3,827 matches
-
iar această tendință Își are rădăcinile În natura sa care, așa cum arătam mai Înainte, se caracterizează printr-o sinteză a contradicțiilor. Urmașul omului prometeic este omul faustic, spiritul neliniștit care se Întreabă mereu, pentru că aspiră continuu. Dacă omul prometeic este revoltat, omul faustic este stăpânit de neliniște, de grijă, care vine, de data aceasta, din adâncul conștiinței sale. Omul prometeic luptă pentru a schimba lumea. Omul faustic luptă cu sine și cu propria sa viață. Primul a impus lumii legile sale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pur și simplu „a trăi”, a te lăsa cuprins și dominat de izbucnirile vitalității. „Binele” și „răul” se încadrează unei axiologii primitive și puternice, pentru care „păcat” nu poate exista atâta timp cât omul este viață (O necredincioasă). Izbucnirea simțurilor nu-l revoltă până într-atât, încât să-și supună personajele la vreo penitență. Scriitorul s-a exprimat fără menajamente împotriva acelor teologi care condamnă „legea trupului”, căci viața e „aur nemuritor” (Fața de lumină a creștinismului). Un aur, însă, bătând în cenușiu
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
o mângâie) Miki, dacă ai ști cât de dor mi-a fost de voi. Lipsește Grivei. Cocoșul: Grivei a murit ca un erou în lupta cu ursul, apărând gospodăria. Miki: Grivei, eroul, a murit de frică (cocoșul și puii se revoltă cotcodăcind) Ana: Miki, se poate ? Grivei, care avea grijă ca să nu se apropie de gospodărie vulpea cea șireată și lupul hrăpăreț ? Cocoșul: Amândoi dau mereu târcoale gospodăriei. Noroc cu bunicul, care-i sperie cu arma de vânătoare. Miki: Ia te
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
o bucată de stofă, chelălăind ca și certăreții. Atenția celor doi frați fiind distrasă, până la urmă, de starea de nervozitate a cățelușei, pufnesc în râs și abandonează discuția contradictorie, mai repede. E adorabilă cățelușa cum încearcă și ea să se revolte împotriva lui Patrick. În momentul în care încetează cearta dintre cei doi, și July abandonează imediat fotoliul care, oricum, poartă pe el semne serioase de război. De ce se iscă uneori certuri între ei? De obicei băiatul îi reproșează surorii mai
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
întreprindă pregătirile necesare pentru întâmpinarea Reginei. În zorii zilei vocea Reginei șuiera de la distanță, prevestitoare de rele, iar Tuburile muzicale vibrau în sunete alarmante, toate viețuitoarele din mare se opriseră speriate în fața stăpânei nemiloase. -Dar unde au fugit piticii? - se revolta Regina, apoi tunând și fulgerând de nervi, îi bătea cu corbaciul acvatic străjerii netrebnici. Scafandrii-cercetători aveau pregătit un rechin-robot, care trebuia s-o atace pe Regina cea rea. La semnalul lor rechinul programat țâșni din adăpost și nimeri pe stăpâna
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
orice tentativă a lui Napoleon de a le încercui pe bucățele și a le anihila fără eforturi prea mari. Faptul că soldații comandați de generalul Bragation i-au scăpat printre degete era cel mai grăitor exemplu, cu toate că rusul se arăta revoltat de tactica defensivă ordonată de țar. O veste venită din tabăra inamicului a întărit credința lui Napoleon că victoria îi va aparține. El va zdrobi Rusia. - Sire, Alexandru l-a numit pe Kutuzov comandantul armatelor rusești. - Pe cine? Pe moșneagul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
pomenit de el. (Chiar era acolo În acea noapte.) Și În pistol sunt gloanțe și piedica e trasă... În vara sufocantă a anului 1967, Detroitul Își aduna puterile pentru revolte rasiale. Watts explodase cu două veri Înainte. În Newark izbucniseră revolte recent. Ca reacție la vacarmul național, poliția În Întregime albă din Detroit a făcut razii la barurile de noapte din cartierele de negri ale orașului. Ideea e, să dea lovituri preventive acolo unde sunt posibilele butoaie de pulbere. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceaiul ăla și l-au aruncat În port. Și aia a fost tot o revoltă. ― Ba n-a fost deloc la fel, mi-a răspuns Milton. Ce naiba vă Învață la școala aia a voastră? Cu Boston Tea Party americanii se revoltau Împotriva unei alte țări, care Îi persecuta. ― Dar nu era altă țară, tati. Era aceeași țară. Statele Unite nici măcar nu existau pe atunci. ― Stai să te-ntreb ceva. Unde era regele George când au aruncat tot ceaiul ăla În apă? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
