2,477 matches
-
în veșnicia pasiunii, n-am făcut decât să sporesc numărul greșelilor și rătăcirilor mai vechi; din care pricină am căpătat o asemenea silă de iubire încât, ani în șir, n-am putut auzi fără să scrâșnesc din dinți Viața în roz sau Moartea din dragoste a Isoldei. Am încercat atunci să renunț, dintr-un anume punct de vedere, la femei și să duc o viață castă. La urma urmei, prietenia lor trebuia să-mi ajungă. Dar asta însemna să renunț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
care în fiecare primăvară devenea o frântură de rai, lăsată de Dumnezeu pe pământ. Și au mai fost și doi tineri frumoși, cu ochii de mătase azurie, doi tineri care se plimbau de mână, pe sub ramurile încărcate de alb și roz. Mă uitam la ei ca la o icoană. Sufletul mi se umplea de fericire, ori de câte ori privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare. O pereche de mâini iubitoare era gata oricând să mă ridice din iarba înaltă, presărată
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
la Cairo. A mai publicat „Tokyo by night“. Claudia Golea: Planeta Tokyo. Editura Polirom, Iași, 2005. Preț: 229 000/22,90 lei. Poezie erotică explicită Înfoliată ca orice revistă pentru adulți, interzisă copiilor, dar fără fotografii vulgar-provocatoare, pe un fond roz pudic, dar cu specificarea în cifre uriașe „18“ însoțită de textul „Această carte conține texte și ilustrații erotice explicite, fiind interzisă minorilor“, se prezintă cea mai recentă carte a lui Emil Brumaru, „Infernala comedie“, lansată nu de mult și la
Agenda2005-20-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283702_a_285031]
-
că adjectivul violet are flexiune, deci forma corectă a sintagmei este flacăra violetă. Merită totuși să încercăm să înțelegem de ce a fost atât de folosită forma invariabilă a adjectivului („flacăra violet"). Violet nu face parte dintre numele de culori invariabile (roz, lila, mov, gri etc.). Împrumut din franceză, cuvântul apare în dicționarul Academiei (DLR, Litera V, 2002) cu o primă atestare la 1779; din cele mai vechi citate, forma sa e variabilă după gen, număr și caz: „marmoră violetă (văpsea de
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
Colaborator Extern, colaborator extern Melcii de culoare roz fluorescent au fost descoperiți pe Muntele Kaputar, în New South Wales din Australia. Autor: Alexandra Voicu Acești melci giganți pot atinge 8 cm lungime și au fost inițial reperați de localnici, relateză Science Recorder. Recent, oamenii de știința i-au
O specie extraordinară de melci roz a fost descoperită în Australia by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64162_a_65487]
-
atinge 8 cm lungime și au fost inițial reperați de localnici, relateză Science Recorder. Recent, oamenii de știința i-au clasificat in specia Triboniophorus graeffei. Melcii se ascund sub frunze pe timpul zilei și ies noaptea pentru a se hrăni. „Culoarea roz foarte luminoasă este folosită drept camuflaj”, au relatat autoritățile australiene pentru Huffington Post. Frunzele de eucalipt căzute pe sol sunt de culoarea roșie, ceea ce ajută melcii să se camufleze. Din cauza habitatului foarte restrâns în care trăiesc melcii, oamenii de știința
O specie extraordinară de melci roz a fost descoperită în Australia by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64162_a_65487]
-
cuverturi și perne, toate pentru a face puțin mai confortabile scândurile de lemn. Sus parcă s-a dezlănțuit o furtună, dar nu-i decât patul doamnei Van Daan, care tocmai este împins la fereastră pentru ca Înălțimea Sa în jachețica ei roz de noapte să poată simți în nările micuțe înțepă- turile aerului proaspăt. Ora nouă: După Peter, intru eu în baie, unde îmi fac o toaletă amănunțită. Nu de puține ori (dar numai în lunile, săptămânile sau zilele fierbinți), se întâmplă
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
