KorAP: Find »[drukola/base=sărac & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...650 >

16,244 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

pământul înghețat și nici una nu ducea mai mult ger decât putea să ducă. Dar piatra cea frumoasă era din alt material. Nu mai putea striga după ajutor la suratele ei, fiindcă nu le mai știa graiul. A suferit tare mult, săraca piatră frumoasă. Până într-o noapte, când gerul năprasnic s-a cuibărit în inima ei și n-a mai ieșit de-acolo. A doua zi, nu mai rămăseseră dintr-însa decât fărâme mici, colorate, care încă se mai țineau una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
cana cu apă... că așa i-a spus taică-su: întâi el și pe urmă el și la urmă tot numai el... iar ceilalți sunt făcuți să-i servească pe cei vrednici, cu stare... că numai proștii și nevrednicii sunt săraci. Plecam mai departe, și ne scuturam sandalele până și de praful celor nevrednici, dar te-am văzut afară și ne-am abătut din drum... Ne-am spus: cine știe, poate măcar aici stă un om al Lui Dumnezeu, adică un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
când... nu știu ce să mai facă. Or, eu chiar că nu mai știam ce să fac. M-aș fi desprins de pe talpa sandalei, dar cădeam tot pe piatră. Și m-aș fi uscat așa, în pustiu, aiurea. Măcar în buzunarul acela sărac și întunecos era tot pustiu, da' măcar stăteam la umbră... stăteam și așteptam. Sigur că nu m-ar fi mâncat. Cine bagă în gură o biată sămânță rătăcită cine știe de când în buzunar ? Doar și firimiturile alea de pâine stăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Tatălui din Cer..." "Sssst... liniște, vine cineva ! ..." Și într-adevăr, se apropiau doi tineri. De unde erau, și cicoarea, și spinul îi vedeau bine. Nu vorbeau. Pășeau încet în lumina dimineții. Au ajuns unde se bifurca poteca. Au pus jos bagajul sărac (câteva cărți, probabil ceva de-ale gurii) haine n-aveau decât ce era pe ei. "Sărăntocii!" nu se putu abține să nu sâsâie spinul. Și-au strâns mâna. Băiatul a scos o foaie de hârtie și i-a întins-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
celorlalți... Și se duse. Când intră înăuntru, Sfânta Liturghie începuse deja... Era cald, mirosea a tămâie, a ceară proaspătă, a fagure, a soare... Era lumină... Lumina venea parcă nu din candelabru, ci din bradul care strălucea plin de podoabe... podoabe sărace, făcute din nuci poleite, din mere, din bomboane... ici și colo lucea câte un glob... Era mult mai sărac decât bradul ei, dar strălucea... iar jos, sub ramurile lui, pe niște lemne și paie care închipuiau o covată sau o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
a fagure, a soare... Era lumină... Lumina venea parcă nu din candelabru, ci din bradul care strălucea plin de podoabe... podoabe sărace, făcute din nuci poleite, din mere, din bomboane... ici și colo lucea câte un glob... Era mult mai sărac decât bradul ei, dar strălucea... iar jos, sub ramurile lui, pe niște lemne și paie care închipuiau o covată sau o iesle, niște copii așezaseră o păpușă (nu m-aș juca în viața mea cu așa ceva își spuse ea; era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
am venit. Din câte știu, omul ăsta n-a făcut nimic rău. Și e atâta de sărac, că n-are nici unde-și pune capul să se odihnească. Cu ce să plătească judecata ?! Ai lui au plecat care-ncotro. E sărac și singur. Și e frig. Măcar atunci erau animalele, să-l încălzească. Dac-o fi și-o fi, m-oi duce eu lângă el. Să nu fie singur. Am adus înapoi darul pe care bărbatul acela mi l-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
