1,719 matches
-
altceva se așteptase? Poate mai era timp s-o șteargă, cu condiția s-o facă neîntârziat. Aruncă o privire la prietenii săi: Annabelle, cu un calm surprinzător, Începea să-și Întindă cortul; așezat pe o buturugă, Michel desfăcea șnurul de la rucsac; părea total absent. Apa se scurge de-a lungul liniei de pantă. Determinat În principiul său și aproape În fiecare din actele sale, comportamentul uman admite puține bifurcări, iar acestea sunt rareori urmate. În 1950, Francesco di Meola avusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
albastru absolut. În jurul lui, mădularele unse cu ulei de masaj se Înălțau Încet În lumină. Totul era cumplit de real. Nu mai avea putere să continue. De cealaltă parte a cercului, animatorul dădea sfaturi unui cuplu. Bruno Își luă rapid rucsacul și coborî spre piscină. La bazin, era ora de vârf. Lungite pe iarbă, femei goale pălăvrăgeau, citeau sau pur și simplu se prăjeau la soare. Unde să se așeze? Cu prosopul În mână, Începu un traseu haotic pe peluză; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
râde, fiindcă probabilitatea revederii e foarte mare, frați care te ajută să treci peste momentele grele cu jocuri amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici rendez‑vous‑uri la care se fac planuri mari, orchestra de la Hofburg, cluburile de jazz, limonada, ștrandul, să pornești pe o pășune alpină de la marginea satului - din păcate e prea puțină zăpadă - un accident la schi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe amintirile vagi din ultimii doi de ani. E atât de absorbit de birocrația sa interioară, încât nici nu observă - sau nu-și bate capul să observe -, că un tip smead, la costum vișiniu și cravată liliachie, îi șterpelește din rucsac pachetul de LM și o revistă pentru femei, probabil Vogue sau Ioana. Tot ce vrea să știe este unde a dispărut Leo. Ultima oară auzise de el la pronunțarea divorțului, apoi se zvonise că s-ar fi însurat cu vrăjitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pradă și de distracție: unii alergau să prindă rând la bancomate, alții să golească tarabele din piață sau să-și ia pantofi ieftini, chinezești, să aibă cu ce ieși la Festivalul Berii din seara aceea. Cosmin băgă Sfânta Treime în rucsac. Privi cerul scămoșat, alb ca o limbă încărcată dimineața la trezire. Simți din nou în adâncuri golul acela cleios, elastic ca un vagin. Cât de singur era, cât de puține știa despre el însuși! Trebuia să afle ce era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
copil sadic, apoi căscă scoțând la iveală o gură roz, triunghiulară, ca de șopârlă. Îi întoarse spatele, se întinse pe labele din față, își înălță coada, arătându-i biluțele de sub ea. Prima grijă a lui Cosmin fu să scoată din rucsac Sfânta Treime și s-o așeze pe polița unde se mai afla fotografia unui tip cu tenul nefiresc de alb. Barba și părul lung, cârlionțat, îi erau negre, deși firele albe începuseră să strice contrastul dintre ten și capilură. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fân cosit. Dar era bine și așa. Mi-am adus aminte că, înainte de plecare, trecusem pe la madam Grosu, la casa de oaspeți a Universității. Îmi dăduse un plic roșu din partea evoluționistului, care decolase spre Paris. L-am scos nerăbdător din rucsac și l-am desfăcut. Eram tare curios să văd cum răspunsese la povețele mele de îndreptare morală. Am ridicat scrisoarea în dreptul ochilor, să nu mă orbească soarele. Preț de câteva secunde n-am putut desluși nimic, apoi mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mă rog în gând să nu vomite pe mine. Aud la megafon vocea catifelată, cu gene lungi, care anunță plecarea de la linia opt a expresului de Sofia. Ajung la primul vagon și o arunc înăuntru. Vine și Sabina, îi aruncă rucsacul. Maiko ne promite că o să ne scrie. Ne așteaptă la Tokyo. Desigur, cum să nu. Trenul se zdruncină, clănțănește din măsele și se pune în mișcare. Maiko se îndepărtează lent făcându-ne cu mâna - obicei japonez. O țin pe Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Meșteru. Numai că era Însoțit de o fetișcană și amândoi erau Îmbrăcați ciudat, În orice caz nu În uniforme de elevi. El avea blugi, un tricou de lână lung până aproape de genunchi, o eșarfă grena legată În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut chitara. Popescu Îl văzu de departe pe Grințu și-l salută cu voioșie fluturându-și mâna deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