posibil așa ceva. Guvernul nu ezită și nu iartă nimic. Și nu va face acest lucru nici în cazul meu. Doar nu-s eu soarele de pe cer! Chiar dacă se răscoală toată școala, nu se va ezita nici atunci. Au avut loc revolte mai serioase ca aceea pe care vreau s-o pornesc și în toate cazurile Guvernul a intervenit cu forță brută, anihilând nu numai conducătorii, ci și pe cei care i-au urmat. Au fost vreo două sau trei astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am fost eu însumi surprins. Atunci mi-am dat seama! Trist și nepotrivit, ăsta era momentul pe care-l așteptam! Ăsta era catalizatorul de care aveam nevoie ca să raliez pe toți elevii acestei școli sub steagul meu și să ne revoltăm. Acum era momentul pe care-l așteptam și pe care-l simțeam adeseori ca fiind aproape. Acum era timpul de a face o schimbare. Păstrând aceeași față uimită și cu ochii în lacrimi, i-am verificat pulsul celui care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
retrage nicicând acele legi, căci asta ar însemna să admită în public faptul că este incompetent și că, făcând acest lucru, își va semna propria demisie. Guvernarea nu va putea acționa în felul ăsta, forțându-ne pe noi să ne revoltăm. Oricum ar fi procedat, zilele prezentei guvernări erau numărate. Mușamalizarea acestui incident și a acțiunii Guvernului în forță tocmai am dejucat-o unindu-i pe toți. Totuși, mai erau multe de făcut și drumul pe care am apucat era tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu e mort, zise zeflemitor. E doar adormit. Puse piciorul pe pieptul lui Orande și a început să-l zgâlțâie crezând că se va trezi. Asta ne-a înfuriat și mai mult și toți colegii mei au sărit în picioare revoltați de o asemenea purtare. Văzând că nu se trezește și că spiritele se încing, a început să-l lovească pe Orande, în cap, în burtă, în spate, în încercarea inutilă de a-l scula din somn pe cel care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în partea stângă și m-a invitat să-i iau locul. Nu, mulțumesc, Vladimir, spusei tăios. Întâlnirea asta nu va dura prea mult. Ochii Ministrului mă săgetară cu ură, dar eu rămăsesem impasibil. În mintea mea, Sfetnicii începură să se revolte. "ALLSTON!" "ALLSTON!" "Omoară-l, Împărate!" Nu trebuie să scape! Trădător împuțit!" "MOARTE!" Toți îl vroiau mort. Până și Eterna, pe care o simțeam ca o fărâmă din suflet, mă îndemna să-i curm zilele. Și pentru un moment, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
viață, iar Hélène i-a inventat copilăria, primii ani de școală și, În ultimul timp, Înclinația spre medicină. — E monstruos. — Da. — Cum poate o femeie... Bărbatul dădu din cap. Nu vă pun cuvintele la Îndoială. Dar ceva În mine se revoltă Împotriva acestui adevăr. — Nu e primul caz din analele criminalisticii. Pot să vi le amintesc. — Nu... imploră el. Avea umerii căzuți, arăta fără vlagă, nu mai avea nimic salvator de care să se mai agațe. — Aveați dreptate adineauri, când spuneați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
când cu o cocă din miere și făină, să tragă puroiul... Astea cel puțin nu dor, șoptește încetișor bătrânul principe. Musa adaugă ezitant: Ar mai trebui și o dietă corespunzătoare. — Până și plăcerile burții vreți să mi le luați! se revoltă Augustus. Livia murmură încetinel: — Și Themison spunea că o să-i alcătuiască un regim riguros... Antonius Musa își dezvelește caninii într-un rânjet batjocoritor. Lasă, stăpână, bazaconiile scornite de grecoteiul ăsta care pretinde că schimbă regimul alimentar în funcție de mișcările astrelor. Principele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
copil care se joacă cu soldățeii de plumb. Tot timpul mă bați la cap: nu sunt bani! nu sunt bani! Izbucnește enervat: — Fă rost de unde-oi ști, că doar de aia ți-am dat atâta pu tere pe mână. Se revoltă: — Nu am unități de rezervă! Ca să întăresc o parte a graniței, trebuie să slăbesc o alta... Cată mânios spre secretar: — Tu te gândești ce s-ar întâmpla dacă imperiul ar fi atacat pe două sau mai multe fronturi? Își pungește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întruna relația lui preferențială cu Zeița? O legătură mult mai strânsă decât cea a oricărui alt Mare Pontif republican. A ajuns să se vorbească până și de o pretinsă înrudire între Vesta și strămoșii închipuiți ai lui Augustus. Se încruntă, revoltată în adâncul ființei ei. E cât se poate de limpede că e vorba de o nouă ideologie