3,312 matches
-
și înțeleg eu valențele suferinței dar, ca fiecare, îmi doresc, mă rog, ca aceasta să ia sfârșit cât mai curând, când este vorba de mine. Am admirat odată de mult o fotografie pe care se vedeau două mâini ridicate a rugă, spre lumină. Atât și nimic mai mult. Nu se vedea persoana căreia îi aparțineau mâinile și nici sursa de lumină. Aceasta venea de sus și atât. Tot astfel îmi închipui că trebuie să fie și drumul vieții fiecăruia dintre noi
MOŞ CULAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359746_a_361075]
-
Acasă > Versuri > Spiritual > MĂ ,,PASTE" GÂNDUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 463 din 07 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Mă ,,Paste" gândul... Sau credință , căci în durere iubirea este dor . Devine totul , ruga și căința. Prin moarte a înviat IiSUS HRISTOS Sărbătoresc în haină de lumină Lumină din lumina răsărind, Cuvantul Domnului, adus că o grădină În al iubirii măreț chin. Referință Bibliografica: Mă ,,Paste gândul / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MA ,,PASTE GANDUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359144_a_360473]
-
Mă duc mereu pe drumul către mâine Nebune vremuri mă așteaptă-n poartă, Eu nu mai sunt, e propria mea soartă Deghizată înt-un coltuc de pâine. Tu să mă ierți dacă mi-i vorba șuie Se-nalță-n aer o rugă prin cuvânt, Nimic din mine nu zace sub pământ Sunt sus pe cruce țintuit în cuie. Referință Bibliografică: Ispășire / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 473, Anul II, 17 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu
ISPĂŞIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359164_a_360493]
-
Scriitori > ÎȚI ÎMPUMUT OCHII MEI Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 480 din 24 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului ți-am vândut ochelarii erau mascota unei magii pe tâmplele vântului lasă îți împrumut ochii mei te-au adus la ruga de gală în cămașa de forță orbește-i nu te îndoi sunt cu două săgeți mai mari și cu o înțelegere mai la dreapta prin ei trec șerpi și câteva procente de curaj alege ce vrei restul e nesfârșire a
ÎŢI ÎMPUMUT OCHII MEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359185_a_360514]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > CONTINUITATE DE SPIRIT. DESPRE POEMUL CEL MAI LUNG DIN LUME: RUGA FĂRĂ SFÂRȘIT (CEZARINĂ ADAMESCU) Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 475 din 19 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului CONTINUITATE DE SPIRIT DESPRE POEMUL CEL MAI LUNG DIN LUME RUGA FĂRĂ SFÂRȘIT Nu demult am avut bucuria de a descoperi
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
mai mare merit. I-a adunat în casa sufletească pe toți, începători și avansați, tineri și bătrâni, copii și maturi, de toate profesiile și condițiile sociale. Toate diferențele s-au șters și ei, cu brațele ridicate într-o - frumos intitulată - RUGA FĂRĂ SFÂRȘIT - se adresează Duhului Sfânt, Celei de-a Treia Persoane Divine, să-i inspire, să reverse asupra lor toate darurile pentru a putea să participe la un proiect cât se poate de onorabil și înălțător. Dacă poemul va fi
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
o mulțumire, ca a participat la construirea unui edificiu menit să dăinuie. Pentru că, dacă orice edificiu, din materiale cunoscute, are o anumită rezistență, în timp și în cele din urmă, este sortit năruirii, POEMUL FĂRĂ SFÂRȘIT intitulat atât de frumos: RUGA FĂRĂ SFÂRȘIT, nu se va șterge și nici ruină, niciodată. Simbolistică lui este clară: tot ceea ce este clădit pe temeiuri spirituale, rezistă oricăror furtuni și cataclisme naturale. Șirul nesfârșit de metafore sau alte mijloace de expresie are și menirea de
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
pentru viața care te așteaptă. Îi mulțumim domnului director al ziarului „Națiunea” pentru că ne-a acordat șansa unei asemenea donații spirituale pentru omenire. 19 aprilie 2012 CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: CONTINUITATE DE SPIRIT. DESPRE POEMUL CEL MAI LUNG DIN LUME: RUGA FĂRĂ SFÂRȘIT (CEZARINĂ ADAMESCU) / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 475, Anul ÎI, 19 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarină Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
mai mare merit. I-a adunat în casa sufletească pe toți, începători și avansați, tineri și bătrâni, copii și maturi, de toate profesiile și condițiile sociale. Toate diferențele s-au șters și ei, cu brațele ridicate într-o - frumos intitulată - RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT - se adresează Duhului Sfânt, Celei de-a Treia Persoane Divine, să-i inspire, să reverse asupra lor toate darurile pentru a putea să participe la un proiect cât se poate de onorabil și înălțător. Dacă poemul va fi
