1,766 matches
-
și părinți bătrâni, fugeau cu orice mijloc, în trenuri (cât au circulat), în trăsuri, căruțe, călare și pe jos. Era un exod oribil, căci mulți se opreau pe drum, vitele slăbite nu aveau nutreț, oamenii nici mâncare, nici adăpost. Rămâneau sărmanii lungiți pe marginea șoselei în ploaie și noroi; vremea se înăsprise și sosea iarna peste ei. Toți refugiații din Transilvania, care alergaseră cu o parte din avutul lor ca să scape de ungurii reveniți biruitori în sate și orașe, erau îndreptățiți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Eminescu: "Da, zice Demiurgul lui George Popa pe pământ apare-un ins,/ O altă lume-n lume,/ Cât vecii gândul lui e'ntins/ Și geniu-i al său nume". IMAGINARUL CATILINAR (Ioan Derșidan) Cercetător pasionat al operei lui Mihai Eminescu (Sărmanul Dionis, 2000; Monologul dramatic eminescian, 2001; Iconi și literatură, 2002 etc.), Ioan Derșidan face acum o sinteză din propriile studii, nuanțând însă și aprofundând imaginarul acesteia, punând în discuție, într-un paralelism productiv, chestiunea personajelor, a tipologiei catilinarilor cu aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
găsim "în primul rând în poezia cosmică și mitologică, dar și în poezia iubirii". În fine, în capitolul Imaginar și fantascientate, exegetul urmărește "ironia romantică" din poezia lui Eminescu, un bun exemplu, pentru ilustrarea acestei atitudini, aflând-o în Cugetările Sărmanului Dionis. Și de data aceasta predominante sunt observațiile stilistice ("cuvintele sunt desemnări și reprezentări, nuclee ce leagă, după un cod, realul și imaginarul"), oprindu-se, de asemenea asupra "psihismului eminescian" dar și asupra lecturii ca un "triumf" și "magie" în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de asemenea asupra "psihismului eminescian" dar și asupra lecturii ca un "triumf" și "magie" în descifrarea poeticului, cu insistență asupra imaginației fantastice ca reprezentare a contragreutății realului, "o forță posibilă, alta, compensatorie, uneori antinomică, a existenței". Este supusă analizei nuvela Sărmanul Dionis, în care visul se împletește cu realitatea, prozatorul este interesat de "mister și atmosferă, de tensiunea stărilor eroilor, de atitudinea sufletească și mentală, de intruziunea supranaturalului". Un imaginar aparte definește Ioan Derșidan prin metafora pagurului ("Pagurul este un crustaceu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mixtură de secvențe textuale, un gen hibrid, construit sintagmatic din fragmente textuale narative, dialogale, epistolare, eseistice, ironice, retorice", ducând totul într-o zonă a fantasticului în care "visul devine la nivel narativ modul de organizare textuală" (se emplifică prin nuvela Sărmanul Dionis). Tot în zona problematicii filosofice în gândirea eminesciană, se oprește asupra alternativei Ființă/Neființă, așa cum apare în "viziunea arheului eminescian" ("Principiul Ființei/Neființei, ca principiu al Identității, cu nume eminescian de Archaeus, ia în poezie chipuri de eroi lirici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Și, în continuare:" În cazurile când Eminescu "inovează" stricto sensu, plăsmuirile lui sunt firești, nu prezintă nici o "stridență", iar posteritatea avea să le confirme, validând, dacă nu cuvântul, atunci cel puțin procedeul derivativ folosit de poet". Așa, bunăoară, în Cugetările sărmanului Dionis, scrie:"heinizând duios la lună". Verbul a heiniza derivă din numele poetului romantic german Heine, căruia îi adaugă sufixul -iza, ce vrea să însemne că scrie în maniera acestuia, formulă de exprimare ce ajunge ulterior a fi extrem de productivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mitologie universală" abordată din punct de vedere spiritual românesc, în care "modelele istorice și miturile naționale" sunt integrate într-o "imensă panoramă a istoriei". Epica aceasta se desfășoară pe două spații: unul fantastic și filosofic (Avatarii Faraonului Tlá, Umbra mea, Sărmanul Dionis, Archaeus ș.a.), celălalt, istoric și realist (Geniu pustiu, Aur, mărire și amor ș.a.). Urmând demersul din studiul Proza lui Eminescu (1964), practicând rigoarea unor sistematizări ce slujesc unei mai bune abordări a fiecărui text în parte și apoi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
