfel, cititorul va recăpăta acea viziune clară a realității, pe care doar arta i-o oferă. „Scopul artei este acela de a ne oferi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
unui barometru”, iar pentru un tînăr din URSS sînt binevenite În măsura În care arată că revoluția a Însemnat și mizerie, dar primejdioase Întrucît, spunea Boris Suvarin, conține „atîtea greșeli voite, ca să nu spunem minciuni... Încît mai totul ar fi meritat să fie rescris” (p. 96). Printre disidenții autentici Monica Lovinescu Îi menționează pe Iuli Daniel și Andrei Siniavski, acuzați În „primul proces de opinie din Uniunea Sovietică din pricina atmosferei În care s-a desfășurat: o renunțare parțială la stalinism, o grupare embrionară a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
refuzat să dea detalii asupra vestigiilor găsite (case, unelte, schelete), dar a declarat:„ Picturile rupestre din zona Koonalda sunt probabil cele mai interesante descoperite până acum În lume și vor avea un ecou mondial. După aceste descoperiri, suntem obligați să rescriem preistoria Australiei”260. 259 Cf. H.Matei, op. cit., p. 74; vezi A.Buhler, T.Burrow, C.P. Mountford, Ocăanie et Australie, Albin Michel, Paris, 1962. 260 D. Apostol, Deocamdată... enigme, Editura Sport Turism, București, 1986, p. 63; vezi și Josă Garanger
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și de vânjos drumețul, nu-și putu opri un oftat: - Uf! Că mult mai am de suit, Doamne! Cerințe: 1. Pune în locul punctelor, jumătatea de enunț potrivită din cele scrise cu litere cursive. 2. Încercuiește forma corectă a cuvintelor 4. Rescrie, pe linie, cuvântul care nu se potrivește între cuvintele cu înțeles/sens asemănător din fiecare șir de cuvinte. 5. Alcătuiește enunțuri în care să folosești cuvintele cu sens opus pentru voinic, hotărât, se aseamănă. Scrie enunțurile pe spațiile de mai
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
întorc” (Herța, IV) și rugându-se „între flăcări de sfeșnic”: „Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine/ de te-oi lua vreodată-n deșert, Ierusalime”(Herța, VI). Peisajul nu este însă bucolic, dimpotrivă: peste apa amintirii, prezentul rescrie urâtul. Simbolul seminței timpului prezent este concret, închipuit plastic prin volume mari, în mișcare lentă: „Trec porcii, cei cu suflet de baltă, spre noroi/ trec porci urâți, să doarmă stupid într-o băltoacă -/ ca haosul din lume din nou să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
așteptând ceasul mântuirii. Întru realizarea acesteia, poetul convoacă figuri emblematice ale eroismului și jertfei naționale: Mihai Viteazul, Horia și Cloșca, Avram Iancu, Andrei Mureșanu și, la tot pasul, pe anonimii Ioni, pe Pătru Opincă, iobagii, minerii, haiducii. Vechi poeme sunt rescrise în lumina noilor realități: într-un nou Pătru Opincă, „noaptea când pe uliți trec domol,/ nu mai așteaptă pe nici un podmol/ fete mari cu țâțe ca de piatră/ pe cei flăcăi ce nu se mai întoarnă/ din a Siberiei grea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Biblia (" Vrem un semn!") dar de această dată noul Crist (Platon) e iertat și alege să-și părăsească lumea de bună voie, fără niciun regret, fără cazne. Faptul că această comparație între Crist și Platon e posibilă dovedește că Ackroyd rescrie vechile mituri cu ironie tandră. Miracolul "comunicării instantanee și universale" n-are nicio noimă pentru locuitorii mileniului patru. Platon vorbește de parcă s-ar afla în Grecia antică (dacă e să punem situația într-o ecuație cunoscută nouă), iar oamenii îl
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de neînțeles: fragmente [ei] au *ruine *ieronimo **iar **Eliot (p. 78) Se deduce că ele provin dintr-un "scenariu vechi englezesc", iar Platon consideră că ele sunt parte din "opera unui cântăreț african pe nume George Eliot" (p. 79). Ackroyd rescrie literatura, istoria, filmul, critica, tot ce a fost deja scris o dată. Rescrie cu un ochi care râde (ironia) și altul care plânge (tot ce creează omul se pierde). Ackroyd se pune în situația lui Huxley când acesta descria rezervația de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deduce că ele provin dintr-un "scenariu vechi englezesc", iar Platon consideră că ele sunt parte din "opera unui cântăreț african pe nume George Eliot" (p. 79). Ackroyd rescrie literatura, istoria, filmul, critica, tot ce a fost deja scris o dată. Rescrie cu un ochi care râde (ironia) și altul care plânge (tot ce creează omul se pierde). Ackroyd se pune în situația lui Huxley când acesta descria rezervația de