6,492 matches
-
a mai văzut și cum erau gata să moară și cum totuși scăpaseră cu viață. Wakefield se oprise din drum ca să poată păși cu picioarele lui pe făgașele făcute de căruțele cu coviltir, mîncase pîine prăjită În ulei și pastramă sărată și frigărui și totul era pentru el complet nou și devenise parte din el. Și de aceea Îl atrage acum deșertul, locul unde odinioară inima lui se umpluse de simțire și poate avea să o mai facă din nou. Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șase alergători care trec pe lîngă el Într-un ritm egal și plin de optimism. Cinci bicicliști alunecă prin preajmă pe niște mașinării suple care se asortează cu costumele mulate pe trupurile lor perfecte. Soarele Încălzește treptat dimineața rece și sărată și cînd adolescenta adormită Întoarce tăblița de la „Închis“ la „Deschis“, Wakefield simte că se Întoarce din morți. Aroma cafelei Îl face să vrea să plîngă de bucurie. CÎnd fata Începe să frigă șunca pentru ouăle lui, ajunge la extaz. Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În curând tatăl ei, pentru care liberul arbitru și individualismul fuseseră principiile călăuzitoare în viață, avea să se bucure de aceste privilegii doar când alte persoane aveau să binevoiască să i le acorde. Speră că n-avea să simtă gustul sărat al lacrimilor ei în ceașca lui de Darjeeling. Când se întoarse în camera de zi, Laurence aștepta să-și ia rămas-bun, cu fața încrețită de neliniște. — Francesca, draga mea, cred că mai e ceva la care ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Am fost peste tot și la mare și prin țară. Peste tot, cu prietenii. Bine, de preferat la mine era muntele, marea, mai ușor. La mare, la ce? La meduzele alea? Să ți le dai de pe tine? Și apa aia sărată...nu știu, iau sare din aia, mă deranjează. Muntele era preferatul, dar și acolo plecam ocazional, dacă vroia cineva să plece, dacă erau bani, după limita posibilităților. Bine, sincer să fiu, mai mult îmi plăcea să mă plimb hai-hui. Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
certe cu el. Deși nu i-a convenit deloc, au luat un taxi din fața gării Sakuragichō. Instalându-se confortabil, Takamori zise râzând: — La urma urmei, taxiul e cel mai convenabil, nu? Pe măsură ce se apropiau de port, simțeau dinspre est briza sărată a mării. Taxiul coti la clădirea cea nouă a Centrului Mătăsii și o luă spre Cheiul American, unde trăgeau vapoarele străine. Un vapor mare străin, de culoare verde, ancorase deja. — Vai de mine! Pasagerii au debarcat deja! exclamă Tomoe sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
brațe. Mă trezesc că mă agăț și eu de ea și Îi plîng pe umăr. — Mi-a fost foarte dor de tine, spune Emma, iar eu o mîngîi pe spate și Încerc s-o alin, vărsînd la rîndul meu lacrimi sărate În cojocul ei. — O, Doamne, Îmi pare rău. Haina ta..., zic În clipa În care Îmi dă drumul. Ne uităm amîndouă la umărul ei ud și izbucnim În rîs. — Ah, vechitura asta, spune ea. Am primit-o gratis după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fost cuprinsă de o lumină tremurătoare, răsfrângând umbre, și m-am apropiat de rămășițele regelui și ale reginei. În cursul lungii mele vieți am văzut lucruri oribile, dar am fost răvășit de ceea ce moartea săvârșise în câteva luni, în ciuda băilor sărate, a plantelor aromate și a unguentelor rare. Cei care îmbălsămează morții, chemați tocmai de la Ravenna, nu izbutiseră să obțină de la Rodoald permisiunea de a fixa la șale, în perineu și după urechi canule prin care să se scurgă din corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am auzit vaiete venind dinspre temniță. M-am prefăcut surprins și am întrebat: - Ce-a fost asta? Soldatul a mormăit nepăsător: - Grohăieli de porci longobarzi. Gundo s-a stăpânit cu greu, albindu-se la față. Am mâncat azimă cu șuncă sărată. Am băut și o jumătate de cană de vin, ca să-i asigurăm că era bun și curat. După care ne-am tolănit pe jos ca să ne culcăm, având bâtele lângă noi. Veteranul s-a retras într-o chilie, cinci soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pești mici care miroseau a mâl, dar lor le plăceau, deoarece erau grași și hrănitori. Era suficient să blochezi porțiuni de lagună și să aștepți ca soarele să sece apa; rezultatul? Sare cât cuprinde aproape gratis. Făceau negoț cu pește sărat. Angajaseră meșteri lemnari și călăfătuitori în multe locuri, cumpărau lemn pe coastele istriene și dalmate și construiau acele bărci lungi și iuți. Aveau sclavi și se fereau de străini, dar și unii, și alții, dacă erau de folos orașului, căpătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
