5,379 matches
-
economice și sociale ale vremii în care trăim, fără a se afișa nici o culoare politică”. Dar de la 1 septembrie 1912 revista devine organ de cultură populară al asociațiilor preoților și învățătorilor din județul Muscel, urmărind, așadar, tot „luminarea și ridicarea sătenilor”, precum și dezvoltarea gustului acestora pentru citit. C.Br.
PRIETENUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289024_a_290353]
-
romanul Fiii ucigașului. Termină liceul și pleacă la București, unde începe o îndelungată activitate de ziarist, lucrând sau doar colaborând la „România”, „Revista Societății «Tinerimea română», „Revista literară”, „Revista nouă”, „Revista copiilor”, „România muzicală”, „Ovidiu”, „Familia” ș.a. A condus „Apărătorul săteanului” (1906-1907), „De vorbă” (1908), „Cultura” (1920-1922), în toate publicând masiv versuri, proză, piese de teatru, articole. În 1892 devenise funcționar, urcând în ierarhie până la treapta de director în Ministerul Cultelor și Artelor (1920-1926). Șirul aparițiilor editoriale e foarte abundent. Caracterul
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
zilnică a țăranului” (cum sună titlul unui ciclu), versifică în manieră folclorică diverse motive. Mici întâmplări constituie nuclee epice pentru prozele din aceste culegeri, fără virtuți deosebite, dar considerate de autor bune prilejuri de a-i instrui și moraliza pe săteni. În anii următori scrisul său vine în întâmpinarea programului inițiat de Spiru Haret, cu intenția precisă de a reforma viața satului. Elaborează trilogia Patriotism, cuprinzând romanele Străin în țara lui... (1900), Tribunul poporului... (1903) și Măria sa, Ogorul (1907), care au
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
Iași (1893) și la cel din Craiova (1895) și Nunta lui Lică, reprezentată la Craiova (1894), ambele nepublicate - sunt urmate, mult mai târziu, de Poștașul dragostei (1913), cu un umor forțat, generat de niște banale intrigi din același mediu. Pentru săteni R.-N. a scris câteva comedioare - Talpa iadului (1906), De pe urma beției (1906), Păcală argat (1907), Păcatele lui Gânju (1907) -, care vin în completarea mesajelor moralizatoare din proza cu ambianță rurală. Pentru copii, cărora le va dedica și Cartea școlarilor (1923
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
ei, participă la popularizarea unor teorii științifice, combate înflăcărat superstițiile, chiar dacă, intermitent, se preocupă de altceva (Despre viața viitoare la români, Credințele religioase la români). În aceeași cheie scrie la „Drepturile omului”, „Muncitorul”, „Literatură și știință”, „Munca”, „Lumea nouă”, „Gazeta săteanului”, „Lumea nouă științifică și literară”, „Albina” ori la „Calendarul pozitivist”, „Almanahul social-democrat” ș.a. E directoare (1894) a revistei „Evenimentul literar”, unde publică mult, uneori sub pseudonim (Elisabeta, Eva, Sonia, Sorina, Vanda D.). Recunoscută ca o vajnică militantă în interiorul mișcării social-democrate
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
din epocă, scriind articole ideologice pro causa. Semnează programul la „Revista socială”, activează în redacție la „Drepturile omului”, „Muncitorul”, editează cu V. G. Morțun „Critica socială”, e prezent în „Literatură și știință”, „Evenimentul literar”, „Lumea nouă științifică și literară”, „Gazeta săteanului” ș.a. A utilizat și pseudonimele Audax, Audetot, Mordax, Simbad, Vedetot, Verax, Veritas, Vindex ș.a. Poziția câștigată determină alegerea lui ca deputat, în 1888 și în 1892. Figurează în Consiliul General al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România încă de la
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
o ierarhie socială bazată pe avere sau pe știința de carte. Pe lângă membrii familiei, personajele principale ale romanului autobiografic Timp de neuitat (A Time to Keep, 1949; versiunea în limba română, 1975) sunt preotul Radu, învățătorul Vlad și moș Gherasim, sătean isteț și cel mai înstărit gospodar al satului, care îl ține pe copil o vară în sihăstria munților, spre a-l familiariza cu obiceiurile ciobănești. Alte ipostaze ale acestui tip de om isteț și cu inimă mare pot fi întâlnite
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
popas (Ion Codreanu), în care laitmotivul constă în asigurarea bunăstării urmașilor sau în buna rânduială a căsătoriei celor tineri. Între sentimentele copiilor și calculele părinților există uneori mari discrepanțe, care generează suferință și dușmănie, marcând destine. Moment esențial în viața săteanului, căsătoria devine temă de dezbatere și în alte povestiri, precum Spovedania lui Gavrilă, Suzana și cei trei moșnegi sau Cum se câștigă o nevastă, din volumul Soare de Paști. Eroi ca Nicu Sălbatec din Cum se câștigă o nevastă ori
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