faustiene) și titanice", cu firești reflecții politice, cu descripții istorice și cu "încercarea de studiu tipologic". Aici se încadrează Geniu pustiu, roman tezist, o proză cu caracter programatic. Cea de a doua direcție este "proza fantastică și metafizică" (Umbra mea, Sărmanul Dionis, Archaeus), epică ce glisează în "vaste panorame cosmice și de reflecții care pun în discuție fundamentele lumii și morala istoriei". A treia direcție, cea a "fantasticului erudit", deosebit de "fantasticul oniric" întâlnit în Avatarii faraonului Tlá, prezintă "sugestia de vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pământene, "viziunile paradisiace", într-un soi de "rousseauism", propunând o "filozofie de existență sau un model de existență", aduce tipologia individului ce "se reintegrează ritmurilor cosmice" (Cezara). În detaliu sunt abordate romanul Geniu pustiu ("romanul unei generații insurgente") și nuvelele Sărmanul Dionis ("personajul /.../ cu bune lecturi din Kant și Schopenhauer, începe să aibă ambiții faustice), Cezara ("aici demonismul și titanismul se domolesc și se convertesc în serafim"-ism). Toate aceste proze, unele doar fragmente nefinisate, vădesc ambiția de a privi "creația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și le-am dat de pradă-n lume. ........................................................................................... Și rămas-am cu naravul de-a tot înnegri hârtie, De simțesc amar în mine sau în juru-mi dușmănie. Ei... de atuncea pribegit-au ani și ani sub bolt-albastră; Mulți ca noi, sărmani lunatici, prinsu-s-au în hora noastră, Muncitori fără de leafă, ce-au pus plugul în ogor, Jos cu ochii pe hârtie, sus cu sufletul în nor. An cu an cules-am roada strânsă-ntr-un mănunchi de foi, Bună, rea, după putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Sterpii ne găseau pricină că n-avem copii frumoși. Dar a vrut Dumnezeu sfântul și făcutu-s-a lumină, S-a deosebit cu-ncetul grâul spornic din neghină; Alți tineri cu focul sacru golurile au umplut Celor ce-au murit, sărmanii, celor care ne-au vândut. ..................................................................................... O dar, gândule sprințareț, zborul tăi ce nu-l oprești? Răscolind cele trecute numai cât mă amărești, Redeștepți simțiri ascunse, deschizi rana învechită, O! nu te-ncerca zadarnic să mă pui iar în ispită!... Astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mei cei sinceri? Voi adăugi numai că într-una din zile Milordachi, atins de o boală care nu iartă, venită așa din senin, și-a pierdut cheful, pofta de mâncare și somnul. Îi sunase oara. Era dureros de văzut cum, sărmanul, mereu gemea, se frământa în culcușul lui unde nu-și găsea odihnă, cum se lupta cu moartea, pănă când, răzbit de suferințe, a închis ochii pe vecie, cu toată căutarea medicală și îngrijirile ce i-am dat. Regretele noastre au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că ceata noastră a subscris pe lista deschisă de Mercure de France pentru ridicarea monumentului lui Paul Verlaine din Grădina Luxemburg, la care privind, În vara lui 1929, n-aș fi bănuit că un grăunte măcar din piatra amintitoare a „sărmanului Lelian“ e pus acolo din mizerabila agonisită a câtorva zevzeci cu suflete Înfocate de pe malurile Dâmboviței. ORIȘICE ACTIVITATE OMENEASCĂ PORNEȘTE MAI ÎNTÂI de toate din luptă Împotriva foamei și a plictiselii. Am fost un timp (1908-1910) modest funcționar de birou
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
adus celui mai blând și mai inofensiv dintre colaboratorii Noii Reviste Ro mâne, Îndepărtat de mine cu eseurile lui puerile asupra lui Eminescu sau de psihologia elementară aplicată faptelor diverse din Universul. I-am cerut iertare, după mai mulți ani, sărmanului N. Zaharia când l-am văzut purtând urmele Încă vineții ale ștreangului cu care se spânzurase de cârligul lămpii și stând acuma În capela de la Bellu, În acea zi mohorâtă de februarie 1924, cu sicriul lui alăturea de cel al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a gândi, a simți și a ne exprima, Însușin du-și ele pentru asta, cu o uimitoare dexteritate, mai ales ticu rile fizice și intelectuale ale bărbatului iubit, Încolăcindu-se pe ființa lui ca iedera pe copac, până a ajunge, sărmanii de noi, la iluzia, marea și stricătoarea iluzie, că deosebirea dintre tine și femeia iubită este, ca să parafrazez pe Montaigne, mai mică decât Între tine și tine Însuți; fenomene care se risipesc de Îndată ce Înstrăinarea dintre noi și ele (totdeauna de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în grădiniță și în jurul căsuței, unde am ascuns în una vesela, în alta conservele, în alta butelia de aragaz, în alta aragazul, frigiderul și așa mai departe. în timp ce făceam gropile și ascundeam aceste lucruri de mare preț pentru bietul român, sărmanul român basarabean, bătrâna plângea, își aducea aminte de 1944 și mereu tresărea la fiecare bubuitură de tun, rafale de mitralieră, împușcături ce nu conteneau să se audă în acele momente, dinspre Tighina, Gura Bâcului, Cocieri, Dubăsari, Varnița, dar și de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
