2,221 matches
-
au mai avut și defecte. Nu Întotdeauna au trebuit să se facă prieteni cu dracul ca să poată trece puntea. A nu aminti aceste defecte, Înseamnă a-i Împăuna numai cu virtuți, ceea ce bate la ochi. Totuși, la ardeleni puterea de resemnare e mai mică decât la românii din celelalte provincii, mai ales la cei din satele de munte. Aici energia s-a păstrat viguroasă și dârză. Caracterul nostru energic mai păstra odinioară acea izbucnire adâncă, mascată adesea de un umor jovial
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
a făcut nimic din toate acestea când oamenii și vremurile i-au retezat aripile cu care se înălța, încet, dar sigur, către...sine. Să aibă în el ceva din construcția zeului imun la răutate? Să fie destinul său pildă pentru resemnare, acceptare, dăruire? Au fost păreri și păreri și aceasta nu face decât să ne confirme faptul că mereu în pomul lăudat se vor arunca pietre. Tinerii zilelor noastre, și nu numai tinerii, oameni grăbiți și antrenați într-o evoluție de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
capitol al vieții lui Ion Creangă. Prima criză epileptică o are în august 1877, tocmai când țarul Alexandru al II lea al Rusiei trece prin Iași, boala împiedicându-l să-l vadă. Conștientizând gravitatea și ireversibilitatea bolii, repeta tuturor, cu resemnare, că „De acu nu-i mult pân’ departe!”. Începând cu 1879, se constată că boala influențează creația lui Ion Creangă, dar nu calitativ, ci cantitativ, producția lui literară reducându-se la câteva pagini pe an. Încep și crizele din timpul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a morților este luat ca datorie a celor rămași în viață, ca o „regulă”, care nerespectată ar atrage după sine pedepse divine; 47 r. 26 27 : „nu i cum vrem noi, ci-i cum vrea Cel-de-sus” acceptare a destinului cu resemnare; atitudine mioritică ce particularizează poporul român; r. 31 32 : „de ce ți-e mai drag în lume, tocmai de-aceea n-ai parte”constatarea cu durere a destinului nemilos, care nu pare a favoriza de cele mai multe ori omul; r. 38 39
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și când această stare este provocată de cineva care a fost subapreciat; p. 24, r. 32 33 : „Ducă-se și cobe și tot, numai bine că am scăpat de belea, că nici lucru curat n-a fost aici” atitudine de resemnare în fața unei pierderi mari din avut, atenuată de ușurarea de a fi scăpat de necazuri; p. 25, r. 13 15 : „Moșneagul, văzând aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoșul și dezmerdându-l”exprimarea bucuriei și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
chiar nume; r. 25 26 : „Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita nici atâta”indiferența unor persoane în fața „șfichiuirilor” pe care le primesc din partea semenilor pentru defectele lor; p. 29, r. 24 : „car mi-a trebuit, car am găsit!” resemnare și într-o oarecare măsură acceptare a consecințelor propriilor fapte nesăbuite, pe care omul le face uneori; 51 p. 30, r. 36 37 : „parcă dracul mi-a luat mințile!” tendința omului din popor de a da vina pe „cel rău
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Ipate, cu un gând să se ducă și cu zece nu” oscilația, nehotărârea, incertitudinea în luarea unei decizii care ar putea avea repercusiuni asupra propriei persoane; p. 67, r. 16 17: „crăpa de necaz, dar n avea încotro” acceptarea și resemnarea în fața unor eșecuri; r. 24 : „am muncit de-am dat inima din noi” munca asiduă, până la epuizare pe care o face omul implicat în acțiunile sale; r. 39 40: „și boierul, câtu-i de boier, a pus-o de mămăligă” necazul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
fata mamei, se alinta cum se alintă cioara-n laț” protejarea și alintarea peste măsură și fără baza reală nu fac decât să dăuneze persoanei respective; r. 11 12 : „noroc de la Dumnezeu că era fată robace și răbdătoare” acceptarea destinului, resemnarea cu bunătate și refugiul în muncă nu sunt privite doar ca semne de slăbiciune; de cele mai multe ori acestea îl ajută pe om să supraviețuiască necazului; r. 19 20 : „Pentru babă, fata moșneagului era peatră de moară în casă; iar fata
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
