3,927 matches
-
de oi și-ar face cruce oamenii, ar înțelege de ce neamul românesc, numeros și inteligent, muncitor și îndrăzneț, nu poate ajunge în lume la poziția ce i se cuvine. Cum să și ajungă când oceanul cel turbure de 'mprejurul insulei romanice au aruncat deasupra lui o spumă de stîrpituri? Ce-i pasă acestei spume cosmopolite de ființa istorică a Romîniei? Vorba lui Hamlet: "Ce e Hecuba pentru ei? Ce-i pasă, ce-i poate păsa unui C. A. Rosettis, unui Giani
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
î]i coboară cu câteva grade mai jos pe scara ființelor organice. În fața acestor împrejurări e greu a se admite că înclinări politice pentru Ungaria îndeosebi ar putea deveni vreodată populare la noi. Când contele Andrassy a vorbit de insula romanică împresurată de valurile oceanului slav n-a gândit, nici a putut gândi numai la statul politic al regelui Carol, unde deasupra insulei s-a cocoțat o mână de grecotei și de bulgăroi malonești cari formează un ciudat epizod în istoria
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
toată lupta devine indiferentă pentru poporul nostru. Nici nemții, nici slavii, nici maghiarii nu exercită ca caracter național, ca limbă, ca stări de lucruri vro atracție asupra noastră, și simpatiile noastre naționale sunt foarte departe în apusul Europei între națiile romanice sau romano - germanice de acolo. Cauzele acestor simpatii depărtate nu sunt numai politice, ci de natură foarte diversă, sunt etnice, intelectuale. Natura analitică a limbei, deci și a spiritului nostru, deosebită de cea germană, ungurească, slavă; o inteligență mai puțin
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fost completă, sub Aurelian, care voia a scuti aceste populații în contra barbarilor dindărătul Dunării, după care ele s-au întors în patria lor, prin secolul al doisprezecelea, însă lăsând pe brazda ocupată din nou o fracțiune a emigrațiunii, originea grupurilor romanice actuale de lângă Pind și Olimp. A patra opinie pretinde în fine că, în epoca retragerii lui Aurelian, românii s-au despărțit în două grupuri, din care unul au ocupat Moesia, Bulgaria actuală, pe când celalt a căutat refugiu în Carpații septentrionali
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Câmpulung. Dar la ocazii în adevăr serioase, cum e bunăoară un congres geografic, cum sunt manevrele militare ale unei nații consângene cu noi, la ocazii în care Apusul înrudit ar putea să fie interesat în lupta pentru existență a poporului romanic de lângă Dunăre, acolo sferele noastre determinante strălucesc prin absența lor. [24 septembrie 1881] [""ROMÎNUL", ȚINÎND SEAMĂ... "] "Romînul", ținând seamă de-un articol de fantazie al ziarului francez Independance roumaine" în care se vorbește de formațiunea unei.. june drepte", revine din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o însemnătate cu greu de măsurat în toată mărimea ei. Fără îndoială că limba cărților bisericești va fi supusă unei revizuiri în ceea ce {EminescuOpXII 364} privește slavismi tehnici, nejustificați și nepricepuți nici pîn-în ziua de azi de popor. Cuvinte populare romanice se vor introduce în locul termenilor slavonești, cuvinte înțelese de toți; frazelor li se va da pe ici colo orânduirea ce li se cuvine după geniul limbei noastre, înlăturîndu-se traducțiuni servile și prea ad literam; c-un cuvânt, ferindu-se în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
române, operă de fond de mare valoare, cu toate mancurile ei de amănunte, lexiconul d-lui Cihac. Meritul acestei opere e cu atât mai mare cu cât volumul I e cea dendîi încercare reușită a unui dicționar comparativ al limbilor romanice luând de temei limba română. Îndoit merit. Câte exemplare au vândut autorul român în Romînia? Două sau trei ni se pare, un număr cu totul ridicol. Toată ediția a fost cumpărată de franceji, engleji, germani. Dar întrebe-se Alecsandri ce-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
l credem pe român capabil de cruzime, de hoție la drumul mare, de trădare nu-l credem capabil. Bandiții răsăriți din țărînul român au fost cavaleri. Daca în privirea limbei a fost cu putință minunea ca geniul asimilant al graiului romanic să farmece * și pe aceste stârpituri, încît să-și uite păsăreasca afemeiată și scârboasă, în privința caracterului suntem învinși. Degeaba marele adevăr a lui Darwin se dovedește a fi absolut în privirea aceasta. Individul organic e după el rezultanta a două
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-n toată mintea. Dar voim respect pentru poporul românesc pretutindenea unde se află, și nu ne este amic acela care se preface a măguli susceptibilitatea locală a statului român, dar dincolo lovește în susceptibilitatea mare și energică a întregului popor romanic din Răsărit. {EminescuOpXII 503} ["VULPEA LUI DONICI... "] 2264 Vulpea lui Donici a venit odată în adunarea generală convocată de regele leu, îmbojorată la cap și legată la gât. - Ce ai, o întrebă prietenul lup, pare ca nu ți-i tocmai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