rămas așa pînă acum șase ore, cînd s-a transformat cu totul în balaur în cinci minute. Poate că nu cînt suficient de bine la clavicord? Cine altcineva din institutul ăsta nenorocit ar fi încercat măcar? — Presupui că a devenit roz de plăcere, zise Munro. Poate o fost furie. Poate că nu-i plăcea Scarlatti deloc. Ar fi trebuit să-l întrebi. N-am încredere în terapia verbală. Cuvintele sînt limbajul minciunii și eludării. Muzica nu minte niciodată. Muzica vorbește sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căzu în farfurie. — Bineînțeles! Ce crezi că mănînci? Nu te-ai uitat niciodată în rezervor? Nu ți-a arătat nimeni conductele de drenare de sub saloanele-burete? Lanark își frecă orbitele cu pumnii strînși. Dorea să-i vină greață, dar chestia aia roz fusese foarte hrănitoare: niciodată nu se simțise mai puternic și mai echilibrat. Zise furios pentru sine: — N-o să mai mănînc niciodată aici! Atunci o să pleci cu mine? El o privi fără s-o vadă, fără să se gîndească la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rushford discutară despre costumele pe care or să le poarte la petrecere. Thaw nu știa bine cum să se poarte. Se apropie de masă și rînji din colțul stîng al gurii. — Să-mi vedeți costumul! spuse Molly veselă. E nemaipomenit. Roz de sus pînă jos, în stilul anilor douăzeci, cu un țigaret de opt centimetri. Uite, dă-mi creionul. Luă creionul dintre degetele lui Thaw și desenă costumul pe masă. în seara aceea se duse în oraș să se întîlnească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Numai și numai absurdități! rîse pe înfundate domnul Drummond din pat. — Da, sînt mulțumit de lucrul meu de-o noapte, repetă Drummond acceptînd o ceașcă de ceai de la Janet. întunericul de-afară se rări și cerul se coloră într-un roz pal în spatele turnulețelor bisericuței mizere. Drummond deschise fereastra să lase aerul rece să pătrundă înăuntru. De deasupra acoperișurilor cenușii din stînga se ridica fleșa fals gotică a universității, apoi se văzură dealurile Kilpatrick cu peticele de pădure și vîrful clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta, Duncan? — Bine, mulțumesc, șopti el. — Dorești o cană de cacao? — O, da, mult, mulțumesc. — Te ocupi tu de asta, soră? Cele două se depărtară și, mai tîrziu, sora aduse o cană de cacao caldă și dulce și două tablete roz într-o linguriță. Se trezi cînd soarele strălucea și respiră cu ușurință printre clinchetul lighenelor împărțite la fiecare pat. Pentru prima oară de cînd se internase, se simți suficient de bine pentru a se rade, dar după ce-și dezmierdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de delicatețe, nu-i așa, domnișoară Byres? zise domnul Smail de la depărtare. — Dar de ce-i Adam negru? — E, de fapt, mai curînd roșu decît negru, murmură pastorul, iar numele „Adam“ derivă din cuvîntul ebraic „pămînt roșu“. — Dar Eva e albă! — Roz perlat, preciză Thaw. Mi s-a spus că timp de două-trei secunde iubirea îi face pe cei diferiți să simtă ca unul. Linia mea semnifică unicitatea, culorile accentuează diferența. E un truc vechi. L-a folosit Rubens. — Ați avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu ceva? El îi spune ce boală are și adaugă c-o să-i treacă. Și soțul meu suferă de aceeași boală, și se întoarce în mașină. Apoi revine și-i dă un șervețel de hîrtie cu niște pilule albastre și roz în formă de torpedo. încearcă una, sînt noi. înghite una, și peste o clipă, o căldură plăcută i se răspîndește prin trup. Se uită la ea cu dragoste. — Să nu iei mai mult de patru pe zi, pot să te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întrebă Macfee sarcastic? Lanark își pipăi cardul de credit din buzunar, dădu din cap aprobator și deschise ușa. Lumina dinăuntru era roșiatic-obscură, întreruptă de zone de strălucire țipătoare. Majoritatea meselor și scaunelor erau separate prin rețele luminoase, vene colorate în roz și artere purpurii. O sferă rotitoare arunca pete corpusculare, roșii și albe, pe tavan, iar muzica era în surdină, cu sunete prelungi, continue și vibrante, dînd impresia unui gigant care coboară șchiopătînd o scară acoperită cu un covor gros. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în negru și zise: — Ce fac ăștia aici? — Stau afară pentru ca petrecerea să fie mai puțin ciudată. Deși aproape goală, galeria vibra de muzică relaxantă, ritmată. Pe cerul înnoptat de dincolo de fereastră, petalele unor crizanteme uriașe cu vîrful înmuiat în roz se desfăceau din corolele aurii împrăștiate printre stele și coborau spre stadionul inundat de lumină, în care figuri minuscule se înghesuiau pe terase și se adunau pe cele două ringurile de dans, fiecare la cîte un capăt al terenului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile lucrurilor păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri străbătute de fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă. Erau mai puține clădiri prăbușite decît crezuse. Dincolo de ele, o masă ușoară de nori se transforma în dealuri deslușite, care nu străjuiau orașul, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și