17,708 matches
-
calmat încetul cu încetul, până ce gândurile ei s-au confundat cu glasurile acelor oameni dezgustători care își închipuiau c-au omorât-o. A recunoscut îndată vocea lui Le Monsieur vorbind în franceză cu mercenarii care-l însoțeau peste tot. Uneori rostea fraze în spaniolă, ca să înjure. Era sigură c-o căutau disperați. Precis credeau că fusese atinsă de glonț. Se învinuiau unul pe altul că nu mai apărea cadavrul saharienei. S-au apropiat atât de mult, că aproape le simțea răsuflarea
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
converg pentru a alcătui imaginea și deviza verbală a unei embleme care încifrează ființa în perspectiva morții, adică a speciei supreme a anonimatului. Cea dintâi, decapitarea în 1649 a regelui Carol I Stuart, este numai sugerată de cuvântul Remember, ultimul rostit de rege pe eșafod și pe care Aubrey de Vere l-a adoptat ca deviză. ș...ț În afara faptului istoric în sine, decapitarea regelui reprezintă un ceremonial atroce în care se încorporează o Ťfantasmăť a subconștientului: sacrificiul Tatălui totemic, despre
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
lui.Oriunde mergea, în țară și în lume, principala sa grijă era să-și evidențieze opera". Portretul ce-l face poetului e remarcabil în decenta-i, totuși, neconvenționalitate. Să admitem că nu mulți dintre criticii noștri se încumetă a se rosti atît de lejer asupra numelor, în preajma lor, "consacrate". Recent, un important prozator român mi-a declarat că nu știe cine este Constantin Călin. Mai întîi m-am mirat, apoi mi-am dat seama de următorul lucru: dacă dl Călin, care
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
adresată poporului italian, la Italia mia (1939), volumul cu voite trimiteri la textul petrarchesc și cu o atât de eronată și de părtinitoare poziție a autorului (primatul italian în istoria europeană și mondială). După Il messaggio dell'Italia șMesajul Italieiț, rostit la Weimar în 1942 (reprodus în prezentul volum), Papini se retrage de pe scena culturală timp de trei ani, ca la revenire să aleagă să se adreseze publicului prin vocea unui pontif imaginar în Lettere agli uomini di Papa Celestino VI
Note pentru un portret by Roxana Utale () [Corola-journal/Journalistic/8768_a_10093]
-
unei axiologii, a unei relații cu esențialul umanității. Rătăcim, ne însingurăm, ne îndepărtăm unii de ceilalți, de noi înșine. Nu știu de ce, dar îmi este greu să scriu despre Iosif Sava. Face parte profund din ființa mea. Din ce am rostit sau din regretul celor nerostite. Din drumul pe care merg. Din bucurii și melancolii. Din ce am înțeles și din ce caut. Din extazul pe care continu să-l am privind luna plină. Mi se pare că vorbind despre asta
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
nu mai știu. Plata, vă rog! Omul interogat contra-atacă, pe cât îi este posibil. După recunosc și știu, aserțiunile lui sunt ironic inutilizabile: cum sunt alcătuiți oamenii și cum se înmulțesc ei... În schimb, o altă declarație de sens contrar e rostită de trei ori: altceva nu mai știu; și altceva nu mai știu nimic; de aceea nu-mi mai puneți întrebări - / altceva nu mai știu. Nu trebuie uitată cererea Plata, vă rog!; cu ea se deschide poemul, revine spre mijloc și
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
spectacol. Despre absurdul pe care îl inventăm și care devine o construcție stranie, ce ne înghite și ne ține captivi. "Am renunțat la metafizică/și am început să mă uit pe unde calc.", spune unul din personajele sale. Oare? Nu rostim, fie și doar în gînd, asta cînd ceva ne sufocă? Nu fac nimic ca să-mi îndepărtez intensitatea momentului de la Cluj. Dimpotrivă. Îmi întrețin ancorarea mea în întrebări, în frămîntarea regizorului, în impactul puternic vizual și emoțional pe care l-a
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
grădincă,/ Ia chici țfete ghiulovo..." (Malino, fată, Malino - ia coboară în grădină - să împletești cununi de trandafiri...). Dilco, văzînd curiozitatea românului pentru cântecele populare îi comunică și următoarele stihuri al căror haz îl vor fi amuzat pe cel ce le rostea, în primul rând: "Ot dol ide popiște/ Sas dálgoto brădiște/ Șarină gaida pissănă/ Săs măniște nizănă." Rezonanța lor pe româneșt (în tălmăcirea poetului nostru) nu e mai puțin comică: "Vine popa de la vale/ Cu bărboiul lui cel mare/ Cu cimpoaie-ncondeiate
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
