3,881 matches
-
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Florin T. Roman: Ce mai faceți, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morții lumii o dezleg. (Cărțile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
nu a mai încercat pe tot parcursul nopții. Singura dată când s-au sărutat fiind în apa mării și în camera lui de la etajul cinci. Le-au condus pe fete până în fața ușii camerei lor, apoi și-au luat la revedere, stabilind să se întâlnească la masa de prânz. Rămase singure, Cristina își manifesta destul de zgomotos fascinația față de Aurel și de noaptea pe care le-au oferit-o. - Doamne, dar ce-o lucra Aurel de are atâția bani să-și poată
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
decât a sa. A sosit și ziua când cei doi bărbați au fost nevoiți să părăsească stațiunea și pe aceste două simpatice partenere cărora le-au ținut companie câteva zile. Au coborât la camerele fetelor pentru a-și lua la revedere, înainte de a părăsi hotelul. Le-au găsit pe fete la fel de emoționate ca și ei. George era mai volubil, putea să mai și glumească, însă Aurel când a văzut caseta de bijuterii pe măsuța de toaletă a Anei alături de un alt
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Ana se întoarse cu spatele să nu fie văzută cum o podidise lacrimile. Plângea cu sughițuri. Până și Cristina începu să lăcrimeze, cu toate că știa cum se va sfârși relația sa cu George încă de la început. Bărbații și-au luat la revedere de la fete părăsind camera, rugându-le să nu-i conducă. Să le rămână treze doar amintirile a câtorva zile frumoase de vară în petrecute în compania lor. Când ușa s-a închis în urma celor doi bărbați, Ana se lăsă pradă
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
bea o bere cu ei la barul Prahova. Îl întrebau de Aurel dacă știe unde este. Apropo, nu l-ai văzut ? - O fi la ei în cameră. Ce eu îi țin contul la ce face el ? Ne-am luat la revedere în lift unde ne-am și despărțit. Ana nu povesti nimic Cristinei despre vizita ei mai mult goală decât îmbrăcată, în camera bărbaților și despre ce au discutat și făcut ei acolo. Asta mai trebuia, să-i dea raportul la
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
sărut dintr-o iubire veche Din amintiri trecute peste vreme A fost să fii tu sufletul pereche Și neuitări din mine să te cheme Nescrise vremi au adunat tăcerea Pocalul plin e-nchis și fără cheie Doar gândul mai ascultă revederea Când umbrele mai dorm într-o scânteie Din când în când mai storc o amintire Și picătura ei o pun să plouă Hrănind iubirea pentru nemurire Pe spinul unui trandafir cu rouă Referință Bibliografică: Pe spinul unui trandafir cu rouă
PE SPINUL UNUI TRANDAFIR CU ROUĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371339_a_372668]
-
Muzeul de istorie, apoi cu autocarul au revenit la locul de cazare, urmând ca fiecare cursant să-și programeze părăsirea Brașovului după posibilitățile de transport ale fiecăruia. Calistrat i-a mai reținut atenția Anei câteva minute pentru ași lua la revedere personal și pentru a afla de la Ana o modalitate de comunicare pe viitor. Îi rămăsese fata la suflet. Se îndrăgostise de ea și dorea să o mai revadă. Avea dreptate Ana, cât era de la Brașov până la Câmpina? O oră de
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
prea multă oboseală în ea și de aceia se simțea atât de slăbită. I s-a recomandat odihnă, vitamine, și o alimentație sănătoasă. La despărțirea de la autogară, Ana i-a împins în palma mamei sale când și-a luat la revedere un pumn de bani. - Ce faci fata mamei cu banii ăștia? - Ține-i acolo că ai nevoie de ei. Nu ai auzit ce ți-a spus doctorul? Hrană sănătoasă. Eu am destui bani ca să mă lipsesc de ei pentru sănătatea
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
peronul, ștergându-și lacrimile cu batista și încercând să ascundă suspinele de trecători ce o înconjurau, a luat drumul de întoarcere spre fabrică încet pe jos pentru ași pune ordine în gânduri. Dorea să se reculeagă și să se liniștească. Revederea mamei sale plină de suferință, mai mult sufletești decât fizice, a început să-i amintească frânturi din propria sa viață și nu erau dintre cele mai fericite. Ana era femeia care punea totul la suflet. Era în stare să sufere
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
