1,976 matches
-
studioului urma s-o ia a doua zi dimineața de la aerportul Midland și va ateriza în Toronto în jur de ora zece. Marta mi-a adus aminte de asta în timp ce Jayne era ocupată în dormitorul matrimonial împachetând diverse haine în sacoșe Tumi răspândite pe pat, bifând fiecare articol de pe o listă. Păstra tot ce avea de spus pentru ședința din cabinetul doctoriței Faheida. (Consilierea matrimonială îmi amintea întotdeauna ce lucru îngrozitor era optimismul.) Am făcut un duș și m-am îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre „ferestrele nesparte“ și „ușile încuiate“ ale casei. Bârfeau despre Jayne Dennis și nebunul ei soțul. O’Nan a scos un sunet prin care îmi sugera că ar trebui să încep să-mi împachetez lucrurile. Am umplut la întâmplare o sacoșă cu un costum, portmoneul, laptopul. Am adăugat articole de cosmetică și medicamente. În timp ce m-am schimbat, luându-mi un tricou, trening și haina de piele, am aruncat o privire în oglindă. Aveam o vânătaie pe obrazul umflat. Buza inferioară îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nou într-un râs năvalnic. Sunt îmbrăcați modest, dar în culori țipătoare, contrastante. O pereche, el și ea, sunt „gătiți” după același tipic: scurte de culoare galbenă, care nu se asortează deloc cu restul hainelor. Mulți, de fapt, majoritatea, au sacoșe cu firma unui magazin ieftin din Madrid, de la cae au făcut cumpărături. Pe scurt: vom avea o companie populară și veselă până la Lisabona. VITALIE CIOBANU: Este 20.30. Suntem la Lisabona, după o călătorie obositoare, în care capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scenă de tot hazul cu attendent-ul turc, care cumpără suvenire de la ruși. „De ce, Ivan, vinzi atât de scump? Cred că 5$ îți ajung.“ (Rusul cerea 8$.) Fără să mai aștepte răspunsul sau să se târguiască, Sezer Duru pune obiectul în sacoșă. Rusul dă a lehamite din mână, copleșit de turația verbală și de îndrăzneala turcoaicei. Sezer mi-a și explicat de ce procedează în felul acesta. „Rușii sunt foarte nehotărâți și, abia scăpați de comunism, nu prea știu să facă afaceri. Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
staffului polonez al Literatur Express-ului, de pe Rynec Starego Mista 2, aflat în apropiere, iar eu intru într-o biserică, unde asist câteva minute la o slujbă. Mulți oameni tineri. Câțiva muncitori au venit la biserică pe biciclete încărcate cu sacoșe pline de cumpărături, pe care le lasă într-un fel de anticameră, la intrare. Nimic ceremonios în îmbrăcămintea și în gesturile lor simple. Sunt grăbiți, stau la rugăciune doar vreo 10 minute, suficiente pentru a-l asigura pe Dumnezeu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că în această localitate (nu mă dumiresc bine dacă este sat sau orașî sunt vreo 30 de români ce lucrează. De fapt, românii sunt peste tot în Spania. Prin localitate, după ora 17, când se redeschid magazinele mișună pelerinii cu sacoșe cu mâncare sau alte lucruri de care au nevoie pe camino. îi recunoști imediat după mers, după bandajele de la picioare sau după fața lor senină, veselă chiar. La ora 19 la intrarea în han trei surori susțin un emoționant și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
coborâm la locul cu pricina. Ceasul o să-l scot și o să-l pun în buzunarul celălalt, mascat de batistă, mai adăugai pentru liniștea mea și a băieților. Era prima oară când vedeam un asemenea furnicar printre mormanele de încălțăminte, îmbrăcăminte, sacoșe de diferite dimensiuni, artizanat, puncte alimentare cu specific local. Am intrat în acest talcioc aberant cu sentimentul că nu mă voi apropia de nici un fel de produs, aveam chiar sentimentul că era neconform cu statutul meu să mă aprovizionez de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pretext într-o dispută. Nici nu mai conta textul în sine. Hai să mă dau mare, să mă pup singur în cur. Spuseseră ăștia tineri că io nu am luat niciodată un premiu, deși sunt atâția veleitari care au o sacoșă de premii prin debara. Nu luasem. Din clasa a VII-a nu mai avusesem un premiu. Coroniță și alte prostii. Scrisesem pentru fata lui văru-miu, nepoată-mea, dacă stăm să socotim să vedem cum e cu arborele genealogic, un text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
