1,913 matches
-
când a venit în România, am putut asista la manifestările locale ale acesteia. Dar, treptat, Michael s-a consumat, în timp ce Madonna și-a continuat traseul profesional. Ultimul lui succes a fost HIStory, din 1995, iar omul s-a acoperit de ridicol prin nenumăratele operații estetice, ca și prin comportamentul aberant față de copii. E ca și cum, incapabil să mai evolueze artistic, Michael Jackson ar fi încercat să se transforme fizic. Să șocheze nu prin muzică, ci printr-un nou chip. Astăzi, fostul rege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
au anual din turism țări precum Austria, Elveția sau chiar Franța. Pe vremea lui Ceaușescu, turismul era relativ bine organizat de ONT Carpați. După Ceaușescu, miniștrii turismului s-au succedat foarte rapid unul altuia, uneori scăzând prețurile până la a deveni ridicole, iar în alte instanțe ridicându-le pentru a le face plăcere proprietarilor de hoteluri. În ultimii ani, un ministru al turismului din administrația Iliescu a încercat să transforme Sighișoara într-un centru al vampirilor, ceea ce l-a făcut pe acel
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
instanțe ridicându-le pentru a le face plăcere proprietarilor de hoteluri. În ultimii ani, un ministru al turismului din administrația Iliescu a încercat să transforme Sighișoara într-un centru al vampirilor, ceea ce l-a făcut pe acel minstru și România ridicole în ochii lumii. Turiștii străini sunt surprinși să afle că importante monumente, mănăstiri sau castele nu au nici măcar o inscripție corectă care să le descrie istoria. Când am vizitat cea mai veche biserică din România, la Câmpulung, am întrebat la
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
gen artistic mai rar Întâlnit și totodată dificil de realizat din multe puncte de vedere. Acest mijloc de exprimare artistic, indiferent de grupa de vârstă cu care se lucrează, ori este la un nivel tehnic elevat interpretată, ori cade În ridicol... (Stoenescu G.,1985) De aceea subliniem că euritmia nu trebuie Înțeleasă ca o funcție a talentului, ci pe lângă acesta care este desigur necesar, euritmia reprezintă un mijloc artistic cu baze solide și totodată pretențioase de studiu, deci putem afirma că
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
când imediat după venirea lor la putere, la toaleta din Cișmigiu, de lângă Liceul Lazăr, îngrijitor era un fost și extraordinar profesor. Comuniștii s-au răzbunat pe intelectuali, pe oamenii cu o anumită concepție. Mie mi se pare chiar de un ridicol fără seamă acest lucru. Valoarea nu mai există. Cred că e unul singur cel care ne poate judeca din toate punctele de vedere: Dumnezeu. În rest, sunt de acord cu Iisus: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
succes anterior. Încă de la început, normal, se face frate cu Stăpânul inelelor, transformându-se pe drum în Călăuza, Bodyguard și Războiul stelelor. Nu e nimic nou, dar preluarea formelor cu sau fără fond (nici nu mai contează, la cantitatea de ridicol investităă te umple de plictiseală. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE » Notă duhovnicească Bobi Mare tamtam cu numirea viitorului patriarh, să-i puricească pe catindați pe la răboaje, nu cumva să fi făcut mișmașuri securiste cu dări în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de Benedict al IX-lea la vârsta de numai 20 de ani. Ignorant și vicios, acesta avea să necinstească altarul bisericii timp de 11 ani (1033-1044) abdicând în cele din urmă în favoarea lui Grigorie al Vl-lea. Ca o culme a ridicolului se ajunsese în situația ca biserica să aibă trei papi în același timp: Benedict al IX-lea, Silvestru al III-lea și Grigorie al VI-lea, fiecare cu propria susținere, deși canoanele bisericești prevedeau exercitarea pontificatului pe viață. Înclinația războinică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în drumul său către PNA, a deturnat atenția publică de la mesajul PSD. De fapt, Năstase nu-i reproșează nimic pe fond lui Iacobov, imaginea este problema. Ar fi fost și greu să spună mai mult fără a se acoperi de ridicol: în definitiv, Năstase este cel care, în prag de alegeri, a semnat trecerea uriașelor datorii ale RAFO Onești la AVAS. Acum se delimitează în felul său cinic, spune că îi pare rău pentru că n-a fost votat la Onești cum
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
se va întâmpla și asta, e doar o problemă de timp. Dar nu vă faceți griji pentru PSD. Criza petrolului sau a medicamentelor compensate îi va aduce zâmbetul la loc. DE LA PROSTĂNAC LA IMBECIL Se spune că de la sublim la ridicol nu e decât un pas. Mircea Geoană pare să ilustreze acest lucru, cu seninătate și chiar cu o anumită regularitate. În 1990 era un simplu inginer, fiu de general al regimului comunist, dar în acelasi timp cu o soacră cu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
