1,867 matches
-
ca rămurelele unui pom tânăr și erau mai lungi decât palmele masive, iar brațele îi erau împodobite cu munți și văi de mușchi, din cauza muncii grele. M-a surprins uitându-mă și și-a tras mâinile, de parcă s-ar fi rușinat. - Când m-am născut, mama s-a uitat la mine și a țipat când le-a văzut, a zis Benia. Erau mult prea mari față de corp, chiar de atunci. Sculptor, i-a spus ea tatălui meu, care m-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spre Teba. Re-mose s-a ridicat de la pământ și a așteptat afară până când am fost gata pentru călătoria pe care urma s-o fac. Cât mi-am adunat trusa și ierburile, m-am bucurat de curajul de care dădusem dovadă, rușinându-l pe fiul meu cel puternic, arătându-i propria nepolitețe și insistând să-mi iau la revedere. Unde era femeia supusă care trăise în casa lui Nakht-re atâția ani? Meryt mă aștepta în ușa casei fiului ei, nerăbdătoare să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stânci și de abia azi înțeleg că, neavând curaj să se sinucidă, Victor alesese o formă mai suportabilă de a se obișnui cu moartea, treptat, învățând să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparându-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doar atât: „Fiule...” Și a ridicat din umeri, în semn că nu se putea obosi să explice unui ignorant un adevăr atât de simplu ca acela pe care-l rostise el. Ceilalți tăceau. Păreau să fie de acord ori se rușinau să-și manifeste nedumerirea. M-am întrebat atunci: nu cumva, asemenea lui Dumnezeu, Bătrânul trebuia să nu fie văzut pentru a exista și pentru a fi atotputernic? Numai așa devenea cât de cât explicabil de ce nimeni nu încerca să înșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu aveam nimic sfânt. În realitate, după moartea mamei mă dusesem mereu să aprind câte o lumânare pentru ea la biserică, iar mai târziu am avut o mare înclinație să sacralizez; dacă n-aș pomeni decât marea și lumina. Mă rușinam însă de asta ca de o slăbiciune și atunci apelam la ceea ce mi-a fost totdeauna la îndemână; la insolența față de ceea ce alții venerau. Cu alte cuvinte, mi-a plăcut să scandalizez. „Mă tem - îi ziceam lui Dinu - că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
drum? în întinderea aceea nesfârșită de nisip am întâlnit un necunoscut. N-am vorbit nimic unul cu altul toată ziua. Seara ne-am oprit să ne odihnim și am împărțit hrana. Întrucât el n-avea sac de dormit, m-am rușinat să mă vâr în al meu. Am rămas și eu pe nisip și îmi clănțăneau dinții de frig. Abia spre dimineață am ațipit. M-a trezit soarele dogoritor; am observat atunci că necunoscutul îmi șterpelise sacul de dormit și dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai vorbi. Puntea se umpluse acum și de alți oameni decât corăbierii. Iahuben ascultă șuierăturile de bici care ocoliră puntea, apoi simți ceva necunoscut în ochi, ceva fierbinte și umed, și când își dădu seama că sunt lacrimi se întoarse rușinat cu fața spre largul mării. Numai Auta văzu, dar de față cu slujbașii regești nu îndrăzni să-i pună mâna pe umăr. Încercă totuși să-l mângâie altfel. Îi spuse încet, ca să nu fie auzit de alții: - Nu te amărî
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceasta bine. Străinul zâmbi, sfios: - Nu. Puțin. Marele Preot își roti din nou ochii prin încăpere, apoi privirea îi căzu pe ulciorul de lut, adus de sclav. I se păru caraghios ulciorul printre toate celelalte lucruri care le vedea. Se rușină și, ca să-și învingă simțământul neplăcut, spuse repede: - Auta, nu văd printre ei nici un bătrân, numai tineri. Oare bătrânilor le-a fost frică să se suie în luntrea asta a lor? Întreabă-i... Întrebîndu-i pe străini, Auta îi tălmăci stăpânului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înspăimîntat că luntrea poate sta în văzduh fără să cadă, fără să zboare și fără măcar să se rotească în cercuri ca vulturii. Străinii îl lăsară să se mire, apoi unul îi aduse aminte: - Umbra n-o mai măsori? Auta se rușină, și se uită repede la săgeata neagră. Se uită puțin, ochii lui fiind de mult obișnuiți cu astfel de măsurători. Strigă: - Bine că ne-am oprit, altfel treceam de el. Acum suntem