metafora, văzute ca fundamentale în retorică. Terminologia lui V., în cea mai mare parte calchiată după italiană, se întrebuințează și astăzi, iar autorul, deși era orientalist și întocmise un dicționar român-turc, a contribuit la îmbogățirea limbii literare cu numeroase neologisme romanice. Curiozitatea neobosită în problemele de limbă l-a dus și la alcătuirea unui dicționar român-german/german-român, acesta, ca și celălalt, rămas, în vitregia vremurilor, netipărit, precum și la o încercare de traducere din grecește a unei Prescurtări de logică după Aristotel
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
susține doctoratul în filologie în 1962 cu teza Moraliștii francezi, tipărită în anul următor. Din 1955 își începe activitatea universitară ca asistentă la Institutul pentru Limbi Străine, continuând-o la Catedra de limba și literatura franceză a Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale a Universității bucureștene, unde va avansa până la gradul de conferențiar (1964). Debutează în 1955 cu versiunea în limba franceză a poveștilor lui Ion Creangă, iar prima carte personală, monografia Racine, apărută în 1956, inaugurează preocuparea pentru studierea
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
în 1955 cu versiunea în limba franceză a poveștilor lui Ion Creangă, iar prima carte personală, monografia Racine, apărută în 1956, inaugurează preocuparea pentru studierea literaturii franceze. Colaborează la „Viața românească”, „Secolul 20”, „Studii de literatură universală”, „Revista de filologie romanică și germanică”, precum și la periodice din Franța, Elveția și Germania; participă, în scurta sa carieră didactică, la câteva colocvii și congrese peste hotare. Salutată ca un „strălucitor debut” (Șerban Cioculescu), cartea despre Racine se aliniază cerințelor colecției în care a
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
Ionescu, Lecția, Scaunele, în Eugen Ionescu, Teatru, I, introd. B. Elvin, București, 1968. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „Racine”, GL, 1957, 13; Dan Hăulică, „Racine”, „Tânărul scriitor”, 1957, 5; Liliana Țopa, „Cours de littérature française. Le dix-septième siècle”, „Revista de filologie romanică și germanică”, 1963, 2; Ladislau Gáldi, „Moraliștii francezi”, „Beiträge zur romanischen Philologie” (Berlin), 1964, 2; Michel Launay, „Moraliștii francezi”, „Revue d’histoire littéraire de la France”, 1965, 2; Mircea Muthu, „Oameni și idei”, ST, 1968, 9; Corneliu Nistor, „Oameni și idei
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
A. Urechia. De la Madrid V. trimite la „Buletinul Instrucțiunei Publice”, care apărea la București, corespondențe promițătoare atât prin stil, cât și prin sfera de probleme îmbrățișate, privitoare la viața intelectuală din capitala Spaniei. În una, recenzând o antologie de literatură romanică, amintește și Peregrinul transilvan al lui Ion Codru-Drăgușanu, aceasta fiind prima referință critică despre cartea călătorului român. Scrie pentru revista „La Enseñanza” (1867) câteva articole în care dezbate, cu argumentația sumară avută la îndemână, chestiunea originii latine a românilor. Ulterior
VIZANTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
cercetători ca Hugo Dyserinck, cunoscut prin studiile sale privitoare la imaginile naționale prezente În scrierile simboliștilor belgieni de limbă franceză (studii care au reabilitat acest gen de cercetări), precum și prin cele referitoare la problematica imagologiei, Klaus Heitmann, specialist În literaturile romanice moderne, sau Manfred Fischer, autor al unei lucrări care se ocupă de istoria studierii imaginilor naționale, văzută tocmai ca o componentă a istoriei literare comparate. Dincolo de depășirea unei etape În evoluția comparatisticii, succesul imagologiei s-a bazat Însă și pe
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din străinătate profesori mai Învățați, care actualmente răspândesc filosofia și predau mai multe limbi, printre care și latina. Dar tinerii români Își Însușesc foarte greu această limbă, Înrudită cu a lor, neavând nici o Înclinație spre Învățarea ei. Ürmösy cunoaște caracterul romanic al limbii române, identifică Învățământul de calitate cu studiul umanist al filologiei clasice și al filosofiei și, firește, chiar fără a avea alte prejudecăți decât pe cele ale ardeleanului format Într-un asemenea sistem de Învățământ, nu poate fi mulțumit
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