ajungeți la serviciu. - Mulțumesc nea Trandafir. Ce-o avea cu mine că doar m-am învoit legal de la inginerul șef, nu am plecat de capul meu. - Nu știu domnișoară, nu mi-a spus. - Bine, văd eu care-i treaba. La revedere. - Cu bine domnișoară. Ana se îndreptă atunci spre pavilionul unde își avea Ivașcu biroul. Ciocăni la ușă și când deschise ușa l-a văzut pe Ivașcu întâmpinând-o jovial cu mâna întinsă și vesel nevoie mare. În încăpere mai era
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
din biroul în care unii lucrau de zor la planșetă, alții croind diferite modele sau înseilându-le. La terminarea turului, amabilă ca de obicei, Ana l-a condus pe Calistrat din nou în biroul patronului unde și-a luat respectuos la revedere. De atunci nu s-a mai auzit nimic despre amorezul cu studii academice ce a venit să-i tulbure ei liniștea. Episodul s-a uitat la fel de repede așa cum a și apărut, iar viața Anei și-a urmat cursul liniștit, împărțită
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
eternitate ! - Hai să vedem asfințitul ! îmi spune urcând scările piscinei,de marmură grena. - De-abia aștept ! Traversăm din nou casa și ieșim din nou cu fața către golf și zgârie-norii marelui oraș. În fața,soarele roșu ,imens, rotund, îsi ia la revedere ,intrând încet în apă. Să nu se ude ! Fantastic de frumos ! - Vezi insula aia din depărtare ? mă intreabă arătându-mi un petec de pământ ce se zărea în depărtare. - O văd ,ce e cu ea? - Insula Alcatraz ! - Cea cu închisoarea
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
pachetul cărților de joc. -Tare-aș vrea să jucăm însă... cărțile pe față, metaforiză băiatul aluzia către tatăl rătăcitor și pentru care numai vițelul cel mai gras din ciurdă nu l-ar fi-njunghiat! Ceva obiecții? întrebă retoric. -Defel, defel! Mă-ncântă revederea, chiar dacă e târzie! Dar pe tine? -Urarea mea-i un zâmbet strâmb! E tot ce pot să-ți dau prinos! Ar fi minciună ca să-ți zic Bine-ai venit! îi aruncă tânărul persistând în agitata-i preumblare. E tare încordat
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
are un simț special, când mă îmbrac știe dacă voi pleca pentru o durată mai lungă sau, dimpotrivă, la cumpărături prin jurul casei. În primul caz mă conduce indiferentă și se oprește în ușa bucătăriei, scoțând un lătrat scurt de "La revedere", în al doilea caz se lipește de ușa de la intrare. Rareori e în dubiu, dar atunci e suficient să-i faci semn din ochi "Hai". Când Leni pregătește punga de gunoi și o lasă rezemată în bucătărie, Codiță o linge
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
luăm de la început cu căutatul acului în carul cu fân. Fiind străine de oraș nu știau să dea explicațiile necesare, să le pot găsi ușor. Până la urmă am reușit să le descopăr în parcarea de la Mall Maritimo. Luându-mi la revedere de la toate trei, cu promisiunea de a ne reîntâlni pe internet, m-am îndreptat cu toată viteza posibilă într-un oraș așa de aglomerat cum este Constanța, să ajung la ecluza Agigea. În vreo douăzeci de minute eram la locul
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
că o să intre peștele în zona noastră. De unde. Începuse să se însereze. Când am trecut pe lângă ecluză, am văzut trei pescari care erau cu fixele pe apă. M-am gândit că acolo poate trage peștele mai bine. Îmi iau la revedere, strâng sculele și plec spre mașină. În cinci minute eram pe mal să reiau pescuitul. Umbra peretelui de la ecluză făcea ca eu să nu văd când peștele mușca și mișca pluta, așa că mereu mă trezeam cu râma mâncată. La un
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
ca la restaurante, unde se închidea la miezul nopții. O conduceam apoi la camping, unde, uneori, era dificil să treci de milițianul de la poartă, care dacă sesiza că ești român, te oprea la poartă și trebuia să-ți iei “La revedere” de față cu el. Se știe că în acel timp, nu prea erau văzuți bine tinerii care intrau în contact cu străinii, chiar dacă făceam toți parte din același lagăr socialist. La plecarea Suzanei acasă la ea, am stabilit de comun
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Bine, dacă nu dorești să tragi un pui de somn... Dana scotoci în poșeta Deliei căutând cheile. - Am plecat, dragă. Îți doresc somn cu vise fără petale de trandafiri! Dar Delia, somnoroasă, nu-i răspunse și îi făcu semn de la revedere, cu mâna. Îmbrăcată lejer, Dana, în orice moment al zilei știa să fie elegantă. Iată, și acum, un pantalon ușor de culoare roșie îi sublinia mijlocul subțire. O bluză din in, voit neglijentă, o făceau deosebit de atrăgătoare. O față ovală