orice caz nu În uniforme de elevi. El avea blugi, un tricou de lână lung până aproape de genunchi, o eșarfă grena legată În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut chitara. Popescu Îl văzu de departe pe Grințu și-l salută cu voioșie fluturându-și mâna deasupra capului. Bineînțeles că Grințu se gândi aproape imediat să suspende micul lui scenariu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
restaurator de Încredere) ca cineva să scrie cu vopsea (albă, roșie, neagră) acel număr pe ea. Dacă nomenclatorul nu a prevăzut un număr pentru ea, se poate trece numărul unui sat vecin cu bis. Ei bine, ajuns cu pasul și rucsacul În acest loc, trebuie să fie foarte plăcut să te oprești. Dacă vrei să te odihnești ai la Îndemână banca pentru uriași din stația autobuzului. Să constați că cineva, un bărbat, două femei, trei babe și trei fetițe de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să te odihnești ai la Îndemână banca pentru uriași din stația autobuzului. Să constați că cineva, un bărbat, două femei, trei babe și trei fetițe de vârstă preșcolară așteaptă aici un autobuz, este Într-un fel o surpriză. Îți pui rucsacul pe bancă și spui bună ziua celor din jur Înainte de a-l desface din chingi. Ți se răspunde În cor și Înțelegi că nu ai scăpare; ca să nu pari suspect trebuie să lași impresia că și tu aștepți același autobuz. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
autobuzul ( Într-adevăr de pe drumul perpendicular pe cel de pe care a venit Fiatul) și aproape toți cei prezenți, În afară de tine, de Todirică, de fata cu iepurele și de babe, se Îmbarcă În el. Imediat după plecarea autobuzului Îți legi chingile rucsacului și o iei decis pe drum Înainte. Nu iei În seamă privirile tot mai insistente și șușoteala babelor intrigate că, după ce ai așteptat autobuzul (ca un simplu străin ce erai), te-ai decis să rămâi În sat și să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
inventaseși deja unul, Îl vezi că se freacă la ochi și cască. Ascultă fără prea mult interes tot ce-i explici și toate justificările pe care le dai pentru faptul de a-l fi căutat. Îți privește cu oarecare surpriză rucsacul pe care-l porți În spate, Îți deschide poarta și te lasă să intri. Mai degrabă te lasă să intri decât te invită. Soarele arde Într-un fel neobișnuit, e agresivă fierbințeala lui și ceva dogoritor vine și dinspre pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care exprima porniri isterice, suferințe ascunse, abstinențe Îndelungate și ranchiune. Ți se făcuse frică de ea și ai fost Încântat că nu pe tine te-a ales pentru a-ți Încredința toporul. Ai descoperit că purtai În continuare cu tine rucsacul tău de excursii și că erai Într-adevăr cel mai Înalt din toată șleahta de adolescenți. Ciudat, dar nici unul dintre ei nu era vesel și nici tu. Ați descoperit curând că nu departe de locul În care vă opriserăți, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a femeii descoperise brusc numele tău, și n-ai putut să te opui, ai Întors capul. Ea rămăsese pe loc și-ți arăta cu mâna ceva care rămăsese la picioarele ei În iarbă. Ai realizat că nu ai cu tine rucsacul În chiar secunda În care ea l-a apucat cu amândouă mâinile și a fugit după tine. Ai așteptat-o puțin și apoi ați fugit umăr lângă umăr până la marginea satului. Acolo era un fel de adăpost, o colibă acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