subliniază faptul că „Înrudirea românilor cu Roma” poate fi observată În portul, dar mai ales În limba lor, „care a rămas credincioasă limbii latine strămoșești”. Aceeași problemă este discutată mai amplu În Istoria Ardealului. Kőváry analizează aici nu numai componenta romanică, de bază, ci și fondul lingvistic ne-latin, trecând În revistă opiniile referitoare la influența sau prezența elementului dacic, slav sau bulgar În limba română. Istoricul maghiar considera că româna este o limbă „moale”, având o sonoritate plăcută, deplângând numai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În urma contactului românilor cu populații desemnate astfel, În arii și epoci extrem de diferite. N.A. Constantinescu crede că el Îi desemnează, la origini, pe „franco-italienii din coloniile de la Marea Neagră”, În timp ce alți lingviști Îi plasează pe „frânci” Îndeosebi la sud, printre occidentalii romanici din lumea bizantină, prezenți aici mai ales În vremea cruciadelor, sau chiar la sud-vest, designându-i pe „morlaci, dalmatini, italieni, europeni”, În zona Mării Adriatice. O altă dovadă a vechimii cuvântului În limba populară este oferită și de prezența sa În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că este vorba despre semantica unui termen uzual, de la nivelul limbii comune, populare, cu circulație atestată În această zonă lingvistică, și nu de accepțiuni restrânse doar la palierul cult, cărturăresc. O primă accepțiune a etnonimului „frânc” este cea de „occidental romanic”. Ea nu se rezumă deci la francezi, deși Îi include În mod limpede și pe aceștia. Calitatea de „occidental” reiese din identificarea cu „european”, așa cum e prezentă Într-o glosă aromână a unui călător francez din secolul al XVIII-lea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și pe aceștia. Calitatea de „occidental” reiese din identificarea cu „european”, așa cum e prezentă Într-o glosă aromână a unui călător francez din secolul al XVIII-lea: „«frâncu» e numele dat În Orient tuturor europenilor din timpul cruciadelor”. Calitatea de „romanic” este și mai puternică, așa cum apare la Miron Costin XE "Costin" (vezi mai sus, nota 981) sau cum reiese din identificarea frâncilor cu „morlacii” sau „dalmatinii”, pentru care trăsătura de „occidental” e mult mai puțin evidentă, mai ales pentru aromânii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
evidentă, mai ales pentru aromânii aflați În proximitatea acestora. Deși identificat uneori cu „europeanul” (În special În Orient, unde europeanul cel mai cunoscut este apuseanul de rasă latină), frâncul poate fi situat cel mai exact la intersecția dintre „occidental” și „romanic”, deoarece germanicii nu apar sub această etichetă. Din accepțiunea discutată se conturează o primă trăsătură de alteritate proprie imaginii frâncului: acesta este vestic, apusean față de plasarea noastră răsăriteană, este altceva, diferit și Îndepărtat, sub raportul unei percepții spațiale și geografice
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În primul rând un etnonim, având doar asociată accepțiunea de „catolic”. Vehiculat inițial dintr-o direcție sud-dunăreană, „frânc” putea să coincidă total cu „lătin” și să se suprapună semantic noțiunii de „european”, În condițiile În care europenii din Orient erau romanici și catolici, iar amintirea cruciadelor și a Imperiului latin din Constantinopol favoriza, de asemenea, această suprapunere. Ulterior, „frânc” se delimitează Însă de „lătin”, cantonându-se mai ferm decât acesta În sfera semantică a lui „european occidental romanic”, care, implicit, este catolic
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
europenii din Orient erau romanici și catolici, iar amintirea cruciadelor și a Imperiului latin din Constantinopol favoriza, de asemenea, această suprapunere. Ulterior, „frânc” se delimitează Însă de „lătin”, cantonându-se mai ferm decât acesta În sfera semantică a lui „european occidental romanic”, care, implicit, este catolic. Din punctul de vedere al imaginii frâncului, așa cum reiese din semantica etnonimului, catolicismul acestuia este o altă trăsătură forte, resimțită și mai puternic, În imaginarul țărănesc, ca o marcă de alteritate. Francezul, italianul, spaniolul, frâncul În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
trăsătură forte, resimțită și mai puternic, În imaginarul țărănesc, ca o marcă de alteritate. Francezul, italianul, spaniolul, frâncul În general, reprezintă, prin excelență, străinul catolic Îndepărtat, occidental, percepându-se totodată și apartenența sa la o entitate „supranațională” comună tuturor frâncilor, romanică. În schimb, nu am sesizat, la nivelul mentalității populare, vreo identificare a românilor cu „frâncul” pe linia apartenenței comune neolatine, deoarece acesta se individualizează categoric, În raport cu românii, prin mărcile de alteritate evocate. Totodată, el este delimitat și față de catolicul aflat
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
locuitorilor (surprinsă În tonuri patetice) Îi evocă soarta similară a românilor. Este vorba aici de un panlatinism În versiune autovictimizantă, opusă triumfalismului cu care se evocă, de obicei, originea glorioasă a românilor. Dacă, de regulă, Italia era invocată, În virtutea solidarității romanice, ca un model de urmat și o soră mai mare, Drăgușanu Îi vede aici pe italieni și pe români subsumați deopotrivă unei sorți vitrege: „Până când, Doamne, vei lăsa vița romană În Occident și În Orient să pătimească?”. Simpatia și deschiderea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]