unei șanse prin comparare cu altele de aceeași natură; p. 12, r. 18 20 : „petrecu lângă ai săi, pe care-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa” acordarea circumstanțelor atenuante și acceptarea situației cu resemnare și împăcare prin constatarea gravității reduse a faptelor. MOȘ NICHIFOR COȚCARIUL p. 13, r. 12 14 : „făcuse un clopot mare la acea monastire, cu cheltuiala lui, și avea dragoste să-l tragă singur la sărbători mari” când se bucură de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
iubirii. Surprindem în proza scurtă a lui Petre Barbu, deopotrivă, discrepanța dintre generații (Meciul unchiului Petrică), sarcasticul peisaj al umbrelor (Carnavalul nemuritorilor) sau trăiri contradictorii de-un pitoresc donquijotesc (Surâsul cailor). în multe dintre textele sale domină multă durere și resemnare. Multe limite. De ce aceste limite, încorsetări și decepții? De ce stările de angoasă domină naratologicul? Sunt întrebări care nu-și pot primi răspunsul decât aflând condițiile prin care s-ar putea salva, cu dragostea sa, viața celui drag (Dragostea și cancerul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a pururi...” (o gulieta și-un Romeo?; o eeloïse și-un Abelard? un Paris și-o Elena? un Tristan și-o Isolda? un Lancelot și-o Guinevere?) „Trupurile” lor vor „polei” cărările veșniciei... „Ce puf atât de moale / Ne-nvăluie divin?” Resemnare sau refacere a armoniei divine?! „Adoarme lin și cerul...” Ceea ce vom reține este doar o (virtuală) frumoasă poveste de iubire care va înflori întru eternitate, prin dulci amintiri, înnobilate de acorduri romantice: „Pe-aici veneam iubite / în zilele ascunse / și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului și a timpului, se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th. Burette 35 considera, pe nedrept, că Tristia și Pontica sunt "doar o lamentare cântată în genunchi, cu fruntea în țărână". Evident, este o metaforă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că istoria comunismului e departe de a fi fost o simplă paranteză. O revoluție violentă și profundă, susținută de sovietici, s-a produs între 1944-1948, regimul instalat a avut adepții săi, iar cu timpul din convingere, în cazul unora, din resemnare înfricoșată, comodă sau fatalistă, în cazul altora s-a construit o societate nouă, cu propriile sale valori, cu propriul său sistem de educație, cu viziunea sa despre Bine și Rău. A existat într-adevăr, conform vocabularului afișat de Ceaușescu, un
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
această mărturisire, Ana își refuză nu numai dreptul de a greși, ci și pe acela de a avea o personalitate, de a se distinge cumva, prin niște trăsături individuale, în raport cu specia. De aceea, sentimentul matern și conștiința culpabilității nu reclamă resemnarea amoroasă decât tardiv, când femeia își dă seama că a îmbătrânit și că anotimpul iubirilor furtunoase a trecut pentru totdeauna. Dorința de a începe o nouă viață e de neîndoielnică sinceritate ("Ah, Sandi, aș voi să pot uita totul! Să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
satisfacție, însă înțeleptul Helios îi temperează avântul vindicativ și-i sugerează aplicarea unei pedepse blânde, mai potrivită cu natura plină de slăbiciuni a oamenilor (cum firea femeii e înclinată spre înșelăciune, bărbatului nu-i rămâne decât să-și accepte, cu resemnare, statutul de încornorat). Cu toate că Vulcan îi ține captivi pe cei doi vinovați în niște lanțuri invizibile, spre hazul întregului Olimp, finalul previzibil al "divorțului" se amână pentru o noapte, la rugămințile insistente ale înțeleptului Neptun, urmând ca mincinoasei zeițe să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de la Fraction Armée rouge, la guerilla urbaine). Cu toate acestea, nici "teroarea împotriva aparatului de dominație, element necesar al luptei maselor" (ibid., op. cit., pag. 169), nici faptul de a "dezvălui în mod concret forța maselor populare și de a depăși resemnarea" (ibid., op. cit., pag. 169) nu constituie bazele unei filosofii politice oarecare. Nu există, ca și în trecut, decît aforisme belicoase " A pedepsi pe unul, înseamnă să vindecăm o sută" (ibid., op. cit., pag. 161), sfaturi privitoare la arta și modalitatea de
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