subțire și murdară de stambă. Desigur că ploaia i-o lipise de corp și tu, abia acum, văzându-i corpul strâmb și osos, te convingeai că nu e tocmai sănătoasă la cap. Ai lăsat-o să fugă sub acoperiș cu rucsacul tău cu tot și ai alergat În continuare prin ploaie dând ocol colibei. Pajiștea din jurul ei era Înflorită În zeci de culori și plăcerea ta de a fugi prin ploaie Într-un asemenea decor era una adevărată. Când În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a contractării și predării statului a unei Bovine tineret În greutate de 450 kg Urmați exemplul lui! Elevul Popescu Gelu Își amintise chiar acolo că trebuise să-și suflece pantalonii și se aplecase. Încerca În același timp să facă astfel Încât rucsacul din spate să nu-i cadă peste ceafă. Pentru asta ținu spinarea cât mai dreaptă și capul ridicat, așa că putu citi Întreg textul panoului În timp ce-și sufleca pantalonii. Cum n-avea nici o treabă la acel dispensar comunal, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cadă peste ceafă. Pentru asta ținu spinarea cât mai dreaptă și capul ridicat, așa că putu citi Întreg textul panoului În timp ce-și sufleca pantalonii. Cum n-avea nici o treabă la acel dispensar comunal, Își aranjă dintr-o singură mișcare rucsacul și porni mai departe prin mijlocul drumului plin de noroi. „Ștalap, ștalap!“ - făceau pantofii lui de sport prin mocirlă. S-ar fi zis că-i face plăcere să se murdărească, dar, de fapt, el mergea pe mijlocul drumului desfundat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trebuie să ajungă până la casa bătrânului, moș Mitu aproba prin mișcări ale capului sau mai adăugând câte un da. Băiatul păru descurajat la Început, dar, când se lămuri bine de câte ori trebuie să facă la dreapta și de câte ori la stânga, Își săltă rucsacul pe umeri, zise bună seara și mulțumesc și plecă În direcția din care venise. După zece pași fu strigat și chemat Înapoi. Paznicul Mitu Își amintise că-l văzuse pe bătrân chiar În acea seară trecând spre cazanul de țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai bun traseu de urmat. În cele din urmă una dintre ele se decide să-l conducă până la respectiva spărtură În gardul de tablă garnisit cu sârmă ghimpată. Celelalte rămân În mijlocul curții și chicotesc. După ce trece dincolo de gard, Popescu primește rucsacul din mâinile fetei și mulțumește politicos. Tinerețea lui, vârsta pe care tu o ai acum, el trebuie s-o fi trăit prin 1939. Numeroase lucruri s-au Întâmplat atunci și puține pot fi descifrate de tine. E greu adică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Împrejurul cazanului e forfotă și lume multă. Unii sunt ocupați cu golirea cazanului, ceilalți stau pe jos și ascultă povestea cuiva, râd, râgâie, comentează. Cum privești de afară, din Întunericul dens, știi că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei trece mai ușor neobservat și În timp ce-ți Îndeși hanoracul În rucsac Îi aștepți pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei trece mai ușor neobservat și În timp ce-ți Îndeși hanoracul În rucsac Îi aștepți pe cei doi care au plecat cu roaba. Vei intra Împreună cu ei și deja ai ales locul retras și neluminat În care te vei așeza după ce vei intra. Majoritatea celor dinăuntru par oameni trecuți de cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de a lua cu el, poate din orgoliu, poate din plăcere, copilul care abia depășise un an și era foarte vânjos, ca un adevărat fiu de munteancă hrănit cu laptele gras al vacilor de acolo. Pus Într-un fel de rucsac cu spătar, deschis, Între perne umplute cu fân, copilul face primul său drum În afara satului natal. Trece prin pădurile de fagi, prin zmeurișuri și pe platouri unde pasc turme de oi. Ajung În cele din urmă amândoi Într-un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dintre cei care nu i-au răspuns infanteristului la bună ziua. Merg apoi pe un drum forestier, mai departe, către orășelul despre care Anton știe că se află la 10 kilometri În față. Din când În când se oprește, dă jos rucsacul și-i vorbește copilului, Îi dă sirop de zmeură din biberonul pregătit de acasă de către munteancă, Îl mângâie și Îl ascultă cu duioșie cum strigă „ma-ma“ sau râde. Pe drum sunt depășiți de un tip călare. Acesta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]