1,869 matches
-
fiu, un om care își privește bănuitor ochii reflectați în geam, un om care face eforturi să se iubească, care supraviețuiește în ciuda neiubirii pentru el însuși. Ce voi putea să-ți dau, fetițo? Te-ai întors dincolo, în leagănul pe rotile din nursery, pentru că mama ta trebuie să se odihnească. A lăsat tava cu cina la capătul patului și acum se uită, cu ochi adormiți, la un televizor dat prea încet. Ce voi putea să te învăț, eu, care nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-a întâmplat nimic, căderea a fost doar interioară, un rest de gând. Nu, a căzut probabil ceva dincolo. Era un zgomot violent, dar înăbușit de perete, un obiect de metal izbit de ceva. O targă, sigur, o targă pe rotile care a fost împinsă pe paviment cu putere și s-a oprit în perete. Poate ai murit. Și acela a fost gestul lui Alfredo. Tocmai atunci când credea că a reușit, te-ai stins sub mâinile lui fără preaviz și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu părul rasta 1, prostuțul ăla care îți ajunge până la umeri. E prietenul tău? Îmi place, îmi place părul lui. Îmi place tot ce-ți place ție. Să știi că am să mă duc să împrumut patine. Negre, cu multe rotile ca ale tale. Vreau să patinez cu tine pe străzi în duminicile ecologice. Vreau să cad, vreau să te fac să râzi. Ai un sughiț ciudat în piept. Îți pun din nou tubul de oxigen. Nu te mișca. Dar te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și a unui acvariu cu pești tropicali, înveseliți de un curent vertical de mici bule de aer. Nu țin în mână o servietă cu burduf, plină și puțin uzată, ci împing o valiză pătrată de material plastic rigid, prevăzută cu rotile, mânuită cu un baston de metal cromat și pliabil. Tu, cititorule, credeai că aici, sub acoperișul peronului, privirea mea se îndreptase spre acele traforate ca niște halebarde ale orologiului rotund de gară veche, în efortul zadarnic de a le face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
văd fiecare minut prăvălindu-se peste mine dintr-o dată, ca lama unei ghilotine? Rezultatul, în orice caz, n-ar fi prea diferit: avansând chiar și într-o lume netedă și trecătoare, mâna mea contractată pe cârma ușoară a valizei cu rotile ar exprima tot un refuz interior, ca și cum acel bagaj dezinvolt ar constitui pentru mine o greutate ingrată și extenuantă. Ceva trebuie că mi-a mers de-a-ndoaselea: o indicație greșită, o întârziere, o legătură feroviară pierdută; poate că la sosire ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ci trebuia doar să coboare dintr-un tren și să plece cu altul, așa cum ar fi trebuit să fac eu, iar unul dintre noi trebuia să înmâneze ceva celuilalt, de exemplu eu trebuia să-i încredințez celuilalt valiza asta pe rotile, care, în schimb, mi-a rămas mie, și-mi arde mâinile, atunci singurul lucru ce-mi rămâne de făcut e să încerc să restabilesc contactul pierdut. Am traversat cafeneaua deja de câteva ori și m-am dus la ușa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mișcare, încât să obțin maximum de eliminare cu minimum de recomplicare. Un bărbat pe care nu-l cunosc trebuia să mă întâlnească imediat după ce aveam să cobor din tren, dacă nu mergeau toate de-a-ndoaselea. Un om cu o valiză pe rotile la fel cu a mea, goală. Cele două valize s-ar fi ciocnit ca din întâmplare în acel du-te-vino de călători de pe peron, între trenuri. Un fapt ce poate avea loc din întâmplare, imposibil de deosebit de ceea ce are loc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iau ca pe un compliment. Și apoi? Apoi, iată-mă aici, sunt eu, cel de acum, cu valiza asta. E prima oară că numesc valiza, chiar dacă mă gândesc tot timpul la ea Iar ea: — Asta e seara valizelor pătrate cu rotile. Eu rămân calm, impasibil. Întreb: — Ce vrei să spui? — Am vândut astăzi o astfel de valiză. — Cui? — Unui străin. Ca dumneata. Mergea la gară, pleca. Cu valiza goală, abia cumpărată. Ca a dumitale. — E ceva straniu în asta? Dumneata nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu produsele de lux și superflue: mai întâi golesc vitrinele de mărfuri, apoi fac să dispară tejghelele, rafturile, vânzătorii, casierițele, șefii de raioane. Mulțimea de clienți rămâne o clipă dezorientată, întinzând