pe Ionescu, sar ca-n povestea Capra cu trei iezi și strig: Amedeu sau cum să scăpăm de el... Se lasă o tăcere neagră. Abia atunci Paul mă descoperă și țipă la mine enervat, - mai ales că replica eu o rostisem în franțuzește: "Tu să taci acolo, conțopistule, și vezi-ți de treaba ta!"... M-am uitat la el ce m-am uitat... așteptai vreun sfert de secol; am așteptat așa, gândind... Pe urmă, la capăt, apăru... Leo Negotei pe funie
Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8815_a_10140]
-
că, în dicționarele de specialitate, acest cuvânt va fi trecut curând la arhaisme, într-atât bunătatea a devenit o marfă care nu se mai găsește pe piață. Răutatea ia proporții îngrijorătoare, răii sunt tot mai activi, iar cuvintele care se rostesc sunt mereu mai otrăvite. Consecințele? Le enumeră dl Pleșu: "Suspensia bunătății provoacă, inevitabil, suspensia bucuriei, a altruismului, a solidarității benefice. E un viciu care se plătește scump: distruge și învrăjbește, anesteziază bunul gust, bunul simț, buna credință. ș...ț Câștigă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
carte, ci numai inedite. (Mihail Soare) * Aleg câteva texte dintre cele trimise de domnul Petre Mandea, pe care-l bănuim adolescent, dacă nu cumva amintirile din adolescență își păstrează prospețimea intactă și acesta e un semn bun pentru poet. Adolescența: "Rostesc și acum, amintindu-mi/ Cum te dezbrăcăm cu privirea/ De spuma ușoară/ A rochiei de vară,/ Și îți dezlegam codițele/ împletite cu funde albe/ Ca să ți le fluture vântul/ Pe care în sinea mea eram gelos.// Și n-am uitat
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
care ne ține împreună: limba română. Cum să avem o societate unită, când tot mai mulți dintre noi vorbesc un fel de porco-limbă, în care nu doar că argumentele sunt în-locuite de grohăituri, dar până și cuvintele de le-gătură sunt rostite într-un mod care le face de nerecunoscut. Din nefericire, tragedia se amplifică ceas de ceas, cu apariția fiecărui nou "formator de opinie" pe canalele de televiziune. Nu-mi pot alunga gândul că cineva, un demon meschin, își bate joc
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
pierdute. Încă în romanul Gilles, reproduce spovedania unui înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine, orfan, bastard, fără familie și mă voi returna tot la solitudine." Ceea ce rostește cu emfază e de fapt o autoamăgire. Lepădarea de fascism nu-l mai poate scăpa de catastrofe. Are un sfârșit lamentabil. La 16 martie 1945, în bucătăria unui imobil pe strada Saint Ferdinand e găsit cadavrul unui sinucigaș. Se refugiase
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
ură pe care-o presimt durabilă. Promit că, la rându-mi, o să-mi exersez memoria și voi ține minte acest interval în care o mână de intelectuali au preferat să devină anexele financiare ale unui turnător precum Sorin Roșca Stănescu. Rostind acest cuvânt, "turnător", am atins un punct de maximă vulnerabilitate al echipei ziarului "Ziua". Când directorul și redactorul-șef au mărturisit c-au lucrat pentru Securitate (Roșca Stănescu a admis c-a luat și bani pentru serviciile prestate), când spirit
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
ales un profesor și avocat, bun cunoscător de greacă și latină. (E vorba, scrie Nicolae Steinhardt, de fostul director de cabinet al lui Mihai/Ică Antonescu, Emanuel Vidrașcu - n.n.) Doi deținuți au trecut în dreptul vizetei s-o astupe, eu am rostit cele de cuviință, după rânduială - "Se botează robul lui Dumnezeu Nicolae în numele Tatălui - Amin, și al Fiului, Amin, și al Sfântului Duh, Amin" -, el și-a făcut semnul crucii, i-am turnat pe cap și pe umeri apă dintr-o
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
să-mi pot impune gusturile. Mă gândesc, în schimb, la o categorie a personajelor de mare popularitate - actorii. Nu pun sub semnul întrebării clasarea lui Alexandru Arșinel pe cea mai înaltă treaptă și nici n-am să râd în hohote, rostind sardonic: " Aici am ajuns?!" Se poate discuta dacă Alexandrul Arșinel e sau nu actor (aflu de pe internet că a jucat în unsprezece filme - din care n-am văzut nici unul, dar e, cu siguranță, o scăpare a mea.) Aș spune mai
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
apoi eliberat. A scos, tot în 1869, ziarul Democrația, care avea înscris pe frontispiciu dictonul Vox populi, vox dei. Se cunoaște că I.L. Caragiale își va aminti de Democrația, punându-l pe studintele în drept și publicistul Rică Venturiano să rostească stâlcit amintitul dicton. De altfel, stilul editorialelor din Democrația era înrudit cu cel al gazetarilor caragialieni. ș...ț După întâmplările legate de republica din Ploiești, Al. Candiano-Popescu a plecat în Italia, pentru studii. Și-a luat licența în drept. În
