15,319 matches
-
latină a arborelui de cacao, “Theobroma cacao”, înseamnă “mâncare pentru zei" și se pare că fructul acestuia și delicioasele sale derivate sunt potrivite zeităților. Atât maiașii, cât și aztecii atribuiau arborelui de cacao puteri magice, menite să servească celor mai sacre ritualuri precum nașterea, căsătoria, moartea. Până în secolul 17, ciocolata sub formă de băutură era una dintre licorile preferate de elita europeană, care considera că aceasta are proprietăți nutritive și medicinale, dar și afrodiziace. În vremurile noastre, ciocolata a început să
Ce nu mai știați despre ciocolată () [Corola-journal/Journalistic/65760_a_67085]
-
pe dos rezultatul confruntării în favoarea băștinașilor. Ca în Stăpânul inelelor, devine necesară intervenția promptă a Naturii, mama Enwa, în sprijinul navilor pentru a obține victoria, dar abia după ce toate populațiile se solidarizează pentru a opri detonarea unei megabombe în centrul sacru al planetei. Enwa îi pedepsește pe acești conchistadori hi-tech, sulița, arcul, săgețile, dragonii înving flota de elicoptere și crucișătoarele spațiale, iar animalele de pradă, cât și ierbivorele de mari dimensiuni se ocupă cu succes de zdrobirea infateriei stelare, vorba ceea
Avatarul soldatului Jake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6582_a_7907]
-
valul străin", agresivitatea potențială a unei „lumi necunoscute", Monica Patriche se livrează lucrurilor revizuite de imaginar precum unui spațiu securizant: „Nici un meșteșug, nici o îndrăzneală / în a descrie lucrurile și totuși ce fericire / în a li te dărui! Ziua vie și sacră, întrupată / și nescrisă" (I). Poezia lucrurilor cîntate cu o asemenea devoțiune înflorește ca o plantă de cameră. Care e relația Monicăi Patriche cu ființa umană? Interiorizată, vădind o predilecție pentru materia neînsuflețită, d-sa ilustrează acea izolare a locuitorilor metropolei
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
sculpturii de for public, după cum îi este imposibil să uite și măreția sobră și copleșitoare a imaginii bizantine. Dar tot ceea ce în sculptura clasică occidentală este consecința directă sau mediată a unei viziuni anatomice, în statuarul Doinei Lie devine geometrie sacră și reper hieratic. Însă ea nu este interesată nici de experiența bizantinizantă a lui Mestrovic sau Paciurea, din Madona Stolojan, de exemplu, de a transpune drapajul bidimensional în volumetria sculpturii, după cum nici experiența brâncușiană din Rugăciuneanu i se pare potrivită
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
există patru locuri unde nu ai voie să mori, indiferent de situație. Rudele celor decedați sunt nevoiți să-și îngroape morții în alte orașe, fie pentru că nu mai sunt 1. Itsukushima - Japonia Potrivit religiei shintoiste, insula japoneză este un loc sacru. În acest sens, menținerea purității este cel mai important lucru. Pentru a păstra insula curată și fără influențe negative, nimeni nu are voie să se nască sau să moară în Itsukushima. Din 1878, femeile gravide, bătrânii sau bolnavii sunt mutați
Locuri în lume unde îți este interzis să mori by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64722_a_66047]
-
Sensul termenilor din titlu depinde de ce înțelegem prin mit și prin București. Dacă pornim de la o înțelegere laică și discursivă a mitului, în sensul slab propus de Barthes, de exemplu, aș spune că aceste mitologii există. O definiție în termenii sacrului, ca la Eliade, m-ar lăsa pe gânduri. Singularul m-ar face să-l resping, pluralul să-l accept. Cum să întrebuințez atunci mitologia acestui oraș? Lipsa de unitate a orașului a generat totdeauna, și cu atât mai mult în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
Rad - 1988-2009. Volum omagial la împlinirea, de către Ștefan J. Fay, a vârstei de 90 de ani. Prefață de Irina Petras, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2009, 427 p.), fusesem oarecum pregătită pentru o experiență aparte. Știam că aveam să păsesc pe terenul sacru al unei prietenii de-o viață între doi cărturari împătimiți; ceea ce am trăit a depășit însă, în bogăție si intensitate, toate așteptările mele. Să mă explic: 1. Aventura se anunță captivantă de la bun început: e vorba de o carte imposibil
De amicitia by Anamaria Beligan () [Corola-journal/Journalistic/6493_a_7818]
-
creștină anterioară: desfrânata pocăită, miracolul, monahul înfumurat și întâlnirea. Acestea se combină, pe un fond ideatic și moral creștin, într-un „scenariu" care - cum cu îndreptățire observă autorul -repetă, de fapt, cu o altă recuzită, specifică epocii patristice târzii, scenariul sacru al sacrifiului cristic. Capitolul al III-lea, inteligent condus și el, urmărește, cu informație pozitivă incontestabilă, pătrunderea Sfintei Maria Egipteanca și a legendei sale în lumea occidentală, mai întâi în versiuni în limba latină, apoi în idiomuri vernaculare, pentru a
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