în dreptul lui, dar trebuie să zburăm spre miazănoapte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Charles pe după talia subțire, perfectă și proaspătă ca un boboc, imaginația scriitorului nu se putu opri să nu brodeze, Întrebându-se cum avea să reacționeze la inițierea ce o aștepta curând În misterele vieții sexuale. Îl luară căldurile și se rușină puțin Închipuindu-și-o Întinsă În patul nupțial, cu așternuturile trase până la bărbie, așteptând cu răsuflarea tăiată ca soțul să iasă din cabina de toaletă, sau poate ridicându-se din genunchi după ce Își făcuse rugăciunea și Îndreptându-se spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
botezat Într-o biserică catolică pentru a fi pe placul unui aristocrat, prieten de familie, al cărui nume l-a primit. Cred că l-ar fi făcut și hindus, dacă asta i-ar fi Îmbunătățit perspectivele (Du Maurier râse puțin rușinat de propria glumă). Nu, nu e drept - erau creștini, Într-un fel, dar nu habotnici. Tata Îi detesta pe preoți și pe pastori - „les corbeaux“, le spunea, din cauza sutanelor negre. El și Maman se duceau rareori la biserică. M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult curaj. Bob fusese rănit, iar Wilky era să moară - un obuz Îi zburase capul de pe umeri unuia din brancardierii care Îl purtau În afara câmpului de bătălie. Pe scurt, erau niște eroi În fața cărora Henry se simți smerit și aproape rușinat la vremea respectivă. Dar viețile lor, după aceea, fuseseră doar un șir lung și jalnic de eșecuri, dezamăgiri și suferințe fizice. Experiența traumatică a războiului Îi lăsase, se pare, fără puterea de a trăi În timp de pace, aducându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier avea, Într-adevăr, „o fire excepțională“. Dacă Guy Domville era un succes, el avea să se bucure cu adevărat pentru reușita prietenului. Era un gând ca o dojană, unul care ar fi trebuit să Îl facă să se simtă rușinat de găunoșenia felicitărilor sale pentru succesul lui Trilby. Spera doar că era singurul care știa de găunoșenia aceasta. Basta! Destul cu autoexaminările. Se ridică În șezut În cadă, cu o mișcare care trimise un val seismic peste margine, pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pur și simplu din generozitate, fără să i se pară că ar fi ceva rău În asta. Și Îngrozitoarea ei mamă a Încurajat-o. Abia când vede cât de supărat e Little Billee descoperind-o pozând goală Începe să se rușineze. Și, din clipa aceea, rămâne castă. — Da, ai făcut un lucru foarte inteligent plasându-i toate derapajele sexuale În trecut și concentrându-te asupra pozatului nud În povestea principală, spuse Henry. Așa cum făcea mereu când gândea cu glas tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unui liliac. Iar când clinti o palmă, ce forma o latură a coifului, și-și ciupi perii scurți și înălbiți de pe versantul drept al craniului, căutându- și cuvintele, jocul de puzzle al trăsăturilor i se preschimbă într-unul crispat. Îngrijorat. Rușinat de împovărarea ce hotărâse să și-o dezvăluie. Ca un ameliorat, cu tivul încă prins sub bolovanul unei stări confuzionale severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cursul nopții, sufletului meu, pentru a-i fi îndreptățită senzația c-a dormit nemaipomenit?! ...O fi visat că a luat nota zece la școală continua, pisicindu- se, gazda. Ai visat că ai luat nota zece la școală? - Nu, mărturisea întrucîtva rușinat Sinistratul. - Vai mie!... N-a visat nimic despre școală. Nici să nu îndrăznești să-mi sugerezi ce-ai visat... Vino aici! Observi aici și aici?! Tivite cu portocaliu și cu un fir de albastru... Dar deloc înroșite. Pleoapele Sfântului nostru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zbătuseră și scriseseră ei. Nu ăsta era motivul principal pentru care compuneau dânșii. Pentru ca muierile poemelor lor să se repeadă în limbă, înfierbîntate ca niște pisici, în cameră la Sinistrat. Și să citească, împreună cu el, literatură, noaptea întreagă. Se rușina și n-ar fi mărturisit nimănui despre comportamentul prietenos al doamnei Eminescu. După prima noapte, intuind parcă valoarea soțului dânsei, se purtă rece cu madam Bacovia. Prin prisma