CONTINUITATE DE SPIRIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359173_a_360502]
-
o mulțumire, că a participat la construirea unui edificiu menit să dăinuie. Pentru că, dacă orice edificiu, din materiale cunoscute, are o anumită rezistență, în timp și în cele din urmă, este sortit năruirii, POEMUL FĂRĂ SFÂRȘIT intitulat atât de frumos: RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT, nu se va șterge și nici ruina, niciodată. Simbolistica lui este clară: tot ceea ce este clădit pe temeiuri spirituale, rezistă oricăror furtuni și cataclisme naturale. Șirul nesfârșit de metafore sau alte mijloace de expresie are și menirea de
CONTINUITATE DE SPIRIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359173_a_360502]
-
răpit și lăsat acolo pe când ar fi fost foarte mic. Așa cântă întruna și când termină o lua mereu de la capăt. Tudor recunoaște de acum cuvintele. Și în cele din urmă l-a părăsit, dar nu înainte de a asculta o ruga spusă de acea ființă care era adresată către cer și în care o chema pe "Sofia" . Probabil că acel nume însemna foarte mult pentru el, și când îl pronunța se bătea cu capul de pământ în mod repetat ținând mâinile
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
Și simțim cum saltă fulgii Vremea prinsă-n nemurire... Toarcem zăpada fuioare Răsucim cu ele dorul Din privirile pe care Tu si eu le împletim. Împrejur,... o banuială... Ne oprim.. câtă uimire! Frige gura și,.. ard ochii, E târziu, divină rugă! Chiar o flacără noi suntem Mult prelinsă ca o fugă. Zbor de gânduri... Dulce, suie o durere... Grație e-n alba floare Mult bogată în tăcere Într-o blândă sărbătoare. O,.. amețim,.. ne revenim... Da, visul nostru e sublim! Referință
ZBOR DE GÂNDURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340382_a_341711]
-
iar Ardealul să fie din nou pierdut în favoarea Ungariei, să sperăm că nu definitiv; mama în brațe cu pruncul Adrian Păunescu, într-o țară răvășită de război pe peronul dramelor din istoria națională; cinstirea memoriei părinților în texte poetice precum „Rugă pentru părinți”, „Repetabila povară” sau „Regeasca dramă”: „Ce grabnic te-ai întors acasă, mamă,/ Atât de grabnic, nici nu pot să-ți spun/ Îmi pică lacrimile peste pumni/ Și-aud pământul nostru cum te cheamă.” O parte a sufletului boțit
ADRIAN PĂUNESCU, REGEASCA DRAMĂ ÎN FAŢA NOULUI CONFLICT MONDIAL de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340371_a_341700]
-
întruna. Când ne mascăm curajul sub cagulă, Iar forța o ascundem sub o glugă, Picioarele se frâng de la rotulă Și în genunchi cădem, în loc de fugă. Dar viața noastră încă ni-i destulă, Când ți se face milă de-a mea rugă. JAPONEZĂ Iar de va fi, să fie japoneză, Ca formă, așezată-n ikebana, Spre seară să sorbim cu toți din cana Cu ceai și cu lumină, ce sinteză ! Din adevăr ne construim icoana, Trimitem lăcomia în asceză, Despre iubire rostuim
GREVĂ...JAPONEZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340416_a_341745]
-
o zică. Plăcerea acoperă apoi descoperă treceri de noi, rădăcini cresc din ochi. Încercăm să găsim drumuri dar ne închidem de frica luminii, de aceea las toate sentimentele să spună secundei de râs și plâns de stare și infinit suspendând ruga la cuvânt. Lanțuri înfășoară mintea, turma durerilor sparge lumina, scapă nemurirea din noroc, fierul târăște destine ascunse. Murim clipe de fapt și de nimic, un preț ne strigă vina, regretul e plictis. Pe unde umblă noaptea sfârșită de zăpezi? de ce
AJUNGI SĂ BEI VIAŢA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340433_a_341762]
-
tata și mama. Vouă, rânduri alese din miezul iubirii, Mă închin pentru zelul și farmecul meu, Nu e alta magie, decât cea a rostirii- Cu fata smerita, îmi spun: "Iată sunt eu." Doamne, ai undeva pentru mine o taină- În rugi o găsesc și- o pipai prin somn, Te rog, Dumnezeul meu, lasă-mi o iarnă, Să tremur, că-s frunză în mugur din pom. Vocea Ta sfântă mă smulge din lanțuri, Printre celule pătrunde, întemnițate, O, Doamne, cine te pierde
O, DOAMNE, CINE TE PIERDE... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340479_a_341808]
-
-se în jurul unei teme poetice. În succesiunea lor, autoarea urmărește un suiș intim și estetic, de la poezia psaltică la cea ludică, de la invocarea divinității din Cap. I. Doar cu tine..., la jocul inocent din Cap. XII. Puțin umor... nu strică. Rugile din Te chem, Doamne!, Rugă către Tine, ori Iartă! se acoperă cu sonuri psalmodiate, inducând stări de pioșenie și sinceritate. În fapt, eul liric își caută calea spre Dumnezeu: „Învrednicește-mă, Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