și a practicilor magice s-ar putea stabili și între romanul În credința celor șapte sfeșnice al lui Papilian și Iléana la Possédée (1934), atât prin tema epică, cât și prin câteva elemente legate de psihologia personajelor. Ileana apare în fața sătenilor dând dovadă de un comportament ciudat, care sfidează legile comunității, și pe care tatăl ei, Ion Chiorul, se simte chemat să le restabilească. De fapt, fata respectă o seamă de norme impuse de iubitul ei, Serafim Corbu, care o amăgește
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
întoarce în țară, stabilindu-se la Sibiu, unde își asumă, în continuarea preocupărilor tatălui său, diverse funcții de conducere la Astra: secretar literar, redactor și redactor-șef al revistei „Transilvania” (din 1923), redactor al calendarelor Astrei („Amicul poporului”, 1924-1933, „Calendarul săteanului”, 1924-1933, „Calendarul Astra”, 1925-1928, 1930-1936, „Calendarul Daciei Traiane”), redactor al colecției de literatură „Biblioteca poporală a Asociațiunii”. În noiembrie 1941, silit de asaltul tot mai insistent al bolii, renunță la îndatoririle și responsabilitățile pe care le avea. P.-P. publică
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
30; I. Grămadă, „România jună” din Viena, Arad, 1912, 68; Ion Scurtu, „Viața și operele maestrului Caragiale”, „Seara”, 1912, 725; I.I. Nedelescu, „Gogu”, „Gazeta cărților”, 1922, 6; Perpessicius, Opere, XII, 286, 501-502, 546; Al. Dima, Un semănător al luminii, „Calendarul săteanului”, 1937, 70-71; Horia Petra-Petrescu, în Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, îngr. și pref. I. Breazu, Cluj, 1937, 229-233; Șerban Cioculescu, Caragiale și ardelenii, UVR, 1939, 34; Predescu, Encicl., 650; Gh. Preda, Activitatea Astrei în 25 de ani de la Unire
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
cu cei din nuvelistica lui C. Sandu-Aldea. Unii vădesc înclinații spre cruzimea gratuită, spre perversitate. Tinerii din cutare sat, bunăoară, se amuză chinuind câinii prin „dare în jugău”. Mai numeroase decât firile violente și crude sunt cele doar „sucite”. Un sătean își aprinde casa, apoi, de pe o movilă, strigă de trei ori: „Cocoșul roșu”. Cineva înnebunește subit văzându-l viu pe unul de care era sigur că murise. O țigancă ce pretinde a ghici țărăncilor soarta soților aflați în război suferă
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
unor greșeli în cazurile când resursele profunde nu sunt viciate. Texte lozincarde, cu o brumă de referiri la evenimente istorice, sunt Lucaci în temnița de la Seghedin, Inimă de soldat, ecou al luptelor de la Plevna, Lumină nouă (1914), unde este omagiat săteanul viteaz ca un „leu paraleu” în campania din 1913, la care participă cu „voioșie”, ca și În vârfuri, De la Marna, toate cu o croială de ocazie. N. a tradus drame (Renée de Émile Zola, Alexandra de Richard Voss, În fundul minei
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
sau țărănești din România (foișorul, cerdacul) sau foișoarele sârbești (doxat), constatăm că este vorba Întotdeauna despre balcoane deschise. Le regăsim printre slavii creștini sau printre greci, le-am studiat până În sudul Peloponezului. La casele musulmane, fie că este vorba despre săteni, despre orășeni, despre simpli țărani sau despre bei, balcoanele sunt Închise, observație adevărată și pentru balcoanele tchardak din grădina imperială din Istambul. Excepție fac, uneori, clădirile la care balconul se află În interiorul unei curți cu un gard ce izolează bine
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Înmormântări. Este un sat care nu mai merge pe logică agricolă și pe ceasul dat de hrana vitelor și lucrul la câmp, ci pe cel al serviciului, al folosirii timpului cu cât mai multă eficiență pentru sine. În același timp, sătenii nu uită să menționeze că viața lor este mai deschisă, nu e ca la oraș. Raportarea la străini este ambivalentă. Dacă ești „din zonă”, ești primit mai ușor. Dacă ești străin, dar intri În comunitate la nunți, evenimente colective, acceptarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
este surprinsă în coliba sa din mijlocul pădurii de o iarnă cumplită. Curând haite de lupi înfometați dau târcoale, apoi atacă coliba unde Corbiceanca se închisese cu cele câteva vite pe care nu apucase să le ducă în sat. În timp ce sătenii nu pot ajunge la ea din cauza troienelor, bătrâna se apără cu înverșunare, reușind o lungă perioadă să facă față lupilor. Cărțile ulterioare vor demonstra atracția scriitoarei pentru astfel de evenimente dramatice, ce fac ca existența să se consume sub semnul
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
votului în plenul academic. A colaborat la „Analele Academiei Române”, „Calendarul foii «Lumea și țara»”, „Calendarul gospodarilor”, „Calendarul «Ion Creangă»”, „Calendarul învățătorilor”, „Calendarul Ligii Culturale”, „Calendarul «Lumina poporului»”, „Calendarul «Neamului românesc»”, „Calendarul național al ziarului «America»” (Cleveland, Ohio), „Calendarul poporului”, „Calendarul sătenilor”, „Convorbiri literare”, „Lamura”, „Lumina poporului”, „Sfatul Țării”, „Școala Basarabiei”, „Șezătoarea”, „Viața literară și artistică”, „Viața românească”, „Vocea Tutovei” ș. a. După S. Fl. Marian, P. este, cum îl definește Romulus Vulcănescu, „a doua figură dominantă în etapa de elaborare a domeniului
