1,763 matches
-
de ani-lumină, nebuloasa își datorează luminozitatea unor stele tinere de tip B, care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II. Culoarea roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit din vreo treizeci de stele mascate de nebuloasă. În infraroșu se poate observa o cantitate importantă de praf favorabil formării de stele. Nebuloasa a fost menționată de De Chéseaux în 1746, apoi de Messier în 1764. Este vizibilă
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
(sau M13 sau Roiul Globular din Hercule sau încă Marele Roi Globular din Hercule) este un obiect ceresc care face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Coordonatele sale cerești sunt: ascensie dreaptă 16h 41m 41,44s și declinație +36° 27
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
(sau M13 sau Roiul Globular din Hercule sau încă Marele Roi Globular din Hercule) este un obiect ceresc care face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Coordonatele sale cerești sunt: ascensie dreaptă 16h 41m 41,44s și declinație +36° 27′ 36,9″. Cu o magnitudine aparentă de
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, cu o magnitudine de 12, la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". M13 a fost descoperit de Edmond Halley, în 1714, și catalogat de către Charles Messier la 1 iunie 1764. John Bevis a menționat obiectul în "Celestial Atlas", (în română "Atlas ceresc") pe care l-a creat și a fost tipărit
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
se află NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, care este situată la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". Recent galaxia NGC 6207 a produs o supernovă de tip II (SN 2004A). Fiind compus din peste de stele, M13 este și unul dintre cele mai bătrâne obiecte astronomice: vârsta sa este estimată de la 12 până la 14 miliarde de
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
sa este estimată de la 12 până la 14 miliarde de ani. Apare cu un diametru de 20 de minute de arc, adică un diametru real de 150 de ani-lumină. Totodată are particularitatea de a conține numeroase stele tinere (apartenernța acestora la roi a fost confirmată de viteza lor unghiulară), ceea ce este neobișnuit pentru un roi de această vârstă: oamenii de știință cred că aceste stele tinere nu s-au născut în interiorul roiului ci, mai degrabă, au fost capturate de roi. Ies în
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
diametru de 20 de minute de arc, adică un diametru real de 150 de ani-lumină. Totodată are particularitatea de a conține numeroase stele tinere (apartenernța acestora la roi a fost confirmată de viteza lor unghiulară), ceea ce este neobișnuit pentru un roi de această vârstă: oamenii de știință cred că aceste stele tinere nu s-au născut în interiorul roiului ci, mai degrabă, au fost capturate de roi. Ies în evidență, între alte stele ale roiului, o stea strălucitoare, care este o gigantă
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
particularitatea de a conține numeroase stele tinere (apartenernța acestora la roi a fost confirmată de viteza lor unghiulară), ceea ce este neobișnuit pentru un roi de această vârstă: oamenii de știință cred că aceste stele tinere nu s-au născut în interiorul roiului ci, mai degrabă, au fost capturate de roi. Ies în evidență, între alte stele ale roiului, o stea strălucitoare, care este o gigantă roșie, o stea variabilă, V11, cu o magnitudine aparentă de 11,95. M13 se află la distanța
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
acestora la roi a fost confirmată de viteza lor unghiulară), ceea ce este neobișnuit pentru un roi de această vârstă: oamenii de știință cred că aceste stele tinere nu s-au născut în interiorul roiului ci, mai degrabă, au fost capturate de roi. Ies în evidență, între alte stele ale roiului, o stea strălucitoare, care este o gigantă roșie, o stea variabilă, V11, cu o magnitudine aparentă de 11,95. M13 se află la distanța de 25.100 de ani-lumină de Pământ. M13
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
