10,452 matches
-
28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Luni, 28 Septembrie 2015 Dragostea nu știe nimeni ce-i, Nu poate fi tradus fiorul ei, Când vine ea și-n suflet îți pătrunde Degeaba mă întrebi atunci, de unde? E precum aerul ce îl respiri, Te uiți în ochii mei, de ce te miri? Dragostea e cel mai sublim dar, Fără ea e totul în zadar, Fără ea nimic nu are rost, Poemul meu și orice adăpost, De-aceea te îndemn și-acum când scriu- Iubește
DRAGOSTEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1443447768.html [Corola-blog/BlogPost/363372_a_364701]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ULTIMELE ȘTIRI Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ultimele știri Pușca veche de vânătoare Respiră acum cu multă duhoare, Vuietul muntelui, geamătul milei, Sardanapalului și Sardanapilei, Ce frumusețe-ntristată, crispată, Odinioară dezglaciată, Mii de cocori vor trece, petrece, Templul de aur pustiu e și rece, Parfumuri subtile, preorientale, Ca zilele unei maharadjale, Mătușa Zulia știe
ULTIMELE ŞTIRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1410062967.html [Corola-blog/BlogPost/362232_a_363561]
-
detențiunii sufletești temporare, prea înfricoșat de fierbințeala simțirilor», caută «înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, își aude numele strigat, constată că-i «cu neputință a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se deschide «asemenea crinului», „înțelege“ expresionistul „neînțeles“, paradoxizându-l, „deschide fereastra să îmbrățișeze ziua“, se dezmeticește, dar încă destul de mult mai „șovăie“, îi este destul de greu să mai caligrafieze iubirea «fiindcă totul
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ by http://balabanesti.net/2014/03/21/emisferele-androginului-bisturiul-zeus-chirurgului-si-%e2%80%9ecantarea-cantarilor%e2%80%9c/ [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
mi-ai zis/ Că e definitiv și-ar trebui să ne rămână// Definitiv, ca timpul, ca moartea sau uitarea,/ Privesc însingurarea și drept nevinovat mă mir,/ Cât de-adânc definitivă devine disperarea/ Definitivei guri de aer, când nu te mai respir.” ( Definitiv). Este deopotrivă poezie nativă, intuitivă, explicativă, declarativă, decorativă, inițiativă, complementară existenței. Sunt acele ingrediente care adăugate viețuirii, fac mai frumoasă viața. Referință Bibliografică: DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1491576488.html [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
început să râd de el. Era firesc să mă port ca un inconștient, pentru că nu mă puteam vedea cum arăt și nici durere nu prea o simțeam din cauza novocainei, care mă scutea de multă durere. Inconvenientul era că trebuia să respir numai pe gură, motiv pentru care tot timpul mi se usca. Nu i-am povestit ce s-a întâmplat nici lui, îndrugând aceeași poveste cu împiedicatul. Îmi era frică să nu povestească în șantier despre cauza reală a accidentului și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1473301225.html [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
ies de sub punte. Începusem să văd dublu, așa că am ieșit la raport și cum eram aproape de policlinica civilă, mi-au pus la dispoziție o barcă și m-au dus la mal apoi la cabinetul de oftalmologie la control. Nici de respirat nu puteam s-o fac, cum trebuie, necesita o nouă operație de deviație de sept acum, așa că imediat după terminarea festivităților prilejuite de Ziua Marinei, cum am revenit la cheul nostru, m-au și expediat din nou la Spitalul Militar
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1473301225.html [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
Nu înainte de a-mi zice amândoi în cor „bai-bai”... Cel mare a mai adus o completare: „See you next time”, adică „La revedere!”, facânadu-mi cu ochiul. Sarcastic șmecherașul! A naibi pielea pe el! Și duși au fost! Iar eu am respirat ușurat... rugându-mă lui Doamna-Doamne să nu cumva să mă fi pricopsit cu vreo gripă kokkoliană. Mi-am luat bagajul de mână și m-am îndreptat spre sala unde începuseră deja să sosească pe bada rulantă bagajele de cală! Încerc
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1389771763.html [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
pe scenă, muzica a început din nou. Nu am mai apucat să vorbesc. Trebuia să stau la acordarea primului ajutor. Până am ajuns noi în față din nou, vă dați seama că a durat destul de mult. Nu se mai putea respira. Oamenii erau frenetici, dar se vedea că erau cam amețiți. Nu prea mai erau ca la început. Și au început, așa, să cadă, pe rând. Au început să cadă pe rând, inconștienți, leșinau. Exact lângă mine o tănâră a căzut
„Când auzeam «hop, hop, eroina, hop, hop, mai cădea unul leșinat”. Interviu cu pompierul care a oprit concertul Carla's Dreams by https://republica.ro/zcand-auzeam-hop-hop-eroina-hop-hop-mai-cadea-unul-lesinat-interviu-cu-pompierul-care-a-oprit-concertul [Corola-blog/BlogPost/338632_a_339961]
-