majore. Cele trei prostituate care-i pozau de obicei lui Caravaggio figurează cu nume și cu prenume în documentele vremii, la fel și bătrâna slujnică folosită de el pentru a întruchipa hidoșenia, precum și cei trei efebi prezenți sub diverse identități sacre în mai toate tablourile. Doi dintre ei, Mario (Minitti) și Francesco (Boneri) i-au fost nu doar amanți ci și ucenici, afirmându-se mai târziu ca pictori. Contemporanii au lăsat mărturii și despre mereu reluata alternanță între mânuirea penelului și
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
sinucid. Văd o masă roșie amestecata cu fețe galbene, este o revoltă generală și ucideri oribile. Apoi Crucea se reîntoarce, cu onor. Poporul rus va crede în Dumnezeu din nou. Ei cântă cântecul de Paști și lumânări ard în fața imaginilor sacre. Prin rugăciune, monstrul din Iad moare, tinerii cred din nou în mijlocirea Maicii Domnului. Oamenii se tem de Dumnezeu din nou. Legile care aduceau moartea copiilor devin nule. Atunci pace va fi. Un moment bun. Papă, care a fugit undeva
Al Treilea Război Mondial va începe peste noapte. Vezi cine a spus by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64373_a_65698]
-
un caz tipic de artist român de succes. Plecat din România de tânăr, în jur de douăzeci de ani, având drept „bagaj" un car de talent și altul de speranțe, a ajuns între timp să cânte cu câțiva dintre monștrii sacri ai genului muzical pe care îl practică - jazzul manouche: de câteva ori a fost pe scenă cu Stéphane Grappelli, care l-a apreciat și l-a încurajat, apoi, la mijlocul anilor '90, a făcut parte din New Quintette du Hot Club
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6333_a_7658]
-
despre cele mai grave scandaluri ale Vaticanului, secrete păstrate cu sfințenie fac parte din comoara secretă a Bibliotecii Vaticanului, pe care turiștii nu au voie să o viziteze, scrie yuppy.ro. Marele Altar Ise Considerat drept unul din cele mai sacre locuri din Japonia, în altarul închinat Zeiței Soarelui, Amaterasu, cunoscut încă din anul 4 î.H., au voie să intre doar membrii familiei regale și înalții preoți. Altarul este dărâmat și reconstruit o dată la 20 de ani, ca parte a
Top 9 locuri din lume interzise turiștilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63605_a_64930]
-
în Japonia, Motoko Hirayama a continuat pe linia experimentelor, împreună cu alți dansatori, dar și cu muzicieni sau artiști plastici, ca artistă independentă, invitate însă și la New National Theater din Tokio, unde a montat Chaconne, Butterfly, Life Casting și Le Sacre du Printemps, a lui Stravinski, ultimul pus în scenă și la inaugurarea Centrului de Arte Interpretative Hyogo, unde interpretează și rolul principal din spectacol. De astă dată, la București, s-a interpretat pe ea însăși, în propriile sale coregrafii, o
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
învățat nimic de la Isadora Duncan, chiar dacă au fost contemporani, ci de la Emil Jacques- Dalcroze - una dintre sursele principale ale dansului modern - prin intermediul elevei acestuia, Marie Rambert, care l-a ajutat pe Nijinski să descompună structurile muzicale ale lui Stravinski din Sacre du printemps, compunând pentru dansatori mișcări cu totul neuzitate și necunoscute până atunci ca formă, picioarele având un ritm diferit de cel al bustului și brațelor. Cum aspectele teoretice ale dansului sunt arareori dezbătute în public, e bine ca atunci când
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
litificate de discursuri standard și gratitudine aseptică nici măcar nu știu cum arată Dale. Venite din sferele superioare, cele două creaturi par animate doar de mecanismul declanșat printr-o comandă exterioară. Din aceeași cultură a puterii face parte Sam Rogers (Kevin Spacey), interfața sacrului capitalizat de membrii invizibili ai conducerii superioare cu profanul angajaților obișnuiți. În termenii darwinismului corporatist al supraviețuirii celor mai înzestrați își concepe Sam discursul de îmbărbătare pentru a domoli frisonul de anxietate al angajaților, recomandându-l prin aplauze pe noul
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
asemeni unei fantome triste, se ivește tigrul tasmanian, așa cum mama lor, Lucy, trăiește provizoratul așteptării confuze a unui soț dispărut în sălbăticie. Vânătorul poartă doliul animalului ucis de el, îl incinerează, ultima urmă a existenței lui dispărând pentru totdeauna. Sentimentul sacrului revine ritual ca sacrificiu; ceva ancestral răspunde chemării animalului ucis, un lanț al vieții care leagă pe nevăzute toate ființele vii, toate singurătățile una de cealaltă. Tigrul tasmanian este o expresie a acestei solitudini amare a celui din urmă om
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
All Trades, servindu-i în cele din urmă regizorului și ca un calmant pentru umorile celebrității americane în scurtul interval cât soțul en titre, dramaturgul Arthur Miller (Dougray Scott), s-a întors în America. Titlul filmului care reunește doi monștri sacri ai cinematografiei atât de diferiți constituie în sine o cheie a fabulei. Olivier detestă metoda lui Stanislawki pe care Paula Strasberg (Zoë Wanamaker), asistenta lui Marilyn, o consideră definitorie pentru evoluția actriței, iar aceasta se agită în patul procustian al