văzut... să știți că de multe ori mă gândeam să mă pierd și eu așa, în lume, să nu le mai fiu alor mei o gură în plus, că de ! cine se mai uită la un orb care cerșește... oameni săraci pe la noi, oameni triști... asta-i tot... s-ar putea sfârși... doar și eu văzusem tot ce putea fi mai frumos pentru mine... și aș putea să plec mulțumit... Dar cine știe ? Mâine, când o să treacă, am să-L strig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
văzusem trecând. Și, în plus, cum de era așa curat veșmântul lui, doar pe drumul acela chiar alb ca zăpada să fi fost și tot te umpleai de praful acela cenușiu, de piatră arsă de soare și friptă de ger?! Săraca piatră, cum se mai sfărâma... E clar, mi-am zis, am ajuns să mă gândesc la pietre! Acuș' o să le strig pe nume! Se vede că am arșiță mare... Am strâns cât am putut pleoapele, mi-am mușcat degetul mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
stă uitându-se în zare, de asta e așa de bun și blând... Înseamnă că e semizeu... dar aceia sunt regi, se luptă tot timpul și se ceartă cu zeii, nu stau cu oamenii de rând, ca noi, nu sunt săraci, cum e el chiar mai sărac decât pescarii cei săraci și nici nu pescuiesc... Cum mă uitam așa la el, s-a întors spre mine. Din spatele lui, deasupra mării, răsărise luna. Nu-i vedeam chipul, dar în jur lumina se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
asta e așa de bun și blând... Înseamnă că e semizeu... dar aceia sunt regi, se luptă tot timpul și se ceartă cu zeii, nu stau cu oamenii de rând, ca noi, nu sunt săraci, cum e el chiar mai sărac decât pescarii cei săraci și nici nu pescuiesc... Cum mă uitam așa la el, s-a întors spre mine. Din spatele lui, deasupra mării, răsărise luna. Nu-i vedeam chipul, dar în jur lumina se făcuse argintie și până la capătul mării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
bun și blând... Înseamnă că e semizeu... dar aceia sunt regi, se luptă tot timpul și se ceartă cu zeii, nu stau cu oamenii de rând, ca noi, nu sunt săraci, cum e el chiar mai sărac decât pescarii cei săraci și nici nu pescuiesc... Cum mă uitam așa la el, s-a întors spre mine. Din spatele lui, deasupra mării, răsărise luna. Nu-i vedeam chipul, dar în jur lumina se făcuse argintie și până la capătul mării se țesea pe valuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-ți povestesc unde am ajuns, pe unde am rătăcit, unde am mers și ce am făcut și nici cum am făcut din nou barca asta. Nu-ți folosește. În cele din urmă, am ajuns pe un petec de pământ uscat, sărac dar cu un templu cum nu se mai văzuse niciodată de frumos și bogat ce era, iar oamenii aceia nu se închinau, ca noi, la zeii de pe muntele Olimp, ei nu-l știau pe Zeus, nu auziseră de Poseidon, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
de dor, dar durerea ți-a uscat și lacrimile, iar când te culci, adormi cu gândul să-i visezi... Îi știi dincolo de zare și-i chemi... cu fiecare val pleacă de la tine strigătul și fiecare val se întoarce... singur. Ești sărac în duh și singura bogăție e dorul după ei și iubirea pentru ei... Așa mă simțeam și eu, pierdut, dar când l-am auzit pe El, parcă deodată mi s-a deschis inima... mi s-a făcut cald în piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
om; vorbea chiar și cu aceia pe care lumea îi ura fiindcă erau slujbașii unui împărat rău, care cerea dări și punea biruri... Nu avea suită regească și nici soldați care să-L apere: cei care-L urmau erau oameni săraci, așa ca noi, erau bolnavii pe care El îi vindecase... Fiindcă asta făcea El: îi vindeca pe cei bolnavi bătrânul își căpătase vederea, nu-i așa ?! Și mai spunea bătrânul că El vindecase chiar și cioturile acelea de oameni, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