-mi dau singură de lucru...au dreptate unii când spun că viața este exact cum vrei tu, în cea mai mare parte a ei...cum am ajuns să fiu de acord ca să car pe umerii mei această greutate? zice Oprită respirând greu sub povară capătului de covor aflat pe umerii săi firavi. - Avem gară în față...avem gară în fața!...avem gară la o sută de metri și avem tren în gară!...trebuie să ai încredere în mine când spun ceva! zice
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/eugen_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
-mi dau singură de lucru...au dreptate unii când spun că viața este exact cum vrei tu, în cea mai mare parte a ei...cum am ajuns să fiu de acord ca să car pe umerii mei această greutate? zice Oprită respirând greu sub povară capătului de covor aflat pe umerii săi firavi.- Avem gară în față...avem gară în fața!...avem gară la o sută de metri și avem tren în gară!...trebuie să ai încredere în mine când spun ceva! zice
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/eugen_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
roteau lumina în toată zona. Văzui vrejul mare și mă băgai sub el. Am tras frunza cea mai mare peste spate și am stat acolo nemișcată. Inima bătea să-mi spargă pieptul. Îi auzeam pulsațiile în urechi, nu mai puteam respira , eram îngrozită. Auzeam totuși motoarele care rulau cu viteză. Nicio oprire! Asta e bine. Dar dacă? Aveam ochii închiși de spaimă, îi strângeam tare, de teamă să nu mișc cumva și să atrag atenția! Palmele, sângerânde de țepii dovleacului, le
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486057628.html [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
singur și plimbarea se consumă prin locuri pe care nu le-ai mai văzut de mult timp, nu se poate să nu-ți amintești secvențe de viață trăite în vecinătatea acestor clădiri, a acestor locuri prin care ai mers, ai respirat, ai muncit, ai iubit și ai visat... Eram detașat, în interes de serviciu, pentru o perioadă de câteva luni, în plină vară, într-un șantier din apropierea municipiului, unde aveam în răspundere o coloană de autobasculante. Mi-amintesc de parcă s-ar
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1456724692.html [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
de corespondență personală cu artista. Cu o simplitate și o modestie extraordinară, își amintea: „Țin minte că am fost la Câmpina, când eram copil și am vizitat și casa MARELUI GRIGORESCU... profesoara care ne însoțea ... mi-a adus aminte să respir... căci mi s-a oprit respirația în fața pânzelor lui. Nu o să uit niciodată că muzeografa mi-a dat voie( pe ascuns ) să le ating. Eu sunt doar un om simplu, amator de frumos , care dorește să slujească frumosul, cu modestie
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Anca_bulgaru_ingemanarea_sclipirilor_divine_ale_unui_destin_pus_in_slujba_artei.html [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Cele douăzeci de poeme în proză cultivă rostiri și tăceri presărate cu îngândurări, incertitudini, bucurii, amăgiri, ispite, penitențe, ispășiri, melanholii, imagerii, toate respirând esența „Frumosului.” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți prin oglinda fără de sfârșit a timpului, să amintească oamenilor, cu
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea by http://revistaderecenzii.ro/radiografii-lirice-cronica-de-prof-dr-nicoleta-milea/ [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
-și picăturile de apă ce străluceau pe pielea înfrigurată de răceală lor, o privi pe Cristina cum dormea liniștită, parcă fără nicio grijă, cu picioarele strânse și cu genunchii aduși până sub bărbie. Dormea ca un copil. O admiră cum respira liniștită. Foșnetul produs de prosop peste corp, o trezi pe fată, care deschizând ochii mari, întrebă: - Cât este ceasul? Nu mai dormi? E târziu? Văd că încă este lumină afară, nu-i noapte, așa-i? - Mai poți dormi dacă vrei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_stan_virgil_1390363047.html [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
a aruncat în brațele tristeții și durerii... Nu mai simțeam foame, sete; nu știam în ce zi mă aflu, nu auzeam nimic... Simțeam o greutate imensă în suflet, care mă apăsa așa de mult, încât simțeam că nu mai pot respira. De cîte ori îmi priveam Mama, mi se rupea inima de durerea ce o vedeam în ochii ei..., de durerea ce o simțeam în sufletul meu... Moartea unei ființe iubite, doare! Te arde și te chinuie cu fiecare clipă ce
MOARTEA MEA... NU MĂ DOARE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1438020066.html [Corola-blog/BlogPost/369753_a_371082]
-
că nu mai este singură sub duș. - Ești un desfrânat, asta ești, îi spuse Săndica, întinzând mâna pe pipăite să vadă dacă este nud sau în chilot. Îl atinse cu degetele ude și se înfioră de plăcere. Abia mai putea respira. Încet, timid, mâna îi alunecă în jos și mai jos, dar simți numai căldura pielii. Șocuri electrice îi coborau în spirală din vârfurile degetelor până în tălpi și, fără să vrea, își înfipse unghiile în coapsele lui. Spălându-i șamponul de pe