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
să stea pe gânduri - prima variantă. Totuși, nefiind un spirit speculativ și neavând megalomane tentații eseistice, el refuză - inspirat - să-și transforme opțiunile în program. În matricea sa analitică, tema prefigurează glosa. Iar întrebarea de căpătâi nu e mai niciodată rostită în gol. A-i reproșa, prin urmare, într-un corpus de texte atât de dens și de profund, inaderența la tiparul matein ar fi o obtuzitate. A-l acuza, pe de altă parte, de un localism suspect, care-l face
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
ar întoarce spre mine, golul ăsta tot de aicea vine. N-am îndrăznit niciodată să iau cuvântul într-o ședință, am stat întotdeauna deoparte, ca să nu-mi stârnesc vinovăția. Pentru că ar fi poate de-ajuns să mă ridic și să rostesc cuvintele astea pe care mi le-am pregătit, pe care mi le-am tot repetat, pentru ca delegatul de la Centrul Universitar să-și îndrepte deodată trupul greoi, îmbrăcat în haine bine croite, de stofă bună: ŤDar dumneata, dumneata care vorbești, ce
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
și mai departe, de la vest, din Muscel, Argeș. Aceștia cu mere, pere. Printre ei, țigăncile. Cu mărar, cu pătrunjel, tinere, mai în vârstă, cu vorbirea lor cântătoare. Din metru în metru pătrat, vorbirea se schimbă. Cuvintele, accentul, felul cum sunt rostite, într-un amestec ce se ia la întrecere cu diversitatea produselor expuse. Limba aici este vie, concretă. Nu spun că o greșeală gramaticală îl costă pe vânzător, ca în presă, radio, televiziune, parlament. Și nici că frazele ar angaja cine știe ce
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
fapt, liderul comunist cu origini rurale și școlarizare superficială vorbea pur și simplu o română marcată popular-incult, puternic contaminată de particularități regionale, muntenești (cu sincope: revolționar, cu închiderea lui e final la i: actili, locurili, alocațili, cu dificultatea de a rosti diftongi - ianuare - și unele grupuri consonantice: ezecutiv). Formula prin abstract are o situație puțin diferită: aparține filonului semicult, fiind o alunecare formală, o deraiere lexicală, un lapsus generalizat, prin care abstract substituie pur și simplu termenul absurd din sintagma consacrată
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
al său, dar putem pune pe soclu o anume atitudine. Regula, așa cum o intuim de aici, ar fi că scriitura trebuie să preexiste impulsului. Altminteri, rezultă doar poeme onorabile ca acesta: "dacă mai poți - când stă să ți se-nfunde -/ rostește lucruri simple & profunde/iar dacă nu - și poate-așa-i mai bine -/ rămâi tăcut & scufundat în sine"(Inscripție caligrafiată în fumul unei țigări L&M albastru). Când din urmă îl pândește, însă, ceea ce muzicienii numesc flow, un ritm fără adresant
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
care le citeam le împrumutam însă de la rude și de la prieteni. Tanti Iro ne făcuse rost de voluminoasa Forsythe Saga de John Galsworthy. -Ai citit John Galsworthy? întrebai tu pe unii și pe alții. Trebuie să citești neapărat John Galsworthy! Rosteai numele ăsta c-un soi de încântare și-l repetai cu plăcere. Gusturile noastre nu prea coincideau. Pasiunea ta pentru Zweig și Dickens mi se părea exagerată, la fel cum tu considerai nemăsurat entuziasmul meu pentru Dostoievski. Dar îndrăgeam amândoi
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
vara lui 2006, Gheorghe Crăciun vizitase Bistrița, se întâlnise cu cititorii la Ga-leriile de Artă ale orașului, îi acordase lui Virgil Rațiu un interviu publicat de acesta în numărul amintit din Miș-ca-rea literară. Virgil Rațiu notează și aceste vorbe nefast-premonitorii rostite de Gheorghe Crăciun la Bistrița: "scriu pentru că vine moartea, o presimt, și-n unele stări o doresc". Un fragment dintr-un roman (Femei albastre) , despre care nu știm în ce stadiu a fost lăsat de autor, și un "foto-album" cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
are case de creație și de odihnă. Scriitorilor de astăzi le sînt deschise în chip firesc situații importante de munci de răspundere, potrivite cu însușirile lor, la Academie, în Marea Adunare Națională, în ministere". Din gura lui Miron Constantinescu, care rostește "salutul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român", aflăm care este criteriul valorii literare statuat de atotputernicul partid: "Literatura noastră este o literatură cu adevărat liberă, deoarece toți scriitorii talentați s-au situat în mod liber, deschis, pe baza propriei lor
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]