soției, era circumspect cu privire la talentul doamnei Arghezi. Aceea care îi fu prezentată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceai de mentă fierbinte. S-a strâmbat puțin fiindcă și-a ars vârful limbii. — Asta a fost partea ușoară. Partea mai grea o să fie să-l conving pe Luca să dea o mostră de spermă. Fiona a chicotit. —De ce? Se rușinează? — Nu, nu e vorba de asta. Alison părea stingherită, aproape de jenată de explicație. Are o chestie când vine vorba de treburi din astea. —O chestie? Cum adică, o chestie? Alison și-a dres glasul. —El... ăăă... consideră că urmașii trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a sufletului? Se descurcase foarte bine până în acel moment și fără un astfel de ajutor, va reuși și în continuare. „- Da, te-ai descurcat de minune. De aceea ai ajuns în situația asta. De aceea ești dezastrul care ești.” Se rușină privindu-și goliciunea expusă în oglindă, simțindu-se parcă urmărită de alte câteva zeci de perechi de ochi. Se simțea ca o actriță pe scena unui teatru. Juca, fără spectatori, propria dramă pe scena vieții. Un teatru gol în care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Și i-a dat voie să o îmbrățișeze. O strângere delicată, caldă, emoționantă. Ochii Karinei se scăldau în lacrimi, în lacrimile de care avea atâta nevoie. Ochii aceia mari, de un turcoaz sfidător, nu îndrăzniră să o mai privească. Se rușinară parcă de faptul că îndrăznise să-i ceară un lucru atât de intim. A zbughit-o la fugă făcându-i cu mâna în spate. „- Să nu-ți pierzi simțurile pe drum și să-ți asculți mereu instinctele, copil frumos!” spuse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tiptil de el. Doar când au ajuns prea aproape, râsul nestăpânit al unuia dintre ei l-a dezmeticit. Dar era prea târziu. L-au Împins hohotind peste gardul din bețe putrezite, care se rupse cu pârâituri. A căzut speriat și rușinat În același timp. Băieții se țineau de burtă, Într-o zarvă totală. Se ridică și rămase nemișcat, cu bărbia tremurândă și cu obrajii Îmbujorați. Pe mâini și pe față Îi apărură nenumărate umflături roșii, semn că se urzicase rău În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sughițuri și cu amenințătorul: Na batai! Spu’căcine! Dorița, cu cămașa de finet udă și lipită de trup, lăsând să se vadă formele pulpelor și ale sânilor pârguiți, trecuse de optăsprezece ani, sleită de puteri din cauza efortului și a emoțiilor, rușinându-se de copil dar și de eventualitatea de a fi zărită de vre-un trecător ocazional, striga la Didița: Trage fa, proasta dracului, nu te mai hlizî la mine! Apoi Își găsea o poziție din care să nu poată fi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și cârpite pe alocuri, de firele de fân din părul său Încâlcit și când a dat să-l cuprindă cu brațele, gest care Îi schimbă mina și-i Împăienjeni ochii, Încă frumoși, Va se trase Înapoi cu sfială. Tatăl se rușină de ignoranța copilului său și spuse: N-o mai cunoști pe Mamaia?! M-ai uitat, muța-mamii, muța-mamii!! Hai, vină la bunicuța ta! Auzind alintul magic, muța mamii, băiatul a simțit cum toate clopotele suflețelului său bat simultan aducându-i cele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Citește mai departe ca să vedem noi câți bani au dat pe palatul regeului nostru! Valerică a Încercat să dezlege cât de cât taina literelor mici de tipar și nereușind a plecat capul În piept, ca un om mare, s-a rușinat și În ochii săi mari și luminoși au apărut lacrimile neputinței de a nu-i putea fi de folos bunicului și se Îngrozea la gândul că va primi un „Ămâia mătii!”. Bunicul l-a privit cu mulțumire și gândul i-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Vom merge la o casă unde se află Maricuța, viitoarea ta mămică, și Marinița, viitoarea ta soră. Să săruți mâna doamnei și s-o săruți pe obraz pe fiica ei! Nu ai haine bune și frumoase dar să nu te rușinezi pentru că ești deștept și ai Învățat bine! Să te speli pe mâni Înainte de fiecare masă și seara pe picioare, să vorbești cât poți tu mai frumos, pe cât posibil să uzezi de cuvintele din vocabularul meu, atât cât ai reținut tu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]