lor unghiulară), ceea ce este neobișnuit pentru un roi de această vârstă: oamenii de știință cred că aceste stele tinere nu s-au născut în interiorul roiului ci, mai degrabă, au fost capturate de roi. Ies în evidență, între alte stele ale roiului, o stea strălucitoare, care este o gigantă roșie, o stea variabilă, V11, cu o magnitudine aparentă de 11,95. M13 se află la distanța de 25.100 de ani-lumină de Pământ. M13 a fost utilizat, în 1974 (la 16 noiembrie
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
și talia ființei omenești, populația terestră, la poziția Pământului în Sistemul Solar. Îi trebuie 25 000 de ani să ajungă la destinație (și tot atât să se primească un eventual răspuns). Motivul pentru care a fost ales a fost că, roiul având o densitate mare de stele, șansele de a găsi acolo o planetă extrasolară cu formă de viață inteligentă au fost considerate a fi mai mari. Trimiterea mesajului a constituit mai degrabă o demonstrație tehnologică, decât o încercare reală de
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
stele constitutive sunt slabe. Rezolvarea în stele începe cu telescoape mici (de exemplu: 114/900); cu un telescop având obiectivul cu diametrul de 200 mm, se pot observa, cu ușurință, zeci de stele diferite, cu magnitudinea de până la 14, iar roiul este rezolvat. Căutarea este foarte ușoară. Constelația Hercule formează un trapez: dacă se plasează cu latura mare în sus, roiul M13 se găsește pe partea dreaptă a trapezului, la circa o treime din înălțime (pornind din colțul superior drept). Perioada
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
cu diametrul de 200 mm, se pot observa, cu ușurință, zeci de stele diferite, cu magnitudinea de până la 14, iar roiul este rezolvat. Căutarea este foarte ușoară. Constelația Hercule formează un trapez: dacă se plasează cu latura mare în sus, roiul M13 se găsește pe partea dreaptă a trapezului, la circa o treime din înălțime (pornind din colțul superior drept). Perioada optimă de observare este seara, din luna aprilie până în octombrie. M13 poate fi observată de pe ambele emisfere ale Pământului, însă
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
o „stea” de magnitudine mijlocie sub cele trei stele care formează Centura lui Orion. Stelele apar cețos, pentru un observator cu un aparat vizual normal (ochi) și ca o nebulozitate prin binocluri sau telescoape mici. Nebuloasa din Orion conține un roi deschis foarte tânăr, cunoscut sub numele de Trapezium, datorită asterismului celor patru stele primare. Două dintre acestea pot fi considerate ca facând parte ditr-un sistem binar iar în nopțiile cu vizibilitate astronomică mare, se văd ca un total de șase
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
binar iar în nopțiile cu vizibilitate astronomică mare, se văd ca un total de șase stele. Stelele din „Trapezium” sunt încă în formare, împreună cu multe alte stele, chiar în anii de plină formare. Trapezium poate fi considerat un component al „Roiului nebulos Orion”, un grup format din încă de stele, cu un diametru total de . Cu două milioane de ani în urmă, acest roi ar fi putut fi casa unor stele „migratoare” cum ar fi AE Aurigae, 53 Arietis sau Mu Columbae
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
formare, împreună cu multe alte stele, chiar în anii de plină formare. Trapezium poate fi considerat un component al „Roiului nebulos Orion”, un grup format din încă de stele, cu un diametru total de . Cu două milioane de ani în urmă, acest roi ar fi putut fi casa unor stele „migratoare” cum ar fi AE Aurigae, 53 Arietis sau Mu Columbae, care se îndepărtează de nebuloasă cu o viteză de peste . Observatorii au notat de mai mult timp o nuanță verzuie accentuată a nebuloasei
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
ale mișcărilor de rotație și ale mișcărilor neregulate. Campbell și Moore au confirmat aceste rezultate folosind un spectograf, demonstrând astfel prezența turbulențelor în interiorul nebuloasei. În 1931, Robert J. Trumpler a observat că stelele mai puțin strălucitoare de lângă Trapezium formează un roi. Tot el a denumit acest roi "„Trapezium”". Bazându-se pe magnitudinea stelelor și pe clasa lor spectrală, el a obținut o distanță aproximativă de , distanță de trei ori mai mare decât cea acceptată de comunitatea astronomică în prezent. În 1993
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