menită să scoată în evi dență favoarea de care se bucură Augustus din partea zeilor Romei. Copila scâncește. Se întoarce cu gândul la ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pic derutat. Îl simte apoi cum se schimbă. Parcă s-ar bucura. A găsit soluția. Păcat! E un pic decepționată, dar și curioasă să-l vadă cum se descurcă. Și tu pe care parte a tăvii trăiești? — Cum adică? se revoltă Domitia. Împreună cu toți oamenii. Deci noi suntem aici... Întinde palma: — Deasupra. — Da. — Și atunci dincolo oamenii stau cu capul în jos, nu? Vorbele îi sunt întâmpinate cu râsete vesele. Intimidată, Domitia se strânge și mai tare în Occia. Bătrâna o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu te mai băga unde nu-ți fierbe oala! intervine cu auto ritate Rufus. Către german: — E doar un boboc, sărmanul, n-a mai apărut niciodată în public. — Da’ eu câte răni am primit până să obțin aceste tesserae? se revoltă Ganymedes. Lovește de câteva ori cu mâna peste bețișoarele de os legate cu o sforicică în jurul gâtului. Apucă unul și i-l vâră călărețului sub nas: — Vezi aici? E gravat numele meu. Răsucește bastonașul invers: — Uite! Citește! Pusio se chinuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ceva mai ușurat, i se adresează pe un ton de reproș lui Vittelius: — Handicapatul ăsta complexat o să pună să-i biciuie fără nici un motiv. — Numai dacă se lasă pe tânjală sau se eschivează, încearcă procuratorul să-l liniștească. Instructorul se revoltă: — Ce te-a apucat de ntoarcem totul cu curu-n sus? Vittelius murmură: — Tu ai ceva de discutat cu... I-l indică din bărbie pe călăreț. — Iar ăsta? se plânge Rufus. Își proptește picioarele rășchirate în fața germanului: — Ce ai, măi omule
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe care au pariat învinge, fie celălalt se clatină sau s-a prăvălit chiar sub o lovitură ucigătoare, răspunde instructorul cu răceală. Dar seninătatea lui este doar o fațadă. Chiar fără să conștientizeze, dintotdeauna o parte din el s-a revoltat împotriva unui astfel de spectacol rușinos. Împotriva acestei manifestări degradante de dispreț față de demnitatea vieții omenești. Cum să se bucure de moartea pe care mii de oameni o împart cu dărnicie în dreapta și-n stânga din zori până-n amurg, fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Unde e băiatul? întreabă Rufus cu glas întretăiat. Ganymedes șoptește stins: — Cred că a murit... ne-au călcat în picioare... Evreul ridică privirea și ascultă cu atenție. Forfota se apropie de ei ca talazurile unei mări dezlănțuite. — Mulțimea s-a revoltat..., geme nenorocitul. Își încleștează degetele de pelerina lui Pusio: — Au pătruns în arenă... Un val de sânge îi țâșnește din gură și îneacă ultimele vorbe. Mâna alunecă moale în jos. Ochii devin sticloși. Rufus îi în chide cu două degete
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iubesc, încearcă să se dezvinovățească. Nu am iubit-o niciodată, scâncește disperat. De respectat, o respectă. A respectat-o întotdeauna. Nu are decât copii legitimi, făcuți cu ea. Într-un fel o și admiră, dar nu o iubește. Îl cuprinde revolta. Ce să iubească la ea? Rigiditatea? În pat, și o coadă de mătură ar fi mai flexibilă. Atunci, ce altceva? Trufia și aroganța? Eu am alungat de la mine îngâmfarea și ura, geme el încetișor. Femeia de lângă el s-a dezvelit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Iulius Agrippa și ridică ochii spre el. — Astăzi este sâmbătă, spune el mohorât, ziua lui Saturn, și ar fi trebuit să se afle încă de aseară la sinagogă, să slăvească așa cum se cuvine începutul sabatului... Ziua lui Saturn? se revoltă în sinea lui tânărul roman. Auzi colo! Ce-or fi statornicit tocmai ziua asta, când zeul la care se închină ei e plăsmuit numai cu mintea? Nu cifrele i-au călăuzit, ci, puturoși fiind, le place să nu facă nimic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Care-i problema? încearcă să intervină Nero. Silvanus bombăne nemulțumit: — Un stat de drept ar trebui să apere proprietatea particulară, nu s-o acapareze în mod silnic... Dar nimeni n-a dat bogățiile pe mâna poporului să le prade! se revoltă din nou Paterculus. Au fost doar naționalizate... Rotunjește buzele și rostește apăsat: — Etatizate... Plautius Silvanus dă să răspundă tăios, însă Tiberius i-o ia înainte pentru a aplana conflictul: — Trebuia într-un fel ca între cetățenii romani și fosta fa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]