mâinile în gol, văzând cum se volatilizează cărucioarele pe rotile; apoi e și ea înghițită de neant. De la consum, trec la producție: suprim industria, ușoară și grea, fac să dispară materiile prime și sursele de energie. Și agricultura? Adio și cu ea! Și ca să nu se spună că mă-ntorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Air. — Mai bine mor decât să zbor cu o chestie care se cheamă “Divi Divi”, a zis Adriana în timp ce se uitau curioase la casele de bilete aflate una lângă alta, ambele având câte un singur angajat și o măsuță cu rotile. — S-ar putea să mori oricum, a spus Leigh. A luat o hârtie cu orarul de zbor scris de mână. — Ia stați, asta ar trebui să vă binedispună. Zice aici că avioanele sunt recondiționate, au cu câte șase locuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
iar ei îi prindea bine o pauză de câteva minute în care să nu mai fie nevoită să flirteze, să cocheteze și să fie fatală. Șoferul îi așeză cufărul de voiaj marca Goyard pe un cărucior de bagaje — geamantanele cu rotile erau atât de burgheze! — apoi îi înmână un plic cu sigla Twentieth Century Fox în colțul stâng. — Domnul Baron vă transmite scuzele sale pentru că nu a putut să vină, spuse șoferul conducând-o spre parcare. — Oh, nu face nimic, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dintr-o cameră în alta, ca să pună în bagaj tot felul de lucruri pe care nu le găsea. — Ai văzut cumva iPodul meu? Dar acumulatorul pentru telefon? Fir-ar să fie, nu mai găsesc nimic! Leigh închise fermoarul geamantanului cu rotile în care își pusese ordonat lucrurile și deasupra așeză cu grijă geanta asortată. Verifică în gând dacă mai avea ceva de luat și, mulțumită că nu uitase nimic, își duse bagajul în hol. Intră în camera lui Emmy — altădată camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
câțiva sărăntoci de grade diferite la un restaurant pe malul lacului. O portugheză, un ceh, eu și un albanez - ca să respect ordinea dată de gradele de pauperitate. Au început să vină chelnerii, întâi cu șervete calde, apoi cu vitrine pe rotile: 20 de feluri de pește, 14 feluri de pâine, 20 de feluri de brânză, fructe din care puține văzusem (eu în ’90 îi cumpăram băiatului meu banane, din ’92 îi cumpăram ananas și cam trei ani mă căram și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
adidași, cu cleme cochete în păr. O bătrânică m-a tras de mânecă și mi-a șoptit conspirativ, în engleză: - Do you think that he is still handsome? Mi-a arătat discret, cu coada ochiului, un bărbat în cărucior cu rotile. Era evident că se plăceau, dar nu și-o spuseseră încă. - Of course I do! He is lovely! Femeia m-a tras ușor spre ea și m-a sărutat pe obraz. Poate îi luasem o incertitudine de pe suflet. Merita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și iau o gură de ceai. Ce nu înțeleg e cum reușesc unii să‑și ia atât de puțin bagaj? Vezi mereu oameni de afaceri care se grăbesc spre avioane extrem de încântați de sine, ducând ei doar o valijoară pe rotile, cât o cutie de pantofi. Cum reușesc? Au haine vrăjite, care se strâng cât e nevoie? Există vreo modalitate secretă de a împături totul până ajunge cât o cutie de chibrituri? — De ce nu‑ți iei și geanta de voiaj? sugerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o voce calmă, liniștitoare, care cred că îi aparține femeii cu ochelari de baga. Îi vom arăta. Dar nu în costumul ăsta cu pantalon, roșu ca cireașa. — Așaaa! Erin s‑a întors în cabină, trăgând după ea un stativ pe rotile plin cu haine. Îmi plimb privirea rapid peste ele și remarc destul de multe dintre lucrurile pe care mi le alesesem și eu. Dar unde‑i fusta până la genunchi? Și costumul ăla incredibil de culoarea vinetei, cu pantaloni și cu guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de cărți, spre masa cu scaunele înalte, spre birou, spre fotolii, loc destul pentru toate și încă mai rămâne, să te tot plimbi, ca într-o sală de recepții în care n-au venit invitații. Valetul reapare, împingând măsuța cu rotile, pe care trepidează sticla și paharul, clinc-clinc. A, doar știi că nu beau. Valetul Vasile nu-și îngăduie nici o reacție. Sau parcă a zâmbit, idiotul. Auzi, a zâmbit! Da’ nici n-a zâmbit, cum să fi zâmbit, doar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai voie sa te compromiți cu nimic omenesc, tu ești statuie perfect dresată să-și onoreze misiunea, atât și e prea destul. Valetul Vasile a și revenit, într-adevăr, perfect mut și surd, cu mișcări abia perceptibile. Pe măsuța cu rotile, lângă tava cu paharul și sticla Courvoisier apăruse teancul de reviste colorate Playboy, Express, Paris Match, iată superba Romy Schneider și-a pierdut adoratul fiu, ca să vezi, avea și un fiu, acces la tragedia populară, să vezi și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
