66,509 matches
-
a oprit, fiind la Institut, în biroul său, la masa de lucru. Am urmărit posturile de televiziune. Toate comentau arestarea lui Becali, dar niciun cuvânt despre cel care se stinsese, despre Eminentul Om de Știință, cel mai mare istoric al românilor și românității! Așa apreciază șleahta care conduce tot ce mișcă în România! Dumnezeu să-l ierte și să-l aibă în pază. Îl plâng din suflet. S-a mutat în Veșnicie asemenea unui apostol - Prof. Zoe Bratu Cu adâncă smerenie
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Buzatu, de aceeași mărime contemporană cu regretatul acad. Florin Constantiniu, zestrea spirituală românească pare să se împuțineze. Poate cineva exprima sau compensa finalul pământean al unei ființe nobile? Mi-e teamă că nu! Neamul Românesc se desparte de un mare Român, un mare OM, un mare Istoric, un mare Patriot! Avem însă, Opera sa, care rămâne - cel puțin, pentru o lungă vreme - o inegalabilă lecție de istorie adevărată și de românism. Singura „recompensă” prin care îi putem cinsti eforturile este prețuirea
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
auzul cuvintelor neînțelese. Deschiderea umanistă înțeleasă în sens eronat duce la tulburare în societățile vestice și continuînd, pare că va avea tot felul de consecințe antiumane pentru ambele părți. Estul nu are această problemă, ba mai mult decît atît, rușii, românii, ucrainenii, grecii, bulgarii și restul ortodocșilor se închină aceluiași Dumnezeu. Entropia introdusă de caracterul multinațional destabilizează societatea vestică, pe cînd în Biserica Ortodoxă toți sînt una. Sfîntul Apostol Pavel a arătat acest lucru încă de la nașterea ortodoxiei: „Căci nu este
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
Pavel a arătat acest lucru încă de la nașterea ortodoxiei: „Căci nu este deosebire între iudeu și elin, pentru că Același este Domnul tuturor, Care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă pe El” (Romani X, 12). Faptul că un rus, un român, un englez și un francez se roagă fiecare în limba lui, în același timp, și aceluiași Dumnezeu, reprezintă normalitatea, nu un motiv de uimire și cu atît mai puțin un motiv de ironie. Acest lucru devine evident dacă luăm în
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
ce s-a abătut asupra Ploieștiului la 1 August 1943 se încheie cu câteva rânduri ce redau, în cifre mai mult sau mai puțin exacte, drama umană din acea tristă după-amiază de vară: 15 militari morți (3 germani și 12 români) - un număr ce pare a fi aproape incredibil de mic; 60 de civili ce au pierit sub „ploaia de bombe”; 218 răniți (48 de militari și 170 de civili) și nu în ultimul rând 110 prizonieri de război - supravițuitori din
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
de lupta anticorupție au performanțe apreciate pozitiv de raportul MCV, și mă refer aici la Direcția Națională Anticorupție, ICCJ, ANI, la alte curți decât ICCJ, la Curtea Constituțională. (...) Este foarte adevărat că Raportul MCV face referiri cu privire la abordarea politicienilor din Români, în mod deosebit a Parlamentului, dar esența realităților este modul cum funcționează instituțiile statului român, iar funcționarea acestor instituții ne îndreptățește ca în acest an să parcurgem prima etapă de integrare în spațiul Schengen”, a declarat Traian Băsescu. Vă prezentăm
Barroso: România trebuie să adere la Schengen cât mai rapid [Corola-blog/BlogPost/94034_a_95326]
-
căruia nu-i plac jumătățile de măsură. De aceea, în altă epistolă, meritele culturale și naționale ale Blajului sunt înșirate într-o pledoarie avântată ce anunță forța persuasivă a oratorului: "Blajul are vinele sale; are și Sibiul, Bucureștii, Iașii, toți românii. Dar Blajul are și faptele sale la care se poate uita înapoi cu fală. Multe alte locuri din românime au și au avut de sute de ori mai multe mijloace de a lucra pentru literatură, cler, naționalitate, decât Blajul, de
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
Dietei transilvane. Așadar, cuvântări școlare, culturale și politice. Elogiul școlilor din Blaj cu ocazia centenarului lor (1854), necesitatea educației și instrucției fetelor într-o vreme când aceasta era "negleasă" (neglijată) mai mult decât se poate scuza nu numai la noi, românii, elogiul studiilor clasice ca fundament al unei temeinice culturii, îndemnurile adresate tineretului de a contribui la propășirea patriei sunt principalele idei ale cuvântărilor școlare. "Un reazim al naționalității române", așa concepe Timotei Cipariu scopul "Astrei", iar în discursul inaugural rostește
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