sălbatici din Minunata lume nouă. O eroină, Sidonia, rezumă astfel cuvintele lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la vremea lui. El visa să "elimine poezia" ("cut out the potery"), tot așa cum Pinter visează să reducă cele spuse pe scenă, să concentreze dialogul în cât mai puține cuvinte: Grija mea esențială este să construiesc structura cum vreau eu. Rescriu piesa de trei ori dar în final trebuie s-o lași cum a ieșit. Vine o vreme când îți spui, Asta e, atâta pot să fac. Singura piesă care se apropie cât de cât de o entitate structurală satisfăcătoare pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt mai ageri decât mulți alții, mereu dispuși să se contrazică. Auto-contrazicerea vine încă de la T.S. Eliot. De obicei o convenție literară o devorează pe cea anterioară, caută să se diferențieze. Nu și convenția Desperado. Acești autori contemporani cu noi rescriu, regândesc literatura întreagă mereu altfel (ceea ce face ca mișcarea să fie atât de variată, paradoxală și imposibil de definit în câteva trăsături). Afterwards (Mai apoi) descrie "împărăția" îndrăgostiților ca pe "un vid, o ne-apropiere", "tăcere" și "necunoaștere". Singurătatea e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
culcare. Fleur Adcock pare să se fi săturat de emoție, cu ori fără rimă. E probabil pregătită să încerce altceva, fiindcă harul n-a părăsit-o. Renunțarea nu e un act Desperado. Majoritatea autorilor Desperado sunt perseverenți, se încăpățânează să rescrie toate tehnicile și limbajele. În ciuda faptului că are nenumărate trăsături Desperado, ne punem în final întrebarea dacă nu cumva Fleur Adcock scapă de fapt acestei definiții și pornește pe un drum încă nenumit. 3.3. Alan Brownjohn: Ce pune la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fi vrut, pe scurt că l-ați fi putut face mult mai bine. V-ați apuca să scrieți altul, cu același subiect, știind că ar putea ieși o cu totul altă carte? PA: N-aș crede. Ar fi hazos să rescrii un roman, același roman pe care tocmai l-ai scris. La asta încă nu mă gândisem. Nu e o idee rea, însă ar exista unele probleme, ca de pildă faptul că editorul n-ar fi de acord să scriu de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
depărtarea, comunicarea... S-au amestecat toate la un loc. Dar, spre deosebire de roamn, The Distance Between Us e cel mai greu text pe care l-am scris vreodată. Presupune concentrarea versului liric, accesul mult mai greu la epifanie. Petrec mult timp rescriind, lucru ingrat, și deloc poetic. Dar e important să coordonezi structura ca întreg... LV. Care-ți sunt modelele, dacă ai, și care-ți sunt prietenii? Autorii Desperado fug de clasificări. Ei se vor un curent în sine. Ceea ce nu-i
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
versurile îi ies mai "staccato". Tu cum scrii? FS. Scriu poezie de mână, pe un caiet cu pagini neliniate. Mă răsfăț cumpărându-mi caiete groase A5 (pentru pictori, de obicei). Scriu cu cerneală, nu cu pastă. Inserez cu creionul. Apoi rescriu în calculator, printez, revizuiesc pagina cu cerneală, revin la calculator, și tot așa. Scriu însă proză direct în calculator și revizuiesc în același fel. Tare mă bucur că n-am apucat mașina de scris. Dactilografiez repede dar fac greșeli. Fără
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adânci bătrâneți. Ghilgameș, erou semilegendar, are la bază un personaj istoric real, un rege viteaz din Uruk. Lui i s-a construit o aură legendară și a devenit eroul primei epopei din literatura universală, Epopeea lui Ghilgameș, compusă în Sumer, rescrisă în Akkad, Babilon, Asiria, cunoscută în întreaga Mesopotamie, existentă cu aproximativ 1300 de ani înaintea epopeilor homerice, Iliada și Odiseea (2100-1627 î.H.). Ishtar este o zeiță celestă de prim rang în Akkad și în Babilon, simbolul planetei Venus, asimilată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Cele Trei Doamne Nemuritoare Su Nu (Doamna Pură), Hsuan Nu (Doamna Misterioasă), Zhai Nu (Doamna Atrăgătoare) i-au transmis legendarului Împărat Galben / Huangdi (2697-2597 î. H.) învățături despre tehnicile erotice, texte scrijelate pe carapace de broască. Mai târziu au fost rescrise pe foi de bambus, pe suluri de mătase, în Cartea Doamnei Pure. Împăratul era îndrumat cum să-și păstreze tinerețea și vigoarea, ce poziții să practice în actul sexual, cum să-și rețină sămânța pentru a nu se istovi. A