filosofică. Pare că începe să se înțeleagă, în sfîrșit, rostul întîmplării de „pe-un picior de plai”, derutantă și greu accesibilă în datele ei esențiale și specifice. Căci nu este vorba de un simplu omor, întîmpinat cu frică, lene ori resemnare, cum s-a presupus cu ușurătate, ci de o încercare grea, în planul vieții sufletești și al ideilor, pe care ființa și-o impune, pentru a se defini ca umanitate, în raport cu sine, cu lumea și cu Dumnezeu. Miorița s-a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
curs râu pe trepte până jos în piață și a înroșit zidurile bisericii căreia i-a rămas numele de Biserica Sângelui, a completat Alexandru Mavrocordat, pe un ton neutru. Privirile celor doi oameni cărunți se întâlniră, era atâta scepticism și resemnare în ele, încât Brâncoveanu, oftând, spuse: Cred că nu este nevoie de nici un înscris. Mă ierte înălțimea voastră că nu v-am răspuns la întrebarea despre cum a murit marele paharnic Scarlat, ginerele nostru. Boala îi dăduse un chip frumos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pământ, iau proporții gigantice grație iluziei optice; când ajunge lângă aceste movilițe, călătorul e foarte mirat că le-a luat drept munți. Ce mizerie îngrozitoare domnește în aceste colibe izolate! Febra decimează aici populația; bolnavii mor fără ajutor, cu o resemnare emoționantă, întinși pe o simplă rogojină sau pe pământul gol. Trusa noastră farmaceutică s-a golit pe parcursul acestui traseu, și suntem fericiți dacă proviziile noastre, distribuite, în lipsa științei medicale, cu o compasiune sinceră, au putut să salveze câteva victime! Iarna
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu se ajunge decât escaladând o scară abruptă, pompierul de serviciu veghează la siguranța publică, așezat sau culcat, cu pușca în mână; fie că plouă, că bate vântul sau grindina, că ninge sau e îngheț, își face garda cu o resemnare admirabilă, fără să se miște, până la sosirea succesorului său. După Vaslui, celelalte versante ale dealurilor sunt împodobite, în ciuda sezonului arzător, cu o iarbă fină, stufoasă, proaspătă ca în mai; intram în regiunea pășunilor grase. Acest fapt se cunoaște după marele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
despre burghezie; deși nu e numeroasă, e instruită, întreprinzătoare, ambițioasă. Baza națiunii se compune din țărani; deși această clasă a rămas cucernică, destinată muncilor agricole; deși a păstrat tradițiile și limba strămoșilor săi; deși păstrarea autonomiei naționale se datorează răbdătoarei resemnări a țăranului, credinței sale în rezistența rasei române, speranței sale într-un viitor mai bun, trebuie spus cu părere de rău că țăranul poartă pecetea unei îndelungi suferințe, a privațiunilor și a poverii unei aspre robii; a devenit abătut, tăcut
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
care le poartă vă vor spune cine suntem. Veți avea sub ochi pe adevărații descendenți ai colonilor lui Traian; săraci, dar mândri ca niște aristocrați; în timp ce protestăm împotriva uzurpării grecești, noi și țăranii noștri, atât de admirabili pentru răbdarea și resemnarea lor, așteptăm totul din partea Franței și de la generosul ei împărat. Vai! Acești români nu sunt cunoscuți la Paris; nu au cu ce să-și plătească drumul." Aceste cuvinte explică o situație pe care occidentalii nu au putut-o înțelege încă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de ani, înalt, slab, cu gât puternic. Nu deschidea gura decât ca să spună cuvinte scurte și memorabile, pe care apoi le repetam zile întregi... Viața e o fântână... Omul e soiul dracului... Norocul e chior... Felul cum le spunea, cu resemnare, sau cu dispreț amuzat, le încărca de un umor în care zăcea experiența lui de-o viață... nu-i părea rău, dar nici, privind în urmă, nu se entuziasma: un imens căscat pecetluia adesea acest trecut dominat de o singură
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe o listă. \ AICI NU S-A GĂSIT NICI UN CADAVRU, DOMNULE. Răspunsul îl lovi în adâncul sufletului. Era ca și când până în acest moment mai nutrise o speranță, iar acum nu mai avea nici una. Simți o descurajare, un fel de apatie a resemnării, o convingere indiferentă că se îndeplinise tot ce putea fi mai rău. Tristețea îl doborî. Privi spre locul unde își amintea că o văzuse în prima noapte pe Riva, cu corpul ei gol, bronzat, acoperit pe jumătate cu cearșaful. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]