2,161 matches
-
între cele două modalități discursive. Teoria descriptivă a lui Gerard Genette pune descrierea ekphrastică într-un context nou. Faptul că în cazul romanului realist naratologul francez asumă descrierii o funcție simbolică deschide posibiliatea explorării ei din perspectiva rolului în construcția romanescă. Studiile lui Philippe Hamon, Michel Riffaterre, Alain Buisine, Michel Beaujour, Jean Michel Adam configurează a doua orientare în teoria descrierii din această perioadă. Du descriptif (Despre descriere) interoghează mecanismele interioare ale relației descriptor/descriptar. Philippe Hamon pornește în cercetarea sa
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
este una creatoare, asemănătoare celei a imaginii din montajul cinematografic 42. Poziția lui Michel Riffaterre deschide posibilitatea de a considera fragmentul ekphrastic o interpretare a obiectului de artă real și de a întrevedea astfel dimensiunea hermeneutică a ekphrazei în construcția romanescă. Dualitatea riffateriană a descrierii constituie o premisă a studiului lui Michel Beaujour, Some Paradoxes of Description. Evaluată din punctul de vedere al descriptorului, o descriere literară nu este niciodată obiectivă. Un pasaj descriptiv este, din partea autorului, un exercițiu de cercetare
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
parte de șase ori. Există în fragmentele care evocă tabloul flamand două tipuri de referințe picturale. Primul tip constă în citare - autorul citează tabloul cu sau fără menționarea titlului său -, iar celălalt în descrierea ekphrastică a tabloului. În ordinea discursului romanesc, primul fragment care evocă pânza flamandă aparține personajului principal. Antipa își amintește ziua când vizitează casa Baroni și experimentează o nouă senzație: starea de angoasă. În acest context se referă vocea auctorială la imaginea creată de Pieter Janssens Elinga. Așa cum
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
părți a romanului. Repetiția cuvintelor ce configurează câmpul semantic al ideii de calm este obsesivă. În acest context, tabloul devine emblema ambianței de calm și ritm lent al existenței, ce domină acest prim volum. De altfel, construcția dihotomică a universului romanesc se devoalează explicit în poemul filosofic Mondo Cane. Într-un intermezzo suprarealist, câinele Argus clamează dragostea lui pentru Eromanga, "recitându-i" poemul filosofic pe care l-a compus. Cuplul canin reduplică perechea Antiapa-Felicia, în timp ce structura poemului repetă structura romanului Lumea
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
decides that the girl has only a passing resemblance to Esther, the same resemblance the most maids have to each other from behind when their heads are covered, their bodies hidden in frumpy clothes"23. Tabloul are astfel în construcția romanescă a lui Katie Ward un rol central în evoluția intrigii, infleuențând major dinamica relațiilor dintre personaje: Esther, Jurina și artistul îl privesc ca pe o dovadă "vizuală" a adulterului, dovadă pe care fiecare încearcă să o camufleze sau să îi
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
evidență faptul că fragmentul ekphrastic oscilează între impulsul mimetic al reprezentării suprafeței picturale în discurs și tentația organizării subiective a descrierii. Între acești doi poli, descrierea ekphrastică reflexivă se devoalează drept un artificiu auctorial, care incită cititorul să reconstruiască universul romanesc în backgroundul pânzei lui Pieter Janssens Elinga. Așezată în contextul unei comparații cu alte romane inspirate de pânza flamandă, descrierea ekphrastică reflexivă pune în evidență o particularitate importantă a romanului ekphrastic românesc. În romanul lui Bălăiță inserția ekphrastică (referința simplă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
23, executat, în 1938, în pădurea din Pantelimon, din istorisirile tătălui său Vasi, ale Mitei, ale Lui Leo, ale Sarei (evreica pe care o salvează celălalt Babis). Dacă Galeria cu viță sălbatică conferă descrierii ekphrastică un rol esențial în construcția romanescă, Căderea în lume mizează pe o funcționalitate diferită a ekphrasis-ului. În roman există două tipuri de inserții ekphrastice: descrierea ekphrastică (fragmentul descriptiv amplu, acest tip se regăsește și în romanul Galeria...) și referința ekphrastică. În cazul romanului publicat în 1987
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
încet spre casa luminată. Nu eram decât un reparator. Un bricoleur. Un tip care se căznește să stabilească la iuțeală și cu folos niște legături 34. În secvența finală Babis Vătășescu se întoarce acasă dintr-o ultimă (în ordinea discursului romanesc) plimbare cu Negotei. Intră în baie și răsucindu-se se împiedică de ceva - pielea de narator părăsită pentru scurtul răgaz al ieșirii în compania lui Negotei: Când am dat să mă întorc, cuprins de amețeala viziunii, mă împiedicai de ceva