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
până la apariția unei legi care să permită vânzarea. Venind un virtual cumpărător care, numindu-se Neamțu, se dă drept cetățean german, președintele și contabilul vând totul la jumătate de preț, bucuroși de comisioanele grase, obținute în secret. Tranzacția provoacă revolta sătenilor, cărora nu li se plătește nici măcar munca din ultimul an. Agitația rămâne zadarnică atât din cauza complicității organelor de stat cu „neamțul”, cât și a incapacității lor de a se organiza, de a acționa uniți. În timp ce lumea de rând se frământă
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
1950), În pragul primăverii (1952), Scrisoarea (1952), Judecata (1952) -, apoi romane - Ogoare noi (1953), Floarea vieții (1954), devenit, în variantă revizuită, Destin (1960) -, sunt concepute în limitele stricte ale șabloanelor ideologice, aplicate conștiincios, în detrimentul oricărei posibilități de manifestare a originalității: săteni eliberați de „exploatatori” își găsesc pământurile inundate și recoltele distruse de foștii „chiaburi”, care sparg un dig de apărare (Vin apele) ș.a.m.d. Pe de altă parte, deținător al experienței frontului și având acces la informații puțin cunoscute, scriitorul
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
2005a). Implicația imediată, în plan peisagistic, este dată de prezența în ruralul românesc a găinilor ca parte a imaginii de ansamblu, a vacilor care se întorc de la păscut, a căruțelor care aduc toamna știuleții de porumb de pe câmp în curțile sătenilor. Implicația de substanță este manifestă în toate sferele vieții: agricultura este o activitate costisitoare din punct de vedere al timpului. Mai mult timp dedicat muncii determină mai puțin disponibil pentru socializarea în grupul de prieteni, mai puțin timp pentru elevi
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
șase sate analizate devine astfel relevantă nu doar pentru ruralul administrativ (deși acesta este principalul vizat), ci și pentru orașele mai mici. Analiza ia în considerare și tipul de ocupare, importanța agriculturii, gradul de participare la viața locală și reprezentările sătenilor asupra satului european. Toate sunt interesante prin contrastele deja amintite și derivă din istoria cercetării ce fundamentează acest volum, pe care o descriu în secțiunile următoare. Șase lumi rurale Există multe moduri în care pot fi clasificate satele din România
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
relativ recent, profesorul Dumitru Sandu (2004, pp. 179-201) propune o clasificare a ruralului (administrativ) românesc în șase tipuri de sate. Sunt luați în considerare indicatori care au legătură cu calitatea vieții comunitare și cu potențialul de dezvoltare a localității: educația sătenilor, ponderea imigranților, a grupurilor minoritare etnice și religioase, ca și izolarea localității. Cele șase tipuri ideale de sate rezultate sunt cele care au fundamentat selecția localităților analizate în acest volum. Clasificarea opune în principal satele tradiționale și izolate celor moderne
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
fi categorisite mai degrabă drept tradiționale sunt în medie cele mai îmbătrânite, cele cu populația cel mai slab educată, care intră rar în contact cu orașul (doar 6% din locuitorii acestor sate declară că merg săptămânal la oraș pentru cumpărături). Sătenii din satele tradiționale sunt săraci în relații, au mai puține autoturisme decât ceilalți, citesc mai rar ziare și se uită mai puțin la televizor, sunt pesimiști în ceea ce privește viitorul. În schimb ei au nivelurile de încredere în Biserică și în Guvern
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
generic „Satul românesc, sat european”. Competiția era adresată tuturor localităților rurale (în sens administrativ). Satele „cu spirit comunitar”, „solidaritate”, „păstrătoare ale tradițiilor” etc. erau invitate să se prezinte într-o scrisoare de aplicație venită de la orice grup de minim zece săteni, candidând astfel la obținerea titlului de „sat european”. Scopul era sa fie promovată ideea că Europa înseamnă și altceva decât utilaje agricole performante, drumuri frumoase, bani și supermarketuri, ea presupunând (în primul rând) oameni și comunități. Concursul a fost simultan
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
intrări în teren, în timpul cărora au fost realizate în jur de 140 de interviuri în fiecare localitate. Cum unii interlocutori au fost intervievați în mai multe rânduri, putem spune că ne bazăm concluziile pe date culese de la aproximativ 60-70 de săteni pentru fiecare comunitate în parte. Mulțumim în acest context Delegației Comisiei Europene la București și DC Communication pentru permisiunea de a utiliza și de a pune la dispoziția publicului larg datele culese în timpul evaluării impactului campaniei de comunicare amintite. DC
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]