În succesiunea lor, autoarea urmărește un suiș intim și estetic, de la poezia psaltică la cea ludică, de la invocarea divinității din Cap. I. Doar cu tine..., la jocul inocent din Cap. XII. Puțin umor... nu strică. Rugile din Te chem, Doamne!, Rugă către Tine, ori Iartă! se acoperă cu sonuri psalmodiate, inducând stări de pioșenie și sinceritate. În fapt, eul liric își caută calea spre Dumnezeu: „Învrednicește-mă, Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să-ți caut, să-ți aflu
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
zbuciumul psalmistului arghezian, o smerenie îi potolește dorințele: „Aștept cuminte. Facă-se voia Lui!” (Resemnare). Problematica existențială atinge tema majoră a timpului, niciodată suficient pentru o viață de om: „Te rog să-mi dai un strop de timp, cu/ împrumut.” (Rugă către Tine). Sub același imperiu al lui Cronos, gândul se răsucește „înapoi în timp...”, cum zice autoarea în alt „capitol”, înspre părinți, copilărie, vatra satului natal. Unele versuri au aroma imaginilor idilic-paseiste, valorificate în creațiile lor de către sămănătoriștii Alexandru Vlahuță
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
Acasa > Orizont > Selectii > POVESTE DE SÂNTILIE 2 (URMARE) Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 937 din 25 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Poveste de la Sântilie II (urmare) Și a mers fecioru-acela Pe cărări nemaiumblate, Rugi și lacrimi înălțându-și Pentru grelele-i păcate, Și s-a afundat în munte Unde-o peșter-a găsit Și acolo-n pocăință. Ani vreo trei a poposit. Ici veneau ca să-i aducă Hrana și-apă din izvoare Corbi cu penele
POVESTE DE SÂNTILIE 2 (URMARE) de LEONID IACOB în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340522_a_341851]
-
odată părăsit, comitetul se afundă în pădurea brăzdată de râpe tot mai adânci. Iarna, văioagele astea devin inegalabile pârtii de sanie. Valurile de pământ cresc pe măsură ce panta generală se înclină spre nord. Gașca trece cu respirația tăiată pe lângă poieni cu rugi de zmeură și de mure, în care orice fâșâit de frunză primește interpretări de spaimă: cică o familie de urși... Umbra se înmulțește, păsările triluiesc tot mai straniu, pe sub frunzele uscate se furișează reptile. Brusc, peisajul se schimbă: un hău
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
eu, îi cânt din frunză, îi cânt din pian. Iar ea se ceartă cu zei, se ceartă cu poeți, se ceartă cu mameluci. Ăștia-s niște îngâmfați. Au bine și rău de înălțime. Ăștia calcă prin gropi olimpice, țipă la rugi de mure, uită că viitorul intră brusc în vechime. O cheamă Tengri. Doar atât știu muritorii despre ea. Pe stradă, fiecare o râvnește cu ambrozie și nectar. Ea surâde și refuză, alunecă în des/crederea sa. Acasă, fiecare se culcă
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
marile vieți/ una e/ puntea curcubeului -/ și vă aduc/ lumina ei nedezvelită “ (p. 147). Poetul nu uită că omul creat de Dunezeu este limitat și că Dumnezeu Creatorul este nelimitat. Așadar eul uman este limitat, iar atunci poetul înalță o rugă către Creator: ,, Aripile, mi se fac mâini, Doamne/ după înălțarea visului -/și zidesc pe ele/ din Focul Globului Imperial/ Biserica Caldeeană,/ și Biserica Celtică,/ să le oglindesc/ în oglinda splendorii/ Noului Ierusalim” (p. 160). Asemeni apostolilor din Noul Testament, poetul împărtășește
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
e gândul, doar, să mă întorc la joacă -“ - devine leit-motiv în poemul „Mi-e-gândul, doar“ - un poem în care, cititorul cu spirit ludic, și nu numai, se va regăsi, de bună seamă: „Zadarnic bat metanii, ca o toacă - / Zadarnic hergheliile de rugă / Pasc oamenii cu suflete pe fugă - / Mi-e gândul, doar, să mă întorc la joacă - // Zadarnic e zăduf, sau promoroacă - / Sau țese noi vehicule - lumina - / În Babel, lumea are rădăcina - / Mi-e gândul, doar, să mă întorc la joacă - // Zadarnic
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
jertfa omului mărunt care vine în Casa Domnului să-i țină Acestuia de urât și să converseze cu El, aducându-i ca jertfă, din puținul său, fie și o corcodușă: “Pun pe masă, cu zgârcenie, / La greșitele icoane, / Nici de rugă, nici smerenie... Ci doar câteva moșmoane... Nu știu iotă de ectenie, / Și de-aș ști, cine m-aude? / De din zori, până-n vecernie, / Mute-s cerurile surde... Sufletul, de-mi pun pe masă, / Nu mă-ntreabă nimeni: CÂT? / Merg la
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]