angajați în Administrația civilă a Indiei (mult timp rezervată engleziloră și bucătarul său (ușor frustrat că se află în serviciul unui indian!Ă. Cei doi, judecătorul și bucătarul, formează un cuplu clasic, de schiță britanică, cu toate ticurile, tabieturile și ridicolul aferente, doar că sunt... indieni. Autoarea știe să nu lase lucrurile la suprafața lor anecdotică și, în câteva capitole retrospective, îi dă „Judecătorului“ o adâncime de roman psihologic de cea mai bună calitate. Din această combinație nu lipsește blazonul adevăratului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
sagace al societății, administrației și rentierilor, un fel de Henri Monnier și Labiche. I.L. Caragiale este poetul satiric al burgheziei românești. Spirit profund observator, el sesizează cu o pătrundere uimitoare și redă cu o puternică plăcere a expresiei cusururile și ridicolul acestei clase sociale care a primit câteva reflexii ale civilizației moderne și mai ales ale civilizației franceze, pe care le-a deformat în modul cel mai plăcut. Comediile sale: O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D'ale carnavalului, și Conul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
problemele în tăcere, indiferent la acea minusculă parte din presă care nu era dependentă de publicitate de la stat, indiferent la opoziția politică ce îl înfiera cu orice prilej. Nici măcar ieșirea din scenă, cu urmările aferente, nu lța trimis în zona ridicolului, ci doar în cea a obsesiei populare, alimentată de Traian Băsescu și Alianța DA, cu privire la corupție. Guvernul Tăriceanu, dimpotrivă, a rezistat vreme de patru ani, și rezistă încă, înconjurat de un hohot general de râs. Hohot canalizat, firește, întrțun dispreț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
abia se forma. Kogălniceanu nu se ferea însă a spune cu franchețe că „piesele sunt rău alese, sfâșiete și rău întocmite“, „jocul actorilor, de nu a tuturor, sigur a celor mai mulți este prost“, iar costumele „se înfățoșază pe scenă în tot ridicolul lor“, făcând să se întâlnească în același spectacol „oameni despărțiți prin veacuri întregi“. Așa s-a întâmplat în „Vicleniile lui Scapin“, unde stăteau alături „un husar din timpul lui Napoleon, un muscadin din vremea lui Moliere și o cochetă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
îndrăznețe. (A fost invitat la emisiune și refuzatul domn Avramescu. Care dorea să vină la postul public - în Consiliul de Administrație - să rezolve o problemă care-l macină: PUBLICITATEA. O invenție care pentru domnia sa semnifică nivelul maxim de imbecilizare și ridicol! De ce? Considerațiile-i auguste sunt „întrerupte de ursuleți care dansează cu hârtie igienică“. Asta probabil când apare la Realitatea TV. Domnul Cătălin Avramescu a mai dat de înțeles că, la o adică, pentru a dispărea Andreea Marin de pe post s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
comisia de examinatori anonimi (deci: fără vreo responsabilitate în fața opiniei publice) a acordat manualului un punctaj umilitor, dar cu luarea unor măsuri de precauție. Referatul de respingere este redactat cu mai multă atenție, astfel încât examinatorii să nu se mai expună ridicolului. Mă gândesc că or fi apelat la niște specialiști pentru asta - dar o eroare gravă de strategie tot s-a strecurat. Aflăm, din acest document oficial al Ministerului Educației și Cercetării, că manualul coordonat de Eugen Simion este foarte slab
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
acest sistem. Sunt excepția pe care sistemul o va zdrobi. Sistemul este o mașinărie stricată producătoare de utopie și de dezastru. Sunt câteva locuri comune pe care numai un scriitor american mare le poate pune pe hârtie, sufocând prin expresivitate ridicolul paranoiei. Pot fi Philip K. Dick, Don De Lillo, Chuck Palahniuk sau Kurt Vonnegut. L-am ales, pentru lecția de astăzi, pe Vonnegut. Un Umberto Eco sau orice alt mare scriitor european ar trata cu maximum de seriozitate și ironie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
conducători și care trasează anumite atitudini specifice. Cei mai mulți oameni se supun însă prescripțiilor impuse cultural, uneori chiar normativ, adaptîndu-și gesturile, ținuta, atitudinea rolurilor ce le-au fost atribuite într-un mod ce nu ține cont de voința lor. Teama de ridicol, de sancțiuni și frica de necunoscut contribuie la adoptarea cu succes a comportamentului cerut, ceea ce generează uneori chiar o mulțumire interioară. Se ajunge în acest fel la "penitenciarizarea comportamentelor", la homo carceralus forme ale personalității exemplare, identificate total cu instituția