engleză. Când am ajuns în cameră cu tata, colegele din Ardeal erau în compania părinților, am făcut cunoștință și n-am reținut nimic atunci, însă un lucru ne-a atras atenția în mod deosebit. Tanti Mate Andraș a scos o sacoșă plină cu batoane de ciocolată făcute în casă, ambalate superb în foițe de celofan colorat, iar familia Màrtonfi un cozonac umplut din abundență cu mac. Tata a așezat pe „masa prieteniei” prăjiturile de casă și plăcinta noastră tradițională, după care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tevatura se va Întinde pe cel puțin 3 luni. Cert e că sunt obligat să am balanță zero și nicio datorie la Stat. După-amiază am continuat selecția cărților din fosta mea cameră de lucru și din sufragerie, umplând Încă o sacoșă mare cu cele religioase și depistând alte 20 de titluri la care voi renunța, urmând să le donez bibliotecii moineștene. Din păcate, nu o voi putea face mâine, când merg să mă Întâlnesc cu Lucian, dar va trebui să ajung
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
1940, refugiindu-se în țară cu soția și cei doi copii mici, le-a vorbit de tragedia neamului românesc. Discursul a fost emoționant, pe chipul românilor basarabeni curgeau lacrimi. La un moment dat, o româncă basarabeancă din grup scoate din sacoșa cu mâncare, ce o avea pregătită la drum, o bucată de pâine neagră și câteva prune pe care le oferă, să mănânce din roada pământului înstrăinat omul ce le-a vorbit și i-a întâmpinat atât de frumos. Pentru femeia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
data de 22 decembrie 1998, chiar în preajma sfintelor sărbători de Crăciun. Aflând că plec la Taxobeni, la mama patriotului Ilie Ilașcu, doamna doctor Ecaterina Hanganu de la spitalul Sfântul Spiridon din Iași mi-a dat să ofer măicuței din partea sa, o sacoșă cu carne, zahăr și nuci. Am apelat atunci la multe persoane, cu speranța că voi găsi cu cine să duc aceste colete. Am apelat și la Asociația „Pro Basarabia și Bucovina”, dar, ca de obicei, răspunsul a fost negativ, spunându
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
găsit-o pe măicuța Natalia măturând prin curte. Pe sârme și pe gărduțul din fața casei întinsese rufele ce cu puține minute în urmă le terminase de spălat, să se usuce la soarele mângâietor de primăvară. Am lăsat jos gențile și sacoșele, m-am apropiat, sărutându-i mâna și rugând-o să nu mai plângă. Plângea chiar înainte să ne vadă că venim. Ne-a invitat în aceeași cămăruță din marginea casei sale. Pe masă o oală cu lapte adusă de fiica
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Atuncia și cu dl. Vadim Pirogan am mers într-un grup mare la cimitirul refăcut de la Țiganca. Cimitirul a fost refăcut cu sacrificiul neobositului român cu suflet mare din SUA, dl. Nicolae Popa, cel care a cules de pe câmp o sacoșă cu oasele sărmanilor ostași români, morți în cel de al doilea război mondial, uciși de ciuma roșie rusească și risipite în cimitirul devastat de către cotropitorii Sf. pământ românesc. Cu sacoșa plină cu oasele culese de pe câmp, dl. Nicu Popa a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dl. Nicolae Popa, cel care a cules de pe câmp o sacoșă cu oasele sărmanilor ostași români, morți în cel de al doilea război mondial, uciși de ciuma roșie rusească și risipite în cimitirul devastat de către cotropitorii Sf. pământ românesc. Cu sacoșa plină cu oasele culese de pe câmp, dl. Nicu Popa a mers la toate autoritățile spre ai sensibiliza, să facă ceva, să se șteargă de pe obrazul țării această pată de rușine. Așa s-a ajuns la refacerea cimitirului , spre redarea liniștii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai mers capul și, cu toate că nu era sigur c-a murit, pentru scris era ca și mort. Zilele trecute l-am întâlnit pe una dintre străzile unui cartier mărginaș cărând cu un cărucior niște varză. Soția, și ea, târa două sacoșe pline cu legume, dar râdeau și conversau ca un bărbat și o femeie care se înțelegeau în căsnicie și se întorceau acasă mulțumiți de la cumpărături. Unii oameni nu se schimbă deloc. La șaizeci de ani, era unul dintre ei. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care îi tulbură existența exact când se simțea mai bine - lupți, te zbați, te oftici, ești ros de invidie, vrei să ajungi undeva, dar dacă te întreb unde vrei să ajungi, nu știi.“ Cei doi și-au luat căruciorul și sacoșele și m-au lăsat în mijlocul drumului, muncit pentru tot restul vieții de următoarea întrebare: de ce oamenii găsesc că e normal ca un gropar să vrea să ajungă poet și anormal ca un poet să vrea să ajungă gropar? Și e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ceea ce mă neliniștea e că lumea se uită la mine, când scriu în mulțime, ca la un ins cu grave probleme de comportament. Pot să fac orice altceva - să scuip, să înjur, să mă leg de femei, să târăsc o sacoșă cu sticle goale, să mă culc de-a dreptul pe trotuar - și nu se sinchisește nimeni. E mai normal să te iei la bătaie pe stradă, decât să scrii. Probabil că și mai nepotrivit ar fi să mergi și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