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
pentru că azi pot să spun că dragostea mea pentru fantastic o datorez mai mult cerșetoarelor făcătoare de minuni din copilărie decît lecturilor post-existențialiste. Dacă aș fi scris și publicat acea cărțulie cu cinci sau șase ani mai devreme, anumiți monștri sacri ai poeziei spaniole nu m-ar fi disprețuit, sînt sigur. Merită să amintesc, ca episoade anterioare și importante, descoperirea a ceea ce erau pe atunci suprarealiștii (1927-28), ceea ce mi-a permis să-mi dau seama că eram unul dintre ei și
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
plin de cei mai săraci și mai blânzi oameni de pe pământ”): „Praful, căldura, sărăcia, simplitatea, firea potolită a oamenilor și peste tot apa în mici carafe așezate între cuplurile tăcute și pașnice, toate mi-au dat sentimentul că era ceva sacru în locul acesta, ceva hrănitor și consistent. M-am plimbat fermecat în această primă noapte petrecută în Grecia. Acest parc mi-a rămas în amintire ca nici un altul” (p. 12). Să remarcăm faptul că aici, ca și în alte câteva împrejurări
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
fermecat în această primă noapte petrecută în Grecia. Acest parc mi-a rămas în amintire ca nici un altul” (p. 12). Să remarcăm faptul că aici, ca și în alte câteva împrejurări, Grecia se impune percepției lui Miller ca un „ținut sacru”, în care se vădește „miracolul dumnezeiesc” („God‘ s magic”). În cazul de față, căci nu putem scăpa amănuntul, un „sacru” nutritiv, asemeni unui produs alimentar, „hrănitor și consistent”. Și, pe deasupra, un „sacru” care e rezultatul unui amestec cuprinzând elemente diametral
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
Să remarcăm faptul că aici, ca și în alte câteva împrejurări, Grecia se impune percepției lui Miller ca un „ținut sacru”, în care se vădește „miracolul dumnezeiesc” („God‘ s magic”). În cazul de față, căci nu putem scăpa amănuntul, un „sacru” nutritiv, asemeni unui produs alimentar, „hrănitor și consistent”. Și, pe deasupra, un „sacru” care e rezultatul unui amestec cuprinzând elemente diametral opuse religiosului, acestea desemnând mai degrabă categoriile indigenței și penuriei. O asemenea combinație paradoxală de sacru și profan (într-un
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
se impune percepției lui Miller ca un „ținut sacru”, în care se vădește „miracolul dumnezeiesc” („God‘ s magic”). În cazul de față, căci nu putem scăpa amănuntul, un „sacru” nutritiv, asemeni unui produs alimentar, „hrănitor și consistent”. Și, pe deasupra, un „sacru” care e rezultatul unui amestec cuprinzând elemente diametral opuse religiosului, acestea desemnând mai degrabă categoriile indigenței și penuriei. O asemenea combinație paradoxală de sacru și profan (într-un plan mai general, am putea vorbi de dialectica afirmației și negației) constituie
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
putem scăpa amănuntul, un „sacru” nutritiv, asemeni unui produs alimentar, „hrănitor și consistent”. Și, pe deasupra, un „sacru” care e rezultatul unui amestec cuprinzând elemente diametral opuse religiosului, acestea desemnând mai degrabă categoriile indigenței și penuriei. O asemenea combinație paradoxală de sacru și profan (într-un plan mai general, am putea vorbi de dialectica afirmației și negației) constituie o trăsătură caracteristică pentru modul cum lucrează imaginația lui Henry Miller, imaginație de alchimist, capabilă să transforme substanța inferioră într-una superioră, plumbul în
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
fiecărui schit -, ci în penuria creștină a spiritului care poartă armătura. Autorul nu e în duh, și de aici tot marasmul. E o stinghereală de cavou în sufletul diaristului, chiar dacă la exterior hazul e în toi. Neavînd organ pentru dimensiunea sacră, Dan C. Mihăilescu descrie lucrurile în coaja lor fenomenală, lipsindu-i acea ochire care să-l aducă în condiția de degustător discret al tentelor nevăzute. Pînă la urmă e o dramă la mijloc, aceea a unui scriitor avînd convingerea că
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
alăturarea înalță tonul însemnărilor doar pentru a-l submina numaidecât prin alunecarea în burlesc. Când însoțitorul său o ia înainte pe drumul spre Bistrița, scriitorul compune o scrisoare în versuri umoristice despre decăderea mitologiei în timpurile moderne lipsite de sentimentul sacrului. Înălțarea la ceruri prin poetice simțiri îi prilejuiește întâlnirea cu zeii aflați acum în ipostaze degradate: bătrânul Zeus e foarte amărât întrucât l-au lăsat grecii și s-au făcut păgâni; cocheta Junona se dă cu suliman, în timp ce Marte se
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]