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sens platonician, ca pe o artă a muțeniei, un discurs nezis 47. Și în Căderea în lume și în Galeria cu viță sălbatică descrierea ekphrastică funcționează la nivelul narațiunii ca un discurs nezis/negrăit, un discurs de completare a universului romanesc. Descrierea Plata dijmei explică o secvență din înfruntarea lui Chiril și a Retei cu sistemul politic oprimant; cea a statuii ciobite a Victoriei din Samotrache poziționează autorul (dar și cititorul) în legătură cu statutul comparabil al scriitorului și al sculptorului, respectiv al
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
etern dintre autor și publicul său. Din perspectiva aceasta, cu scrisul lui Constantin Țoiu suntem în fața unui autor cult, care nu face însă o demonstrație ostentativă de erudiție plastică și pentru care evocarea unor opere de artă în universul său romanesc este un exercițiu cât se poate de firesc: "Am oroare de așa numiții scriitori culți"48. Recursul la o operă de artă, prin descriere sau referință ekphrastică, rămâne măsura culturii unui scriitor, dar, deopotrivă și proba lecturii pentru cititor. Referințele
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Acum când nu e prea târziu.") au pentru noi semnificația simbolică a unei înlocuiri a introspecției (și retrospecției) prin acțiune, ea găsind în lupta cu Helgomar David pentru înlăturarea nedreptăților un exemplu emblematic, ceea ce configurează perspectiva deschisă asupra continuării ciclului romanesc ca pe o abandonare a autoanalizei în favoarea unui activism întrezărit ca o salvare posibilă"26. Eugen Simion subliniază și el prezența tabloului, justificând-o prin aceeași simetrie de destin pe care autorul o sugerează între orbii din tablou și personajul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Parabola orbilor de Breugel"29. Cum ușor se poate observa, receptarea critică a romanului lui Augustin Buzura observă prezența tabloului, fără însă a comenta rațiunile sau a particulariza rețeaua subterană a semnificațiilor pe care pasajul descriptiv le dezvoltă în imaginarul romanesc. Parabola și refugiile orbilor Primul fragment exphrastic provoacă, întreține și mizează pe o confuzie: tabloul este citat prin titlu (Parabola orbilor) și autor: "o nouă reproducere, după Parabola orbilor de Bruegel". Contradicția însă apare pe măsură ce descrierea lui (și primul fragment
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ascunde un mister a cărui descifrare să antreneze efortul personajelor din roman. Specificul construcției romanului ekphrastic românesc derivă dintr-o constantă a intenției auctoriale care face să existe un criteriu principal de selecție a operei de artă ce structurează universul romanesc - criteriul celebrității. Toate operele de artă descrise în aceste romane sunt creații canonice, clasice, a căror semnificație se configurează în baza unor stereotipii reciproc acceptate de autor și, respectiv, cititor. În plus, în romanul ekphrastic românesc al perioadei 1960-1995 se
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
romanul Refugii apare de cinci ori. Rolul referinței ekphrastice din prima categorie este acela de a construi un intertext pictural care poate centra sistemul de simboluri al romanului în care apare. Universul pictural invocat prin trimiterile ekphrastice prevalează în construcția romanescă, subliniind anumite elemente esențiale ale compoziției operei de artă. La rândul ei, tipologia descrierii ekphrastice conturează câteva categorii, puse în evidență dintr-o perspectivă structurală. Din punctul de vedere implicării personajelor narațiunii în construcția ekphrastică, am identificat două tipuri de
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
literaturii, apelul la scriitura ekphrastică constituie un mecanism de recuperare a literarității. Prin evocarea unei opere de artă, descrierea ekphrastică creează o dimensiune evazionistă a romanului, scoțându-l din actualitatea referinței istorice. Fragmentul ekphrastic caută și subliniază similitudini între "scenariul" romanesc (condiția personajului sau evenimentele la care participă) și cel vizual (pictural sau sculptural), reînscriind literatura în contextul artelor ce, alături de pictură și sculptură, particularizează condiția omului. Recursul la descrierea ekphrastică vorbește despre statutul literaturii ca artă similară picturii; mecanismul ekphrastic
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mai remarcă un detaliu structural ce susține asocierea dintre prezența scriiturii ekphrastice și mecanismele de recuperare a literarității. Subiectul ekphrazei (cu excepția romanului Ucenicul neascultător) este și subiectul referințelor ekphrastice, ceea ce face din opera de artă un punct nodal în universul romanesc. Recurența temei operei de artă demonstrează și o construcție elaborată a romanelor, în sensul centrării lor în realitatea figurativă a tablourilor pe care le citează lapidar sau extins, în referințe și, respectiv, în fragmente ekphrastice. Rolul structural al ekphrasis-ului în
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
1872). Apariția tardivă și nesusținută a criticii literare românești, dar și a criticii de artă pentru relația literatură/artă se poate explica prin apariția târzie a colecțiilor muzeale care să strângă opere de artă. Ekphrasis și stereotipii culturale Romanul ekphrastic romanesc pune preferințele artistice ale scriitorilor români într-o lumină diferită. Întrebarea esențială vizează motivele care ar putea explica alegerea acestor tablouri și a statuii ca subiecte ekphrastice - pentru referințele ekphrastice și în egală măsură pentru descrieri ekphrastice - în detrimentul altora. În