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se adaugă la toate acestea evidenta stîngăcie a exprimării repetitive și nediferențiatoare. Descrierile sînt la fel de ciudate, atît prin terminologia și frazeologia specifică, cît și, ca mai sus, prin juxtapunerea ternă a trăsăturilor importante și a detaliilor accidentale. Desigur, poate descoperi ridicolul unor astfel de texte doar cine reușește să uite, pentru o clipă, intenția și perspectiva sistemului din care ele sînt produse, ca agresiuni duse pînă la crimă împotriva intimității și libertății individului. Împotriva fricii, repulsia se poate asocia totuși cu
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
box, Monseniorul are arta schingiuirii rafinate, vorbind politicos, dar lovind năpraznic într-un mod calculat, rece, impersonal ș.a.m.d. Mascații doresc să-și circumscrie poreclele unei serii de personaje faimoase în breaslă; în ultimă instanță însă, efectul e de ridicol onomastic. "Aceste nume de război sînt false, pentru că ei nu luptă corect împotriva unor războinici, ci înfruntă și batjocoresc niște trupuri și minți fragilizate. În acest fel, pretinsa castă militară de care aparțin e falsă, pentru că, în ultimă instanță, sînt
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mascara în pofală o lua”. „Vesela compătimire a prostiei” o mijlocește aici burlescul, formă a comicului născută dintr-un contrast izbitor între limbaj și persoană: trecerea de la mare (aspectul fizic grosolan al Struțocămilei) la mic produce o puternică impresie de ridicol și o reacție de surpriză amestecată cu plăcere, ambele având loc atât de brusc încât râsul este instantaneu. Prefăcându-se a încerca o explicație științifică pentru puținătatea minții Struțocămilei, un glas din “gloate” ironizează mușcător, demonstrând prin poziția geografică și
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
am privat de libertate pentru nici o oră. Cum era posibil să mi se întâmple tocmai mie așa ceva? Nu puteam accepta nici o justificare, nici o explicație, nici o scuză. Mi se părea totul atât de absurd, atât de nedrept, mai mult: atât de ridicol. Și cu cât mă gândeam, cu atât furia mea creștea din nou. M-am repezit la ușă și am început să lovesc în ea. M-am repezit la fereastră, fără geamuri, aveam legătura directă cu strada, am început să strig
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nu m-a părăsit niciodată. Victor Iancu studiase la München (de unde și-a adus și o soție) cu Alexander Pfänder și era un adept al școlii fenomenologice. Mic de statură, cu trăsăturile - sub ochelarii de miop - extrem de intelectuale, pedant până la ridicol în toată înfățișarea lui fizică și psihică, voind neapărat să-și păstreze alura de „Herr Professor“, probabil chiar și prin bordelurile pe care însuși se lăuda prietenilor și colegilor că le frecventează asiduu, poseda o inteligență pe cât de ascuțită, pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și la o superioritate de netăgăduit asupra tuturor femeilor. Nu s-a mărginit la această ambiție, a vrut să fie prințesă; și a devenit, dar nu prin grația lui Dumnezeu, nici prin aceea a regelui, ci prin propria ei hotărâre. Ridicolul acesta i-a fost iertat ca toate celelalte, lumea s-a obișnuit să o considere o prințesă de teatru și aproape că a uitat că este o femeie de bună condiție. Depune atâtea eforturi pentru a părea ceea ce nu este
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
multă publicitate decât aceea, secretă, a Doamnei de Montesson cu ducele de Orléans; însă, cum regele n-a consimțit s-o lase să-și ia rangul de prințesă, ea s-a trezit într-o poziție intermediară care o expunea câteodată ridicolului și invidiei. Printr-o conduită abilă și stăruitoare, a izbutit să le dezarmeze pe amândouă. Afabilă cu inferiorii, de o politețe nobilă și nuanțată cu persoanele sus-puse, res pectuoasă fără să fie slugarnică față de prinți, îndatoritoare cu toți, și-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Lévis, Souvenirs et portraits, Domnul Le Pelletier de Morfontaine, care a fost multă vreme staroste al negustorilor sub Ludovic al XVI-lea, avea inteligență, cultură, franchețe, un ton fără cusur, și totuși n-am cunoscut pe nimeni mai împovărat de ridicol decât el. Era destul de înalt, foarte slab. La vreo cincizeci și cinci de ani, câți avea când l-am cunoscut, chipul lui era palid și veșted; ca să-și mai însuflețească tenul, își punea un strat gros de pudră roșie pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]