mișcărilor neregulate. Campbell și Moore au confirmat aceste rezultate folosind un spectograf, demonstrând astfel prezența turbulențelor în interiorul nebuloasei. În 1931, Robert J. Trumpler a observat că stelele mai puțin strălucitoare de lângă Trapezium formează un roi. Tot el a denumit acest roi "„Trapezium”". Bazându-se pe magnitudinea stelelor și pe clasa lor spectrală, el a obținut o distanță aproximativă de , distanță de trei ori mai mare decât cea acceptată de comunitatea astronomică în prezent. În 1993, Telescopul spațial Hubble a observat pentru
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
În mod surprinzător, cea mai masivă s-a dovedit a fi și cea mai puțin luminoasă. Întreaga nebuloasă din Orion se întinde pe o suprafață a boltei cerești de 10°, suprafață ce include și norii interstelari de praf și gaze, roiuri stelare, gaz ionizat și nebuloase de reflexii. Nebuloasa formează un nor sferic ascuțit, centrul de masă fiind localizat în miez. Temperatura în acest nor atinge valori de până la , scăzând brusc la marginea nebuloasei. Spre deosebire de distribuția densității, norul prezintă o serie
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
totodată, cele mai strălucitoare stele se presupunee că ar avea o vârstă de cel mult . Unele dintre stelele care colapsează sunt foarte masive și pot emite mari cantități de radiație ionizantă ultravioletă. Un astfel de exemplu poate fi observat în roiul Trapezium. Pe parcursul timpului, lumina ultravioletă emisă de stelele masive din centrul nebuloasei va îndepărta norul de gaz și praf printr-un proces numit "fotoevaporare". Acest proces are ca efect crearea unei cavități în interiorul nebuloasei care permite stelelor din centru să
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
din centru să devină vizibile de pe Pământ. Cea mai mare parte din aceste stele au o durată de viață mică și devin curând supernove. Ipotetic, în aproximativ , majoritatea gazului și a prafului va fi îndepărtat. Rămășițele nebuloasei vor forma un roi deschis, tânăr. Unele dintre stelele care se comprimă sunt foarte mari și pot emite mari cantități de radiație ionizantă ultravioletă. Un astfel de exemplu poate fi observat în roiul Trapezium. În filmul Fântâna, Nebuloasa Orion se referă la Xibalba și
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
și a prafului va fi îndepărtat. Rămășițele nebuloasei vor forma un roi deschis, tânăr. Unele dintre stelele care se comprimă sunt foarte mari și pot emite mari cantități de radiație ionizantă ultravioletă. Un astfel de exemplu poate fi observat în roiul Trapezium. În filmul Fântâna, Nebuloasa Orion se referă la Xibalba și este un simbol proeminent al morții și renașterii.
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
din factorii principali ai antropogenezei, a apariției omului în general, deoarece ea a stimulat dezvoltarea comunicării între indivizi, autodenumirea și libera gîndire. Cercetările antropologice mărturisesc că formele nedemocratice de organizare bazate pe ierarhia strictă și supunere asemănătoare cu furnicarul sau roiul de albine au dus în impas dezvoltarea strămoșilor noștri. Prin formele de nastere ale democrației au trecut toate popoarele. Un exemplu tipic este organizarea conducerii la triburile indigene irohene de pe teritoriul continentului American. Toți bărbații și femeile mature ale acestui
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
Pornind de la aceleași observații, Hell a determinat masa planetei Marte. A determinat și orbitele mai multor sateliți naturali, arătând, mai cu seamă, în 1884, deplasarea retrogradă a axei majore a orbitei eliptice. A studiat și paralaxa și poziția stelelor din roiul Pleiadele.
Asaph Hall () [Corola-website/Science/310118_a_311447]
-
deasupră-ți / o ploaie strălucitoare te limpezește / o mireasmă lâncedă te acoperă / purpuriu norul picură peste tine / Umbră și Ambră, Umbria, / de care buzele mele nu sunt străine...". Eugen Simion certifică (în 1989) utopismul trăirilor lui Adrian Popescu, poetul «urmărit de roiuri de albine venite din luncile Paradisului», «într-o Umbria imaginară», unde «vorbește în „dialectul safirului“ și, din când în când, călătorește împalidat, cu ochii arși de miracole, într-un nedeslușit Apus; (...) Umbria nu este provincia italiană cunoscută, ci un spațiu
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]