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sau măreți personajului (...). Cealaltă este funcția ilustrativă - scriitorul trimite la un tablou cu care personajul seamănă și astfel îl ajută pe cititor să vadă mai clar cum arată acesta", Idem, pp. 91-92. 23 Idem, p. 100. ------------------------------------------------------------------------- PARODIA LITERARĂ. ȘAPTE RESCRIERI ROMANEȘTI Foucault, cunoașterea și istoria 2 1 EKPHRASIS Poezie mistică românească 2 3 226 225 Cuvânt-înainte Argument Ekphrasis și descriere Imagine și literatură în critica românească din perioada 1960-1995 Lumea într-o imagine Un tablou din galerie Refugiile ekphrastice și efectul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
propriul ei punct de vedere - cultural, profesional, științific. În felul acesta nu va fi o instituție numai pentru studenți, ci pătrunzând în mijlocul vieții (cu urgențele și pasiunile ei) se va impune ca o forță spirituală superioară". ------------------------------------------------------------------------- PARODIA LITERARĂ. ȘAPTE RESCRIERI ROMANEȘTI Foucault, cunoașterea și istoria 2 1 BISERICA ȘI ELITELE INTELECTUALE INTERBELICE 212 213 Introducere Regența Patriarhală Problema Pascală (1928-1929) Biserica și politica Învățământul religios Logos ortodox Biserică, Tradiție și națiune Abordarea interconfesională Arheologia confesională Actualitatea Predaniei Cunoașterea religioasă Știință și
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în urmă. Abia în 1920, M. Ernst și R. Glucksmann au ajuns la concluzia că moartea celulară este un fenomen biologic general în cursul embriogenezei vertebratelor. Termenul de citotanatologie și-l asumă și Jacotot E. și colab. (2000Ă. Noi folosim romanescul tanatologie celulară (Paul I., 1995Ă. Indiferent de termen, începuturile tanatologiei moderne pot fi văzute în lucrările lui Kerr și Willie asupra degenerescentei hepatocitelor ca urmare a ligaturării venei porte. Ei au descris două tipuri morfologice TANATOLOGIA 11 distincte de moarte
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
poate permite această ieșire când arăt purul adevăr, care poate fi verificat și controlat. ” Dupa replica lui Valer Pop, discuția a putut continua pe un ton acceptabil ( Iată că bătutul cu pumnul în masa ca argument pentru a convinge autoritățile romanești nu datează doar din anii 1945 - când reprezentatul U.R.S.S., Vâsinski, a făcut un asemenea gest față de regele Mihai - ci, din 1940. Numai că, în 1940, Valer Pop a găsit antidotul si l-a aplicat cu succes, pe când, în 1945
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Barbu, Didica ibovnica borfașului Dumitrache Cântăreanu din Culcușul, rabdă cu stoicism bătăile bestiale ale bărbatului, un trântor certat cu poliția și retras în „culcușul" de prin fosta țigănie din Floreasca. Acest sector din nuvelistica lui Rebreanu n-a influențat creația romanescă care i-a urmat. Tematica nuvelelor Catastrofa, Ițic Strul, dezertor, Hora Morții se va integra în romanul Pădurea Spânzuraților, decisivă, rămânând „in extremis", drama lui Emil Rebreanu, fratele scriitorului, condamnat la moarte pentru încercarea de a trece frontul la români
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
putea crea o altă lume nouă, cu legile ei, cu întâmplările ei”. “Pripasul imaginar e Prislopul real de langă Năsăud, iar drumul din roman corespunde în mare parte realității”. Nicolae Manolescu a analizat în Arca lui Noe semnificația acestui incipit romanesc, care “sugerează o lipsă de granițe, deși este o graniță, o ramă și un constituent al imaginarului”, acest drum conducândune el însuși în miezul imaginarului. Structura morală complexă a personajului central, neredusă doar la instincte primare, cum s-a susținut
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
vinovată, urâtă, ațâțătoare, în care rușinea se lăfăie sfidătoare și trufașă”. Auzind țipetele Anei cauzate de bătaia crâncenă a tatălui ei, Ion încearcă o bucurie ciudată. Atât în cazul lui Baciu, al Anei și al multor alte personaje din creația romanescă a lui Rebreanu, aceste simțăminte și manifestări emotive se exprimă prin senzația organică mai întâi.Rebreanu preia și amplifică această notație organică, formula literaturii “tari”, obiective, cu un mare succes,reținând potrivit viziunii naturaliste,în primul rând,aspectul animalic al
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
perechea maritală, materializează în gradul cel mai înalt ideea intervenției destinului. Pe lângă funcția estetică proprie narațiunii, există în aceste condiții și o funcție de corijare, de "raționalizare" a realității, așa cum se întâmplă, în alt plan, și cu proza cultă, cu ficțiunea romanescă. Asta mi-e ursita! ", iată o sintagmă adesea întâlnită în narațiunile populare românești și a cărei semnificație se dezvăluie treptat, pe măsura prezentării acțiunilor narate. Alegerea potrivită a partenerului de viață reprezenta, în mentalitatea arhaică, un deziderat major. "Prin ursită
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]