țara lui, dar rușii o luat și o prins tot și apoi au început deportările. Au ridicat în 1940, apoi în anul 1947 o deportat, ducându-i în Siberia. Chiar de peste drum de casa noastră au ridicat doi moșnegi bătrâni, sărmanii, el nu auzea de urechi și baba la fel. Bătrâni, bătrâni sărmanii, așa i-au luat și duși la moarte în Siberia, așa a fost în <raiul rusesc>.” Studentul o întreabă dacă s-au bucurat românii basarabeni când au venit
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
au început deportările. Au ridicat în 1940, apoi în anul 1947 o deportat, ducându-i în Siberia. Chiar de peste drum de casa noastră au ridicat doi moșnegi bătrâni, sărmanii, el nu auzea de urechi și baba la fel. Bătrâni, bătrâni sărmanii, așa i-au luat și duși la moarte în Siberia, așa a fost în <raiul rusesc>.” Studentul o întreabă dacă s-au bucurat românii basarabeni când au venit rușii. “Nimeni nu s-a bucurat. Nimeni, și nici astăzi nu se
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
care de sute de ani ne-au călcat în picioare și cred că nici acum nu și-au schimbat obiceiurile.” Din păcate, speranțele studientului Mihăilescu Manole sunt astăzi spulberate. Speranțe frânte, trecerea de acasă, acasă a devenit și mai grea. Sărmanul român basarabean, nu mai poate trece ușor granița nedreaptă de la Prut, granița dintre români ca să-și vadă țara. Guvernanții de la București au clădit vămi solide, parcă pentru veșnicie să ne despartă. Trist, cumplit de trist!!!... Am revenit la Iași după
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai bine, numa că nu am bucurie. Pentru ce l-am învățat și l-am crescut? Dacă îl creșteam așa, cu unt, biscuiți, margarină, în fel de fel de bunătăți! Eu vacă nu am avut. El a crescut în lipsuri, sărmanul, și în lipsuri trăiește și acum. De asta rezistă acolo, că este învățat cu lipsurile. într-o parte românii m-au îmbogățit, într-o parte m-au sărăcit”. „Poartă în suflet durere că vameșii din dreapta Prutului nu i-a permis
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mijlocul de transport. Așa au înțeles autoritățile să-l respecte, să-l protejeze pe românul bolnav de inimă într-o margine de oraș și în condițiile mai sus arătate. Așa se respectă la Chișinău tot ce-i românesc de valoare. Sărmanii băștinași, românii adică, au pensiile cele mai mizerabile, locurile de muncă cel mai prost plătite. Privilegii au doar rusofonii și sligoii acestora... Am aflat de moartea domnului Vadim Pirogan în dimineața zilei de 17 ianuarie 2007. am fost anunțat telefonic
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
avea de trăit câteva ore, cel mult câteva zile. „Caută persoane, așa, ca dumneata - mi-a mai spus vecinul de pat -, care n-au mai avut probleme renale, ca să le vorbească despre ceaiurile-minune, cu care o să scape el cu viață, sărmanul. Să nu-l contrazici. Bea-i ceaiurile și asigură-l că te simți mai bine.“ Spre seară, am fost mutat în al treilea salon și, de frica morții, care se tot învârtea prin preajma mea, nu m-am interesat de soarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-l conține răspunsul ce vi-l dau: Voi ziceți: Nu ne rugăm și avem!... E de răspuns: Și colo, uite un grajd, e un animal care... nu se roagă și e gras!... Nu trebuie preotul? Apoi desigur... copiii fără tată, sărmanii, ce mai pot dori ei din toate acestea câte formează: comoara sufletească a inimii omului? Se zice doar că comuniștii strâng copii de micuți de prin casele părinților și-i trimit la centrele lor de educație, ca apoi să nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Se zice doar că comuniștii strâng copii de micuți de prin casele părinților și-i trimit la centrele lor de educație, ca apoi să nu mai știe de părinții lor... Apoi asemenea copii, crescuți fără tată, n-or mai ști, sărmanii nici de Tatăl - Dumnezeu, nici de tatăl sufletesc: preotul! Ce e lumea, mă rog, ca să încheiu, ce e lumea fără preot, fără preoție? E ceea ce e lumea fără căsătorie! Fără căsătorie, omenirea e o cireadă de animale. Fără preoție, lumea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
închisoare, a murit și el într-o închisoare din insula Sfânta Elena; Rousseau, mare dușman al lui Cristos, s-a sinucis lângă Paris; Voltaire, pregătitor al Revoluției franceze și propagator de idei antireligioase, a murit deznădăjduit și părăsit de toți... Sărmanii! Ei nu și-au dat seama că: „Înfricoșat lucru este a cădea în mâinile Domnului celui viu” (Evr 10,31), și „cel ce va cădea pe piatra aceasta se va zdrobi; iar pe care va cădea îl va sfărâma” (Mt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]