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1981. Scenarii de film: Haiducii, Răzbunarea haiducilor, Răpirea fecioarelor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea Domniței Ralu, Masca de argint, Colierul de turcoaze. Romanul Groapa, una dintre capodoperele sale, a început să fie scris și publicat în foileton în 1946, a fost rescris și publicat în 1957, rescris în 1963, ediția definitivă fiind cea post mortem, 1997. În roman este prezentată lumea pestriță din mahalaua Cuțarida, o adunătură de case spre Grivița, din Groapa lui Ouatu superpersonaj spațial în care domină puterea, hoția
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Răzbunarea haiducilor, Răpirea fecioarelor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea Domniței Ralu, Masca de argint, Colierul de turcoaze. Romanul Groapa, una dintre capodoperele sale, a început să fie scris și publicat în foileton în 1946, a fost rescris și publicat în 1957, rescris în 1963, ediția definitivă fiind cea post mortem, 1997. În roman este prezentată lumea pestriță din mahalaua Cuțarida, o adunătură de case spre Grivița, din Groapa lui Ouatu superpersonaj spațial în care domină puterea, hoția, crima, desfrânarea, lumea colorată în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
al Parisului. Revine însă la literatură: în 1984 îi apare Le Mot sablier. Scrie în franceză două romane - Roman de gare (1985) și, sub pseudonimul Ed Pastenague, Pigeon vole (1989) -, pe care avea să le „traducă” (de fapt, să le rescrie, adaptându-le și modificându-le) în românește după 1989, în vederea tipăririi lor și în țară. Se întoarce în România la 30 decembrie 1989, însoțind un camion cu ajutoare umanitare. Din 1990 este o prezență viguroasă în presa românească (articole, eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
a exilului românesc din capitala Franței. Autorul, care își investește în epicul atent condus propriile, bântuitoare, amintiri, respinge soluția vindictei, a răfuielii cu uneltele mărunte ale marilor tartori, de la noi și de oriunde. El semnalează sfidătoarea impostură a „oficinelor care rescriu istoria țărilor din Est în anii ’50-’60”, a căror imundă strategie este aceea de a „machia minciuna”, ferind de judecata ce li s-ar cuveni pe scelerații „care ne surâd în Larousse”. E mărturia unui spirit care, inițiat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
a făcut Neryosang Dhaval Între sfârșitul secolului al XI-lea și Începutul secolului al XII-lea cu Yasna, Khorda Avesta, D³nast³n ș M¶n½g ș Khrad și Șkand-gum³nșg wiz³r -, iar apoi În gujarati. Diferite texte de limbă pahlavi au fost rescrise În alfabet avestic, adică În pazand, o formă mai inteligibilă de medio-persană datorită unei scrieri mai precise și mai puțin ambigue și, deci, Într-un fel sau altul interpretată (pa-zand „prin interpretare”; Boyce, 1979, p. 169). Mulți scribi din diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care trebuie trase pentru viitor. Instinctul acesta și capacitatea de analiză a istoriei l-au însoțit permanent pe Iorga. În timpul acestui deceniu, Iorga a scris cîteva cărți de istorie pentru programa școlară a liceelor. De la unire, Iorga a scris, a rescris sau a republicat mai multe cărți despre viețile și faptele marilor eroi naționali ca să-i însuflețească pe cititori. Iorga a scris nu mai puțin de șapte volume despre Mihai Viteazul, șapte despre Tudor Vladimirescu, "Apărătorul săracilor", două despre Kogălniceanu și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În același proiect. și ele Încercau, Înainte de toate, să Înalțe o barieră Împotriva recidivei politice - deși, În țările guvernate de comuniști, acest lucru a avut loc nu atât prin progres social, cât prin aplicarea forței fizice. Istoria recentă a fost rescrisă - și cetățenii Încurajați să o uite - conform principiului că revoluția socială condusă de comuniști eliminase definitiv nu doar neajunsurile trecutului, ci și condițiile ce le făcuseră posibile. După cum vom vedea, această afirmație era un mit sau, În cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Proza lui T. polarizează extremele, în special realismul și romantismul, stilul crud, dur, amestecat cu obsesii ale fanteziei. Scriitorul cultivă amintirea și evocă fragmente de viață trăite inițial frenetic, topite în retorta unei altfel de înțelegeri a semnificațiilor atunci când le rescrie. Romanul este contrapunctic, cu episoade aparent autonome, în care narațiunea este alertă și imprevizibilă, incitantă. O zi fără anotimp (1980) și romanul Câmpia singuratică (1981; Premiul revistei „Săptămâna”) aduc, ca și celelalte pagini de proză, texte de observație și acțiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]