le? Să revezi fosilele alea? Neant, dom’le! Cenușă, pământ, morminte. Cei care au supraviețuit sunt cu un picior dincolo, în paradis. Uită-te la mine. Râde nenea Marga, râd amândoi. Tolea face un semn în spate, spre măsuța cu rotile. — Citește scrisoarea. Să vezi că nu-i doar plictiseală și distracție, deși nici astea nu-s de neglijat, deloc, deloc. Să vezi scrisoarea asta ultimă. Știam că o să ajungă la asta, că l-or năpădi cândva amintirile și o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vor să facă comunism la ei, în Sudica. Zici de strigoi și moroi?!“ Izbucni într-un râs nervos. Erau în lunga verandă a palatului, cu deschidere spre Dunăre. Goncea își petrecea mai toată ziua acolo. Stătea într-un fotoliu pe rotile și privea, ca într-o fascinație, apele fluviului ducându-se printre sălcii. Se vedea și șoseaua ducând spre fostul port. Îi zărise Goncea și pe cei doi, Magda și Ilarion, când trecuseră spre Dunăre. El o ținea pe după umeri, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
le zise Henry. Nu este o maimuță. Și vă rog să nu îl faceți să se simtă stânjenit. Dave suferă de un sindrom genetic rar ... Și le explică, în timp ce ele îl priveau cu ochii măriți. Jamie avea un pat pe rotile, pe care-l folosea când rămânea vreun prieten de-al lui peste noapte. Lynn îl scoase și Dave dormi pe el, lângă Jamie. Ultimele lui cuvinte fură: — E foarte moale. După care adormi aproape imediat, în timp ce Lynn își trecea mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și asta mă bucura evident, pentru că nu aveam de bătut un drum prea lung până la școală. Am făcut cunoștință cu Moș Buliga, un bătrânel simpatic, care te făcea să uiți repede de faptul că era țintuit într-un scaun cu rotile. Ne-a arătat căsuța din dreapta, pe lângă care tocmai trecuserăm: - O să stați acolo. Mai aveți încă un coleg, dar cred că o să vă înțelegeți, că doar suntem oameni cumsecade. Apoi cu glas poruncitor strigă: Marandă! De nu știu unde, își făcu apariția o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
În fiecare după-amiază turcește direct pe parchet când aburii cartofilor fierți În coajă urcă de la parter direct În nările tale. Colonelul În rezervă a murit. Îmi este milă de biata lui nevastă care este de ani buni În cărucior cu rotile. Cine o să-i mai dea de mâncare? Cine o s-o plimbe? Cine o s-o spele? Nu are pe nimeni. El făcea totul. Am iubit-o ca un nebun, Îți spui privindu-ți chipul În oglinda dulăpașului din baie și cercetându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
autobuzul, dar nu Înainte să Îi fac un semn explicit mamei, pentru că o știam prea bine ce creatoare de panică e. * Revenind Însă la a doua alternativa noastră, problema teoretică ar fiurmătoarea: nu cumva, În ciuda ochelarilor, a valizelor ușoare cu rotile, a mersului său drept, a tot ce a văzut, citit, umblat, ascultat, mâncat, Beaubourg, United Manchester, Scala din Milano, Pinacoteca de la Florența etc. Traian Manu nu-i altceva decât tot un boșo, atent la picăturile de ochi, de nas, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de fapt pe o mină. Acolo jos, adânc, adânc, sub mine, oamenii sapă și scot afară aurul. Acum era o conferință în casa parohială din Norsjö, cu o scriitoare bătrână. Și era cu adevărat bătrână. Ședea într-un fotoliu pe rotile, iar o fată din asociația Tineretul Bisericii, care mesteca gumă, a împins-o în sală. Nici conferința nu era o conferință propriu-zisă, ci mai curând o relatare simplă și nemeșteșugită sau o comunicare. Eram zece sau unsprezece ascultători. Ne aplecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]