cum l-au numit unii critici), Dimineață pierdută, apărut la București, Cartea Românească, 1983. Avînd o construcție complexă, subtilă și, în același timp, foarte fluidă, conținînd persoanje memorabile, romanul, considerat de către Monica Lovinescu "un fel de Război fără pace al românilor" (Estetice. Unde scurte, IV, București, Humanitas, 1994, p. 124), este o capodoperă a prozei românești care reînvie prin orele unei zile (ce are cîteva fante deschise spre trecut) un secol de istorie românească ("O dimineață Ťpierdutăť, dar un veac cîștigat
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
știu de ce nu am reținut amănuntele, poate din pricină că el însuși avusese un ton ușor ironic, autopersiflant, ceva în genul: vezi bine sunt un prinț incognito, nu mai spune la nimeni. Era generos, era bun, gata oricând să sară în ajutorul românilor care îl frecventau. Nu înțelegea prea bine ce se petrecuse cu psihologia românilor, dar iubea România și de foarte multe ori spunea, cu un viu regret, că dac-ar fi fost mai tânăr s-ar fi mutat înapoi la București
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
ușor ironic, autopersiflant, ceva în genul: vezi bine sunt un prinț incognito, nu mai spune la nimeni. Era generos, era bun, gata oricând să sară în ajutorul românilor care îl frecventau. Nu înțelegea prea bine ce se petrecuse cu psihologia românilor, dar iubea România și de foarte multe ori spunea, cu un viu regret, că dac-ar fi fost mai tânăr s-ar fi mutat înapoi la București, de unde îl alungase în 1947, groaza de dictatura comuniștilor. îi spunea lui Liviu
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
a doua". Jurnalul e valoros cînd exprimă intensități, arderi. E mai autentic decît un roman și nimic nu-l împiedica, la urma urmii, să fie artistic, căci intensitățile se pot grupa după un ritm spiritual, după o anumita respirație. Organizarea românului n-ar trebui să fie, ea însăși, decît organizare după un ritm firesc de respirație umană. Multe din jurnalele intime scrise pîn-acum n-au fost realizate pentru că au fost scrise de mediocri ori au fost greșit concepute. Nimeni nu împiedică
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
rău, el poate fi un șantier, un teren de experiențe literare, o tehnică a mărturisirii. E o prejudecată împotriva jurnalului intim care trebuie neapărat clarificata și înlăturata. 23 Iulie. Jurnalul nu se învechește, nu se primează niciodată. O tragedie, un român, o nuvelă, șunt învechite după, cel mult, o sută de ani. Orice construcție literară, orice opera organizată are, cu timpul, tendința să-și piardă substanță umană și să-și vădească șforile, mecanismele. Genurile se perimează. Trebuie să se facă un
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
Veneția. V-am sărutat subporticurile și odgoanele, istoriile în culori ale Bibliei, statuile în duhnirile de vintre ale brizei, clatinul lin al palatelor, și fructele voastre de mare oameni de mare, oameni ai locuințelor lacustre dintr-o mare poezie a românilor o mărgea mică în mozaicurile flori de mică. Și-acum eu trebuie să plec înapoi, acasă, în zmalțul unor alte Judecăți din urmă din comerțul războaielor pe apă, ci a te da dintr-odată de-a dura de pe toboganul podurilor
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
și Lipănești. După o intensă activitate publicistică, încununată cu debutul din 1907 (volumul de nuvele Doamne, ajută-ne!), lucrează la București, ca bibliotecar la Academia Română. Remarcat de Vasile Goldiș, este solicitat la Arad să lucreze ca prim-redactor al ziarului "Românul". întors la București, urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie, după absolvirea cărora funcționează ca profesor la Pomârla, o localitate din județul Botoșani. La începutul lui 1917, pornit în căutarea numeroasei sale familii (era al patrulea copil din treisprezece), refugiată
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
1928 și reeditat de Editura Sport-Turism în 1988. La întoarcere, face un scurt popas în localitatea Hendaya, știind că acolo se afla exilat Miguel de Unamuno, care putea fi întâlnit zilnic într-o cafenea. Romulus Cioflec este, astfel, al doilea român, după Iorga, care a avut privilegiul unei conversații relaxate cu scriitorul spaniol. în vara anului următor, "peregrinul nostru transilvan" se îmbarcă pe vasul "Monte Cervantes", aparținând unei companii hamburgheze, și pornește într-o călătorie spre Polul Nord, ce nu va fi
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
14, apărută ca atare în Apostrof, a devenit La capătul liniei 9, pentru că, zicea Vona, 14 e vulgar, doar există expresia "ți se rupe-n paișpe". Nu avea încredere în el însuși ca scriitor, era un Kafka întrupat într-un român și nimerit, prin hazardul istoriei, în Parisul exilului literar românesc... Și, cum nu cunoștea deloc mediul literar din țară, punea toate comentariile la cărțile lui pe același plan, iar cea mai mică obiecție critică a oricărui începător îl dezechilibra cu
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
