165,466 matches
-
întoarcere. doar pulsul cărnii tace și urlă în cuvinte de sfîrșit și început. ploaia din grindă susurul ploilor arămii. cu acel amestec de vedenii și nepăsare. în acea toamnă în care parcă toate creșteu cu capul în jos. boala se ridica veselă în oase. amurgul tremura la întoarcerea în palmele de vîsc. ceața se lăsa alene pe limbă. realității îi puneam coarne cu fiecare gest. între noi amănuntele creșteau cît zidul, guri căscate ne așteptau din loc în loc. muza, cu mîinile
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
cuțit și s-a tras mai deoparte, să nu ne stropească cu sînge. Se mișca fără grabă, ca unul care știe prea bine ce are de făcut. Prinse mielul între picioare, ținîndu-l strîns, exact deasupra genunchilor. Cu mîna stîngă îi ridică boticul, pînă cînd gîtul micului animal se arcui pe spate. Cuțitul era un fel de cosor, cu lama scurtă și un pic îndoită la vîrf. Trupul mielului zvîcni o singură dată, atunci cînd cuțitul făcu prima crestătură în carne. Poate
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
doi în doi ani, Festivalul Internațional de Canto ce-i poartă numele, organizat de la fel de celebra cântăreață Mariana Nicolesco, era definită de Nicolae Carandino "un simbol al triumfului românesc peste hotare, imagine sonoră a frumuseții, a grației, a cântecului; ridicată pe scutul înflorit al unei epoci unice în istoria lumii, sinteză definitivă a gloriei de scenă". în viziunea lui Eugen Simion, literatura lui Fănuș Neagu "vitală, dominată de fapte și cu toate simțurile la pândă - reprezintă corectivul necesar, revanșe pilduitoare
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
Ce e cu tine? l-a iscodit ea, care sesizase, nici nu era greu, schimbarea de mină. În loc să mergem la Costinești, n-ar fi mai bine s-o pornim noi spre Orșova, să facem o baie în Dunăre? Ana-Cristina a ridicat sprâceana nedumerită (Ah, și sprânceana, și ovalul chipului, și nasul drept, și buzele mari desenate cu simetrii și rotunjimi, și ele, ca atâtea alte elemente care compuneau corpul magic al acestei fete, și ele îi subjugau instantaneu pe bărbați!...): Cum
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
trei zile aude tot ce se spune-n preajma lui. M-am apropiat de catafalc și încă o dată i-am privit cu drag și durere - de ce-aș minți? - masca profilului frumos, elen. Și pentru că podul mâinii lui drepte stătea ridicat peste podul mâinii lui stângi, am întins mâna mea dreaptă, apăsându-i ușor, podul mâinii lui drepte peste podul mâinii lui stângi. Răceala întunericului care îl invadase mi-a pătruns ca o lamă de cuțit brațul până-n umăr și o
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
peste podul mâinii lui stângi. Răceala întunericului care îl invadase mi-a pătruns ca o lamă de cuțit brațul până-n umăr și o simt și acum, când o scriu. Dar, sub privirea mea uimită, podul mâinii lui drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se ridica, ci se ridicau doar cele trei
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
simt și acum, când o scriu. Dar, sub privirea mea uimită, podul mâinii lui drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se ridica, ci se ridicau doar cele trei degete ale crucii și ale condeiului, care trebuiau, probabil, să treacă Dincolo simbolul închinării sufletului lor, sufletul lui George Călinescu, timp de o
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
podul mâinii lui drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se ridica, ci se ridicau doar cele trei degete ale crucii și ale condeiului, care trebuiau, probabil, să treacă Dincolo simbolul închinării sufletului lor, sufletul lui George Călinescu, timp de o viață, pe condei, pentru desenarea ideilor și închipuirilor.
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se ridica, ci se ridicau doar cele trei degete ale crucii și ale condeiului, care trebuiau, probabil, să treacă Dincolo simbolul închinării sufletului lor, sufletul lui George Călinescu, timp de o viață, pe condei, pentru desenarea ideilor și închipuirilor.