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374898_a_376227]
-
mari ale Stăpânului: răscumpărarea, înfierea, cinstea de ucenic, târguiesc pe Domnul pe bani și pe un preț de nimic, adică pe grijile cele zadarnice ale veacului de acum.” Ai reținut? Eu: Mulțumesc pentru efort! Eu cealaltă: Să ne bucurăm de revederea noastră și mai ales de ,,Înviere”! Referință Bibliografică: Interviul din miercurea mare / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1559, Anul V, 08 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]
-
CONCORDIA” Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului Seara de vară i-adunase dup-o caniculă diurnă pe câțiva celibatari, rămași prieteni de pe băncile gimnaziului. Salutări fericite, ușor gălăgioase le însoțeau entuziasmului revederii în răcorosul spațiu al terasei localului Concordia din zona Herăstrău, la un șpriț de vară. Un schimb de impresii vis-à-vis de look, o forfecare de latest news constituiră debutul șuetei în așteptarea licorii izbăvitoare de sete. Carafa, paharele drese instigară
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
diferite,cu vise și speranțe diferite, dar acolo în acea sală de clasă, cu toții împărtășeam adeseori aceleași sentimente și gânduri. Îmi este dor, foarte dor de acele vremuri și mă bucur totuși că am reușit până acum să putem organiza revederile noastre periodice la 10,20,25,30,35 de ani de la absolvirea liceului să putem participa la ele,cu mici exceptii, să povestim, chiar dacă nu atât de mult pe cât ne-am fi dorit noi.Timpul trece peste mine,peste noi
VIAŢA ESTE CA O AŢĂ! de BAKI YMERI în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373813_a_375142]
-
revedem, să constatăm că unii ne-am schimbat mai mult sau mai puțin, să schimbăm câteva vorbe, impresii, să facem schimb de telefoane, adrese, mailuri, cărți de vizită, să facem fotografii. Nu rare au fost situațiile când cu ocazia acestor revederi am regăsit în „arhiva amintirilor personale”, poze îngălbenite de timp, poze din anii de liceu, sau poze mai recent făcute cu prilejul revederilor periodice. Cele mai frumoase, emoționante, nostalgice fotografii, amintiri și trăiri le avem sau le regăsim în mințile
VIAŢA ESTE CA O AŢĂ! de BAKI YMERI în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373813_a_375142]
-
adrese, mailuri, cărți de vizită, să facem fotografii. Nu rare au fost situațiile când cu ocazia acestor revederi am regăsit în „arhiva amintirilor personale”, poze îngălbenite de timp, poze din anii de liceu, sau poze mai recent făcute cu prilejul revederilor periodice. Cele mai frumoase, emoționante, nostalgice fotografii, amintiri și trăiri le avem sau le regăsim în mințile și sufletele noastre fie de adolescent, fie de adult, acolo, undeva pur și simplu reprezentând peste ani o capodoperă arhivistică personală. Nimeni nu
VIAŢA ESTE CA O AŢĂ! de BAKI YMERI în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373813_a_375142]
-
Nimeni și absolut nimic nu îi poate schimba identitatea care este un argument forte al trecerii anilor, al retrăirilor acelor momente. Este o arhivă personală bine parolată pe care nimeni nu o poate vedea înafara sufletului nostru. Acum, la aniversarea Revederii de 35 de ani de la absolvirea Colegiului Național „Andrei Șaguna” Brașov, pentru Promoția 124, gândurile „unui purtător de inimă”, sunt și reprezintă un album de fotografii.Acest album este ca și o carte vie aidoma unei „cărți de viață”, care
VIAŢA ESTE CA O AŢĂ! de BAKI YMERI în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373813_a_375142]
-
Acest album este ca și o carte vie aidoma unei „cărți de viață”, care dezvălue trăiri, emoții, sentimente, gânduri intime și momente de dulce melancolie.Un album de familie, așa cum este și se vrea albumul „familiei șaguniștilor”, reuniți la această revedere, este o poveste de lungă durată despre viață, o poveste sentimentală, despre ce speră și nutrește un „adolescent visător”, despre ceea ce a simțit, iubit, trăit și visat. Amintirile anilor de liceu trăiesc și vor trăi ca în orice familie, acum
VIAŢA ESTE CA O AŢĂ! de BAKI YMERI în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373813_a_375142]