dinții mamei în buzunar. Mă învîrteam obsedat pe traseele mele din jurul liceului "Cantemir", pe strada Toamnei și strada Profetului, coboram pe Galați în urletul tramvaiului cinci, vagabondam printre ruinele de pe Lizeanu. Se-apropia amurgul, zăpada afinată de pe trotuare primea rozul cu timiditate, câte o bătrână, la o fereastră, sugea spasmodic dintr-o suzetă de copil, o pisică avea ochii de mai târziu ai Ginei, o femeie se oprea, privea împrejur și-și sălta chiloții, apucîndu-i prin canadiană și prin fustă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deasupra intrării. Sticla ardea acum în amurg, iar în flacăra ei se răsuceau lujerii art nouveau de fier forjat, negri și calzi ca noaptea. Zăpada insolita piațeta cu o lumină albă venită de jos, ca de sub pământ, topită repede în rozul morbid al înserării. Blocul tăcut, ca o lamă ruptă de cuțit înfiptă-n asfalt, îmi dădea o stare de neliniște și leșin. M-am oprit în centrul piațetei, ca o statuie de erou trist, am scos din buzunar hârtia poroasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
teroarea statuilor și-a cupolelor, pe care ochii mei încă le mai reflectau. Ce torace îngust, cu inima aproape vizibilă în rețeaua de vene albăstrui din piele, intre pulpe, sexul, deja congestionat de erecțiile din atâtea nopți chinuitoare, virase din rozul copilăriei în brun întunecat. Părul mi se îndesea pe pulpe. M-am întors cu spatele la oglindă și m-am privit peste umăr. Vertebrele mi se străvedeau prin pielea spinării ca niște delușoare alburii. Spatele, cât îl puteam vedea, purta triunghiurile omoplaților
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la chipul venerabil, negricios, cu plete și barbă albă, al severului Dumnezeu... Treceam pe celălalt perete, unde, sub aceleași ștergare cusute în tinerețe de mama și de surorile ei, luceau sub sticlă alte imagini, de data aceasta în ciudate rame roz de sticlă pisată. Erau poze cafenii, galbene, sepia, cenușii, aproape șterse, cu țărani și țărănci înțepeniți sub căciuli și broboade, cu vreo două nunți - a lui mama și a lui Tanti Sica, recunoșteam pozele, căci le aveam și noi în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cafenii am întrezărit prima dată Minunea: universul multicolor gravat în pielea albă-sidefie a capului ei. Sub degetele mele se deschideau cărări parfumate, mărginite de mii de fire, prelungind rădăcinițele albicioase. Fiecare cărare părea pietruită cu dale albastre și violete și roz și galbene, asemenea literelor disparate dintr-un rebus convex. Pădure tăcută, vidă și singură, acoperind fundații străvechi. M-am imaginat un moment minuscul ca un păduche, explorihd pădurea cea stearpă, călcând pe solul ei elastic, prinzând în palmă trunchii groși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca o apă amenințătoare. La început am privit-o distrat, deși mi-am dat seama de neobișnuitul înfățișării ei. Umplea un scaun în metrou și dădea bine și pe dinafară. Se distingea în primul rând ca o mare pată de roz deschis, fiindcă purta o combinație de bluză și pantalon făcute din același material roz-satinat, subțire, cu floricele, ca de pijama. Era considerabil mai lată decât înaltă, bondoacă, pufoasă ca un mandarin (și chiar linia corpului ei avea ceva de chinez
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin propriul meu creier, că nimic nu era real, sau că peste realitate se suprapunea, ca o proteză dentară peste niște cioturi pilite de dinți, un decor fabulos, psihic, vrăjit. Am văzut balconul cu oleandri, proptit pe spinările de humă roz ale celor doi atlași cu pubisuri păroase. În balcon, atât de mâncat de cari încît găurile se zăreau din stradă, un scaun-balansoar de nuiele se legăna ușor în fața unei uși cu geamuri dreptunghiulare. Am trecut pe lângă vechea alimentară, cu intrarea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alergă mai departe șchiopătând, până când corpul ei mai degrabă decât ea însăși percepu o imperceptibilă schimbare. Aerul devenea tot mai roșiatic, dar atât de-ncet, încît părea că la fiecare metru de galerie străbătută o singură moleculă vira în acel roz dureros de crepuscul. La fel de lent, podeaua căpăta elasticitate, și carourile dalelor, cândva la fel de bine delimitate ca pe o tablă de șah, începeau să-și întingă culorile una-ntr-alta, să-și dizolve contururile, asemenea tablourilor, căminelor și trofeelor de pe pereți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]