încremenită a acestor afișe publicitare reprezintă un program cotidian oferit ochiului. Afișele își defăimează produsul în intenția de a-l supraevalua. Liniștea încremenită și dimensiunea lor ți se încuibează în creier. Așteptând autobuzul, împingând un cărucior de copil, ducând o sacoșă cu cumpărături - zi de zi se coboară tot mai mult pragul atât de însemnat dincolo de care ceva ajunge să provoace altcuiva o suferință. La fel de insesizabil și liniștit ca și afișele, cunoașterea a ceea ce este brutalitatea glisează sub pragul civil recomandabil
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
complet acoperit de zăpada viscolită de crivățul dușmănos, așa că nimeni nu putea bănui această adâncitură de înălțimea unei trepte între solul arat și cel nearat. Mama obosise până la epuizare și cu greu mai putea ține în mâini cele două lucruri: sacoșa și sufertașul. Forțându-și propriile sale limite fizice, a mai încercat o ultimă tentativă de înaintare. Un pas, doi, trei și piciorul drept a călcat fix în adâncitura brazdei. A căzut în genunchi iar mâinile, într-o zvâcnire disperată, încercând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-o pe mama voastră! Acum bucurați-vă și haideți acasă că se face noapte. După mine, marș! Și a început să salte voinicește peste zăpada mare ce depășea înălțimea picioarelor lui de cățelandru încă neajuns la deplina maturitate. Am recuperat sacoșa și sufertașul și am pornit-o pe drumul de întoarcere. Urmele pe care le făcuserăm la venirea noastră erau acoperite și, spre cinstea și lauda lui, tot Leu a fost ghidul nostru mărinimos și iubitor la venirea spre casă. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu totul specială din jurul anticei Via Appia, cu cicadele și greierii cântând în aerul proaspăt al dimineții de vară. Furnicarul din jurul gării Termini, acolo unde sosea la fiecare douăzeci de minute un microbuz din România, din care coborau femei cu sacoșe de rafie, sacs arabes, cum le spun francezii. Bisericile construite pe și cu ajutorul a diferite componente din vechi temple romane. La poarta uneia dintre ele, cerșește un munte de om, fără îndoială român ca și mine. Cu toate că mi-am jurat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în pericol de moarte. Trebuie căutată rapid o sursă de căldură. (Observații realizate live, după o ieșire în acest frig teribil timp de 30 minute. La întoarcere, am avut surpriza să constat că mi-a înghețat sticla de lapte în sacoșa de la supermarket. Iată de ce în Canada autoturismul nu este moft, ci necesitate.) 30 ianuarie 2005 Particip la messa de prânz din capela Marie Guillard a Universității Laval. Preotul între două vârste, L.D., este un greco-catolic de origine română, plecat din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din partea unei secretare, a unui conțopist, a unui medic? Dar oare ne mai amintim de întreruperea frecventă a luminii electrice și lipsa totală a căldurii în iernile de pomină când termometrele înregistrau temperaturi sub - 17 grade Celsius? Sau cozile de sacoșe de la lapte și iaurt sau capacele de butelii numerotate și înșiruite cu zile înainte? În paralel cu aceste umilințe cotidiene, scribii rușinii se afundau în mocirla laudelor nefondate. Oare chiar erau orbi la aceste realități, oare li se punea pistolul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o cocoașă, istoria a devenit o poveste vie, pe înțelesul meu. Asta am să încerc: să povestesc cum marea istorie mi s-a înfățișat mai clar prin câteva întâmplări din istoria măruntă, înghesuite în sute de plase, genți, saci, traiste, sacoșe, rucsacuri, coșuri, geamantane ori cine mai știe ce catrafuse pe care o femeie le-a târâit după ea vreme de o jumătate de veac și mai bine. Pentru că, de când mă știu, n-a fost aproape nici o zi lăsată de la Dumnezeu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]