șase oameni pe drumul de întoarcere. A fost prima și ultima oară în viața mea când, constrâns de împrejurări, am făcut pe negustorul. Anafesto era posesorul unei ambarcațiuni, una din acelea lungi și rapide cu care ducea în Bizanț pește sărat și sticlă ieftine. Importa de-acolo, având grijă să nu încalce înțelegerile cu Ravenna, ierburi amare, relicve din Țara Sfântă, orez, năut, piei neargăsite, asfalt de la Marea Moartă și smoală pentru a călăfătui vasele. Doar navele imperiale aveau dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pâine. - Iar dacă nu? întrebase Zogru, privind inelul de pe degetul mic al lui Mihnea, care semăna cu o bilă neagă, pe care era gravată și aurită litera M. - Te vând la niște venețieni, care o să te țină numai cu apă sărată. Apoi îl lăsaseră acolo, în bezna pivniței, fără să-i mai pună sacul pe cap. Trăgea în nări mirosul de pământ umed, mucegăit și împuțit de șobolani, fără să-și poată mișca mâinile ori vreo parte a corpului în afară de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
plânsul; un plâns cu sughițuri care făceau lacrimile să curgă pe obraz precum un pârâiaș de apă ieșit deodată din pământ ce-și căuta acum loc să formeze un ochi mare de apă mai întâi, apoi un loc cu apă sărată în care de cum te atingeai, pe dată întinereai cu o sută de ani. dar prințișorul nostru nu știa ca lacrimile sale fac minuni, de aceea nu mai contenea cu plânsul și văicăreala. A murit pasărea! A murit pasărea!... Dacă îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a așteptat. Până când Rahela s-a întors înspre ea și a sărutat-o. Apoi s-a lipit de femeia aceea micuță și parcă s-a încălzit de la căldura trupului ei. - Iar lacrimile care îi curgeau nu erau nici amare, nici sărate, povestea Bilha, ci dulci ca apa de ploaie. Bilha știa foarte bine că deși îi făcuse acea propunere Rahelei din dragoste față de ea, era în același timp o propunere care îi îndeplinea ei însăși o dorință. Înțelegea dorul Rahelei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rămân gravidă. O să tândălesc cu mamele și cu surorile mele în lumina arămie a cortului roșu trei zile și trei nopți, până când va apărea prima rază a lunii noi. Sângele îmi va curge în fânul proaspăt, umplând aerul cu mirosul sărat al femeilor. O clipă m-am gândit să nu spun ca să rămân fetiță, dar am alungat repede gândul ăsta. Nu puteam să fiu decât exact ce eram. Și eram femeie. M-am ridicat, cu degetele pătate de primele semne ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Am trimis o recomandare ca regele să-l însărcineze cu o prefectură în nord, unde nu va mai fi secundul nimănui. Cu timpul, se va îndrăgosti de mare - toți o fac - și-și va construi o viață colorată cu aer sărat și apă sărată și nu-și va mai dori nimic altceva. Trebuie să-l convingi să facă cum spun eu și să uite gândul răzbunării, a mai zis Iosif. Trebuie să faci asta acum, în seara asta. Dacă ridică mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