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403098440.html [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
între pereții salonului. după un an, verbele lui dau fugii alt sens... coboară în adâncul pământului, aruncă de pereți mărăcinii, lasă inimii galopul viu. la final, răsuflu ca un armăsar fericit, după ce a prins câmpul în copite, întreg. am transpirat respirând cuvinte. Mulțumesc Dane! Referință Bibliografică: spital / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 493, Anul II, 07 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SPITAL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Servetel_dupa_un_an_anne_marie_bejliu_1336429791.html [Corola-blog/BlogPost/358600_a_359929]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CULOARE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1361 din 22 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sub ale toamnei nuanțe, sub valul marii renașteri, sub vraja muzicii gândului tainic, în albul seninelor zări mă adulmeci, mă respiri în ivorii clipe, în atingeri incandescente, în vrăjite stări... Și setea ți-o stingi cu visul meu ... Un pas spre mine, de fapt un pas spre tine, viorile lumii acompanianându-te celeste sunete compunând mersului tău. Referință Bibliografică: Culoare / Lia Zidaru
CULOARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/lia_vana_1411407686.html [Corola-blog/BlogPost/375144_a_376473]
-
mai bine las-o-asa, altfel sufletu-mi regretă. Coronița mea de flori e făcută din hârtie, nu m-am mai trezit în zori și-a ieșit ce-mi place mie. Iar frumoasă poienița, a rămas doar locul meu unde respir frumusețe, și mă relaxez mereu. Referință Bibliografica: Coronița mea de flori / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul VI, 18 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anișoara Gurău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CORONITA MEA DE FLORI de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_aurel_1468858034.html [Corola-blog/BlogPost/373590_a_374919]
-
eclipsă de soare ai pe șoldul stâng iubito mai implor tristețea să nu râdă de mine cu ochii scoși liniștea rătăcește prin sânge mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară abia mai respiri în abisul cicatrizat doi îngeri își beau cafeaua plângând între noi veșnicia se-ntinde ca un pat Costel Zăgan, ODE GINGAȘE Plouă copilărește Punând piciorul pe gâtul fulgerului Copilul se bucură Ce jucării luminoase Mi-aruncă Tata din cer Costel
DE DRAGOSTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 by http://confluente.ro/De_dragoste_costel_zagan_1370582610.html [Corola-blog/BlogPost/346271_a_347600]
-
ca un pat Costel Zăgan, ODE GINGAȘE Plouă copilărește Punând piciorul pe gâtul fulgerului Copilul se bucură Ce jucării luminoase Mi-aruncă Tata din cer Costel Zăgan, POEME INFRACȚIONALE Incognito Doamne este atât de frumoasă Că mi-e teamă să respir Costel Zăgan, ODE GINGAȘE Referință Bibliografică: DE DRAGOSTE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 889, Anul III, 07 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DE DRAGOSTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 by http://confluente.ro/De_dragoste_costel_zagan_1370582610.html [Corola-blog/BlogPost/346271_a_347600]
-
luminii. Era obișnuit cu ea. Iar Marga își înghițea hohotele ca să nu-și trezească odorul, dar asculta la gaura cheii răsuflarea lui. Treburi de mămică! Pe la 12 noaptea mă trezesc cu ea în camera de comandă speriată foc „nu mai respiră copilul!” i-am dat bineînțeles cheia și, după numai 5 minute, primesc telefonul liniștitor „doarme atât de dulce încât i-am dat un pupic”. Și a adormit buștean și ea, în patul conjugal nu în camera lui Dănuț de unde, până
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1421132664.html [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
Violetta Petre, care nu înțelegea de ce nu suport să fiu strâns „în chingi”. Credea că exagerez ori că nu vreau să port costumația aceea. Realitatea este că mă strângea atât de tare, în special la subțiori, încât nu mai puteam respira decât dacă stăteam înghesuit și cocoșat, cu brațele strânse pe lângă corp. Este foarte posibil să nu fi reușit a cuprinde toate aceste „întâmplări” de tabără în ordinea absolut cronologică a desfășurării lor. Nici nu am urmărit exactitatea ca atare, dar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1416666855.html [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
adăposti, la umbră, circa 30 de locuri pentru masă ori activități culturale, în imediata apropiere a salbei de lacuri artificiale destinate creșterii păstrăvilor. Toată zona este acoperită de vegetație proaspătă, bogată, verde și la fel de curată ca aerul pe care-l respiram cu vădită plăcere. Pe acest teren acoperit de iarbă, la distanță de circa 15-20 de pași una de alta și de căsuțele cochete construite numai din lemn, erau trei sau patru mese a câte 8-10 locuri fiecare, după numărul butucilor
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1416666855.html [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]