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
putea să prefațeze atât de necesarele măsuri reparatorii: "Iată tristul mod adoptat la noi pentru conservarea monumentelor publice! Iată cum se venerează memoria oamenilor mari, care și-au pus viața ca să ne dea o patrie liberă și respectată: în loc să le ridicăm monumente falnice, care să aducă aminte românilor că țărâna pe care stau este frământată de sânge de eroi, noi ne silim cât putem a desființa pe cele ridicate de părinții noștri." Se pare că părintele lui Dinu Păturică a avut
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
pus viața ca să ne dea o patrie liberă și respectată: în loc să le ridicăm monumente falnice, care să aducă aminte românilor că țărâna pe care stau este frământată de sânge de eroi, noi ne silim cât putem a desființa pe cele ridicate de părinții noștri." Se pare că părintele lui Dinu Păturică a avut o clipă de străluminare în ceea ce privește propria lui posteritate extraliterară.
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
dar exterior, rezistența pe care aluviunile depuse în cursul său o opun râului în curgere, partea statică". ,Prezența sau absența caracterului specific - își continuă poetul demonstrația raportului dintre tradiție și inovație - hotărăște și separă tradiția de Ťtipěcť, modernul de Ťmodernismť". Ridicat la rang de criteriu valoric, specificul național nu e, după Ion Pillat, imuabil și nici nu se confundă în exclusivitate cu spațiul rural, ca pentru atâția alții. Exemplificările lui cuprind alături de Creangă povestirile pitoresc-orientale ale lui Panait Istrati și poezia
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
-nșele, Dar ceasul nopții s-a făcut târziu Și ierbile vorbesc doar între ele; Doar către stele ochii dacă-ndrept, Poate o rază încă mă mai știe, De când țineam luceafărul pe piept Și se vedea lumina prin tărie, De când îmi ridicam câte-un palat Pe fiecare vârf de clipe sparte, De se-ntreba o stea cu chip mirat Ce cată-n cer străinul de departe? Dar se aud pași, se-ntoarce ziua iar, Potecile sunt triste și puține, Și nici un sol
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Aurel Dragoș Munteanu Adriana Bittel Ca babă mă simt vexată, dar... Cred că există momente în literatura română cînd cineva trebuie să se ridice și să spună enough! unui fenomen cultural care intoxică mințile copiilor noștri de vreo 115 ani. Mi se pare că am așteptat destul să o facă altcineva în locul meu, tineri mai competenți, cu studii postuniversitare peste Ocean sau la SNSPA
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
am așteptat destul să o facă altcineva în locul meu, tineri mai competenți, cu studii postuniversitare peste Ocean sau la SNSPA. Așa că, avînd în spate (au, spatele!) vechea justificare liberală potrivit căreia exercitarea rațiunii e o datorie a fiecărui cetățean*, mă ridic, scîrțîind din toate încheieturile, să spun No, Non, Nein poveștilor lui Ion Creangă. în ochii tuturor locuitorilor României, Ion Creangă nu mai e un scriitor, ci un brand. Sub brand circulă, vehiculate de bunici, părinți, învățători care-și predau ștafeta
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Ce să mai zic de defrișările sălbatice ,poroncite", ca din partea lui Dumnezeu, Vidmei de către Ioan Turbincă? Ecologiștii ar avea și ei de ce să facă un lanț uman de nuduri (mai la vară). Mă opresc și mă așez de unde m-am ridicat, fiindcă, tot răsfoind opera lui Creangă pentru oarece exemple, mi s-a făcut o poftă grozavă să-l recitesc a nu știu cîta oară. Cu delicii. Bursierii români din universitățile occidentale să mă judece. n Alex Ștefănescu Un apologet al
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Lent din fire și preocupat de alte griji nu am reacționat prea repede. Iată însă că a sosit momentul să pun o propunere pe masă. Repet, e vorba de o simplă propunere, deși eu unul cred că am dreptate. Se ridică două întrebări separate, deși parțial legate între ele. Prima este: putem să ne imaginăm literatura/cultura română a secolului XX ca pe o unitate sau trebuie neapărat să vorbim de două entități: una acoperind prima jumătate a secolului, a doua
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