centrul Bucureștiului și pentru a lăsa în mâinile statului comunist doar niște pereți goi și nimic mai mult; ceea ce nu putură duce în Calea Văcărești, în casa lui Mișu Leibovici vândură la consignație și dăruiră unor prieteni sau unor evrei săraci ai Comunității. În schimb, în Cotroceni, Iorgu și cu Valentin avură mult mai mult de furcă. Oricât își dădură ei silința, în câteva zile nu reușiră să vândă sau să dăruiască decât o parte din averea lor mobilă, foarte multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

filozofie țărănească crescuse în el, martor fără vorbire la bunele și relele care se întâmplaseră pe aceste meleaguri. De când era de-o șchioapă și domnul Ovidiu îl învățase buchea cărții prinsese o nemărginită dragoste de citit. Ai lui erau însă săraci și nu putuseră să îl poarte la școli înalte, cu toate că maică-sa nu visa decât la asta. Și-apoi a venit războiul și mobilizarea tatălui. Abia trecuse de zece ani când o făcea pe poștașul pentru câțiva bănuți pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
minte ideea că : Dacă nu le face bine, măcar să nu le facă mai rău !" Din păcate, cu toată strădania copiilor, plantele culese erau în cantități și specii foarte limitate, cartea de farmacie naturală subțirică, iar cunoștințele mele încă și mai sărace. Cu toate astea ecoul "miraculoaselor" vindecări făcute de "Vracika"cum începuseră localnicii să mă numească s-a răspândit cu o viteză uimitoare dacă ne gândim la mijloacele de comunicație ce existau pe atunci. În scurt timp m-am trezit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
pomezi tămăduitoare. Odată cu "competențele" și reputația mea creșteau și "veniturile" sub forma unor calupuri ca de săpun de casă, dar care în realitate era seu de oaie, câte o bucată de brânză sărată, câțiva cartofi... Oamenii din părțile locului sunt săraci, iar eu bineînțeles că nu ceream nici o plată pentru "remediile", îngrijirile sau sfaturile pe care le dădeam, dar ei erau încredințați că, pentru ca să dea roade, încercarea de tămăduire trebuie răsplătită. Din păcate nu erau numai reușite, oamenii continuau să sufere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
în timpul celor trei ani de facultate care m-au ajutat totuși în nobila îndeletnicire pe care am profesat-o în detenție. De cum au apărut primii muguri de arbuști și frunze de urzici, n-am prididit să ne ameliorăm meniurile noastre sărace și să mulțumim Celui de Sus că prima iarnă grea petrecută în Siberia, trecuse. Prima plantație de varză a însemnat din nou muncă din zori până în noapte, dar parcă nu era la fel de istovitoare ca desțelenirea sau poate mă obișnuisem cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

perechea de pantaloni... că le-o retez eu de la obraz că după ei pute a berbec și a țap în călduri pentru că nu se pricep cum să-și tăbăcească pieile pentru cojoace și pieptare. Degeaba te dai bogat dacă ești sărac cu duhul și nepriceput! N-au decât să vină la mine pentru rețetă ca să-i scap de duhoarea care le-a adus porecla de mârlani parfumați. Nici prin gând nu le trece că bazonarea pantalonilor nu-i o peticire a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
cu două camere și tindă la mijloc, una bucătărioară de vară, un grajd cu șură, un cal, una vacă, doi porci, pasări 20. Rebeli dintotdeauna. Rebeli și scăpătați. Dar și așa ați avut dădacă angajată! Cine era Nera? O copilă săracă!? Din popor!? Așa-i?! Nera? Era cățeaua ce ne toaleta când eram mici și făcea curățenie pe prispa casei ca după niște copii mai puțin supravegheați. Ați moștenit ceva blazoane de la înaintași? Nicidecum! Blazonul nostru a fost onoarea, cinstea, preocuparea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
și pe tine n-are cine te apăra. Că noi suntem oameni sărmani și trăim numai din munca noastră și din ce ni se mai dă de la stat și de la cei avuți. Da' nu uita că avem și noi, așa săraci cum suntem, bogăția noastră care ne-a ajutat până acum să-i scoatem la lumină pe cei mari, iar de acum a venit și rândul tău, fata mamei! Și bogăția asta a noastră de care-ți spuneam este cinstea, Vasilico

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
seama că ținea cănița buclucașă ca și cum ar fi fost plină, spre amăgirea lui Costi, a considerat pentru început. Apoi și-a zis că într-adevăr este plină, dar cu ceva care se cheamă umilință, rușine jenantă și neputință caracteristice omului sărac și neajutorat. Atunci a înțeles că unica salvare pentru ei pe termen ceva mai îndelungat este învățătura și că ea vrând-nevrând este obligată să-i urmeze pe cei mari dacă dorește să-și depășească condiția de fiică a unor lucrători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

el, el, el.... Ce-ți pasă ție, măi pisoi, că zilele trec toate?!.... Drumul începe în Iași, trecând prin zona sa industrială. Acolo toamna soarele bate usturător, și orașul pare alintat de o tristețe înecăcioasă. Tomeștiul are două părți: cea săracă, plină de mizerii și cea în care se ridică noi case, mici, cochete. Șoseaua se unduiește prin sate mici, prin curbe și dealuri ușoare, prin denivelări pitorești. Această parte a Moldovei vrea să fie lăsată în pace. Știu pentru că mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]