recomandare ca regele să-l însărcineze cu o prefectură în nord, unde nu va mai fi secundul nimănui. Cu timpul, se va îndrăgosti de mare - toți o fac - și-și va construi o viață colorată cu aer sărat și apă sărată și nu-și va mai dori nimic altceva. Trebuie să-l convingi să facă cum spun eu și să uite gândul răzbunării, a mai zis Iosif. Trebuie să faci asta acum, în seara asta. Dacă ridică mâna asupra mea, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-o puteam clăti, că n-aveam nici un strop de apă, nici Puiu, nici eu, nu ne-am gândit că trebuia să luăm și o ploscă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos. * * * Cu gîtlejul năpădit de apă sărată, Începu să se sufoce și se simți trasă la fund de un curent violent. Rezistă, dădu din picioare În apa mării, zgîrie cu unghiile stînca pentru a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi sfîșiau carnea, și izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
clinti nici măcar un milimetru. - Dacă erai sigură de faptul că e nevinovat, l-ai fi apărat. Chantal se crispă vizibil, o lacrimă Îi căzu pe elegantul taior șifonat de loviturile lui Pérec. Marie contemplă În tăcere mica picătură de apă sărată care se lățea ca o aureolă pe mătasea fustei, lăsînd-o o clipă pe soția lui Yves să se confrunte cu evidența afirmațiilor ei. Alte două lacrimi se rostogoliră, iar vocea cu timbru grav a lui Chantal, inexpresivă, fără să opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
contradicțiile. O trase pe Marie la pieptul lui, Îi cuibări capul În scobitura umărului fără ca ea să se opună și nu se mai gîndi nici o clipă la prețiosul cașmir al hainei al cărei guler se Îneca sub valul de lacrimi sărate. Acoperite de burniță și saturate de umezeală, geamurile mașinii ascundeau interiorul. MÎna apucă mînerul portierei și trase cu putere. Deși rapidă, mișcarea pe care o făcură Marie și Lucas ca să se despartă nu rămase neobservată de ochii lui Christian. - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze clitorisul din ce În ce mai repede, lingându-i buzele cu limbi afectuoase. Christiane gâfâia tot mai tare, pântecul i se acoperea cu pete roșii. Vulva era umedă și sărată, cu un gust agreabil. Bruno făcu o scurtă pauză, Îi vârî un deget În anus, un altul În vagin, apoi, cu mișcări rapide, Începu iar să-i lingă clitorisul cu vârful limbii. Ea juisă domol, cu tresăriri prelungi. El rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ascultătoare. — Așa. Ce simți ? aud glasul lui Iris în ureche. Concentrează-te asupra aromelor. Doar asupra lor. Cu ochii complet închiși, uit de tot restul și-mi concentrez întreaga atenție asupra gurii mele. Și nu simt decât lichidul cald și sărat de pe limba mea. Sare. Asta e una dintre arome. Și un iz dulceag... și... mai există încă o aromă de care devin conștientă în clipa în care sosul îmi alunecă pe gât... E ca și cum în fața mea ar apărea pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Începuturi și, când spuneai brad, nici că puteai vedea altceva decât copacul acela drept, ascuțit, mereu verde. Brad. Împunge aerul. Stă. Mare. Brad. - Foame, zise Runa și scoase din traista ei ierburile de leac. Ne apucarăm să le mestecăm Îndelung. Sărate și amare deopotrivă, ne Încălziră și ne dădură puteri. Ca și dimineață, ne făcură să ne simțim cu burțile pline, gata-gata să dăm pe afară parcă. Capul prinse să-mi zvâcnească ușor, de parcă Tatăl mă Încerca cu un Început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înainte de a se crăpa de ziuă. M-am răsucit de pe o parte pe alta și am tras cu urechea la o pasăre care cârâia rar. Mirosea a mușchi umed dar, În scurt timp, simții din nou mirosul acela puternic și sărat care te lua pe sus. Runa și Enkim Încă dormeau. Aha, i-auzi și zgomotul ăla ca de răsuflare bolnavă... Acum semăna cu al unui bătrân care Își drege glasul, numai că era mai moale și mai curgător. Se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Însetați Încât ne-am repezit În apele ei limpezi și reci, am pus palmele căuș și am dat să sorbim câteva guri lacome. Pfuaah! - mi-a venit să dau afară și m-am chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată potroacă! Nici cea mai veche carne pusă la păstrat nu era așa de sărată ca marea asta blestemată! Enkim tușea de-și dădea mațele afară, iar Runa scuipa mai abitir decât o mâță Încolțită. - Tatăl din Cer Își bate joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]