pentru virtuțile și vinovățiile sale, pentru anume trăsături relativ stabile? Răspunsuri există încă de pe acum. La prima întrebare, răspunsul este, după cîteva momente de ezitare, un soi de "nu". La a doua răspunsul este de regulă: da, scriitorii și gînditorii ridicați în jurul lui 1930, "criterioniști sau nu, generația Vulcănescu/Eliade/Noica/Cioran/}uțea și cei care într-un fel sau altul i-au înconjurat, iată răspunsul pe care îl dau atît admiratorii fără de rezerve, cît și adversarii cei mai plini de
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
de-o vreme în fotoliu, Abia simți ce-adânc vibra-nserarea Și când deschise ochii-n întuneric, Dădu pe neașteptate de un înger. Ce-nfricoșat te smulge bucuria Când Dumnezeu răsare din absență Și îți răspunde-n taină rugăciunii... Se ridică nesigură. Bastonul Se clătina ca un catarg în ceață. Se sprijini de zidul încăperii în tălpi îi scăpără deodată drumul: Și cum mergea lăsându-se în urmă, Se pomeni că-ncepe să alerge Și pașii ei din ce în ce mai tineri Se zbenguiră
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
-mi plăcea strada mihai popescu pe care locuiesc timpul doi. am construit alături altă stradă mihai popescu. imediat lumea a lăsat strada veche și se plimbă pe strada mea și pe strada mea sunt sticle goale de plastic nu se ridică zilnic gunoiul etcetera dar strada mea are ceva care place oamenilor li se pare interesant să se plimbe pe ea pe strada mihai popescu cea veche erau câteva terase am plantat și eu câteva pe strada mea. bețivii au lăsat
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
estetic. Reconstituirea unor adevăruri istorice, politice și morale, ținute mult timp la index sau ajustate ideologic prin croșetele cenzurii, a diminuat sensibil interesul pentru literatură, determinând, în schimb, un adevărat "turnir" al memoriilor scrise și tipărite. Problema pe care o ridică această bogată producție este însă aceea că ea înclină, într-un mod mai greu sau mai ușor perceptibil, către... ficționalizare în beneficiu propriu, prin sublinierea unor gesturi de timidă rezistență și ocultarea multor altora, de compromis efectiv cu regimul trecut
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
lumii încă o insulă de confuzie și haos, potențând stagnarea și imobilismul sufletelor moarte prin texte în care nu există nici o idee clară, nici un personaj, nici o poveste." Dacă politicul și literarul fac una, într-o logică estetică, fundamentul întregii construcții ridicate de Ion D. Sîrbu este cel al vieții sale, trăite periculos și liber. E mirabil cum, după șapte ani de închisoare și un sfert de veac de domiciliu obligatoriu în Isarlîk-ul craiovean, acest scriitor de esență tare reușește să-și
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
Dorin Ploscaru însîngerate pe sîrmă păsări am crezut că vei veni să cîntăm colinde am crezut că vei învinge moartea și te vei ridica am crezut că vei birui în bătălia cu boala acum stau însîngerate pe sîrmă păsări zgribulite de frig cu promoroaca pe aripi cei care trăim credem că nu vom muri niciodată cei care suflăm spunem că este foarte ușor a
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
de surori că el trece înot înapoi să lupte pentru românii rămași în teritoriul ocupat de URSS. El nu dorea să-i lase pe români în brațele ocupanților ruși: „Ce ar zice toți frații noștri basarabeni și cum mi-aș ridica ochii la cer dacă și eu și alții ca mine, care până acum am luptat pentru afirmarea sufletului românesc pe acest pământ, am fugit din calea asupritorilor și n-am luat parte la suferința care ne așteaptă” („Sfântul Închisorilor”, mărturii
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
aproape de perete , urmărindu-le gesturile ,mimica feței, cacialmalele improvizate. „ Actori profesionști ,nu le citești intențiile adevărate.... ” - Garcon ! Adu-mi 300 de Crown Royal ! Îl cunoștea, Steve Land,era eroul principal în multe filme de societate. Societatea în care pocherul e ridicat la rang înalt,de artă. - Imediat ,răspunde plin de curtoazie ,așa cum fusese antrenat de răbdătorul Serge. Iese pe ușa din față,nu era nevoie să treacă din nou prin Sala Mare, era nevoie doar să fie promt. Se întoarce de la
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]