Cum însă Cioran a dezvoltat ideile despre specificul popoarelor tangențial, fără să le acorde spațiu special de reflecție (cu excepția problematicii românești și, poate, a celei franceze), fiecare din capitolele dedicate unui popor (francez, englez, spaniol, german, maghiar, rus, evreu și român), atinge și alte teme sau direcții ale gîndirii cioraniene, sau ale vieții sale. Astfel, discuția despre specificul francez o generează inevitabil pe aceea a situării lui Cioran față de țara și limba sa de adopție (poziția sa de metec), Spania aduce
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
izbutesc să-mi descopăr o origine și o vitalitate în cultura românească. Mă întreb dacă lucrurile ar sta altfel în caz că eram țărancă, în loc să fiu burgheză orășeancă. Nu știu. Dacă aș avea un asemenea reper afectiv, cum zice-se au alți români, sau pretind că-l au, m-aș constitui în grup cu ei, în loc să-i ocolesc, și aș găsi și o activitate care să măgulească acest sentiment național. Situația mea de ins în vînt, fără rădăcini naționale, e cea mai inconfortabilă
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
că, la vremea sa, Montesquieu nu luase în considerare cazul în care un persan s-ar întreba el însuși pe sine, autoflagelant, cum poate fi nimic mai mult decât ceea ce este. Recentul eseu masiv al Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul violent al românilor (București, Humanitas, 2003), repune, în termenii unui incitant excurs imagologic, mult disputata chestiune a identității comunitare. Ea e abordată acum, o dată în plus, la modul provocator-polemic, adică întrucâtva în descendența întrebării cioraniene despre cum se poate să fii român. Perspectiva
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
o metodă de cercetare care presupune neutralitatea științifică. Dimpotrivă, această focalizare asupra violenței proiecțiilor imaginare, tradusă în plan lingvistic, constituie încă din primele pagini ale cărții o premisă accentuat polemică. La fel și supoziția că ea le-ar fi specifică "românilor" (de remarcat ostentativa opțiune pentru plural, generaizatoare), mai degrabă decât le e mioritismul, ospitalitatea, neagresiunea și toleranța creștină (cea din urmă, susținută seducător de N. Steinhardt, în surprinzătorul eseu Secretul "Scrisorii pierdute"). Săgețile polemice ale argumentației par a fi îndreptate
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
generaizatoare), mai degrabă decât le e mioritismul, ospitalitatea, neagresiunea și toleranța creștină (cea din urmă, susținută seducător de N. Steinhardt, în surprinzătorul eseu Secretul "Scrisorii pierdute"). Săgețile polemice ale argumentației par a fi îndreptate înspre orice construct mitizant preexistent în legătură cu "românii", fie că e vorba, să spunem, despre noicianul "sentiment românesc al ființei", fie de teza lui Mircea Vulcănescu, din Dimensiunea românească a existenței, după care românul "nu e deci negativist, ci limitator", el având "un echilibru și o măsură în
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
Săgețile polemice ale argumentației par a fi îndreptate înspre orice construct mitizant preexistent în legătură cu "românii", fie că e vorba, să spunem, despre noicianul "sentiment românesc al ființei", fie de teza lui Mircea Vulcănescu, din Dimensiunea românească a existenței, după care românul "nu e deci negativist, ci limitator", el având "un echilibru și o măsură în gest, care (") nu sunt lipsite de nobleță". Cele nouă registre ale imaginarului lingvistic violent, pe care Ruxandra Cesereanu le consideră simptomatice pentru mentalul românesc (cel subuman
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
Eminescu e din nou remitologizat, tocmai prin parțialitatea privirii aruncate asupră-i, prin radiografierea decontextualizată a publicisticii lui de la Timpul. Ruxandra Cesereanu pare a avea nevoie să recurgă la Eminescu, Caragiale și Arghezi ca la supreme argumente privind violența imaginarului românilor, doar că îi abordează nu în dimensiunea lor profundă de scriitori canonici, ci ca mituri mediatice, ca figuri fatalmente reificate, verificând astfel, fără voie, viabilitatea fenomenului de mitologizare, așa cum îl înțelegea, de pildă, Roland Barthes. Așa încât, la o întrebare subînțeleasă
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
patriotismul de frizerie, mîrlănia cu ștaif, bodega parlamentară și discursul retardat? De cîte ori vine vorba de emigrare, mă agăț cu voluptate de titlul unui cîntec din perioada cincinalului în patru ani și jumătate: "în lume nu-s mai multe Românii". Gura păcătosului" În urmă cu nu foarte multă vreme, "cel mai bun ambasador al României" a bătut Germania de-a zvîntat-o. Crezi că acest lucru va ajuta literatura română să devină mai cunoscută în occident? Eu deja simt un suflu
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]