3,203 matches
-
maculatura literară a vremii omul era degradat și redus la trăsăturile unei fiare, Marin Preda găsea întâmplări obișnuite, în aparență chiar neînsemnate din viața țăranilor, care-i dădeau posibilitatea să zugrăvească sentimente și atitudini omenești (...). De aceea, în schiță, tăierea salcâmului este ridicată la rangul unei crime. Peisajul suferă că este tăiat salcâmul și-l denunță pe ucigaș (...). De aceea Salcâmul este de fapt un poem în proză dedicat sentimentelor simple dar adânc umane ale poporului. Creația lui Marin Preda nu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fiare, Marin Preda găsea întâmplări obișnuite, în aparență chiar neînsemnate din viața țăranilor, care-i dădeau posibilitatea să zugrăvească sentimente și atitudini omenești (...). De aceea, în schiță, tăierea salcâmului este ridicată la rangul unei crime. Peisajul suferă că este tăiat salcâmul și-l denunță pe ucigaș (...). De aceea Salcâmul este de fapt un poem în proză dedicat sentimentelor simple dar adânc umane ale poporului. Creația lui Marin Preda nu are nici o contingență cu literatura semănătoristă de până atunci, care înfățișa satul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
chiar neînsemnate din viața țăranilor, care-i dădeau posibilitatea să zugrăvească sentimente și atitudini omenești (...). De aceea, în schiță, tăierea salcâmului este ridicată la rangul unei crime. Peisajul suferă că este tăiat salcâmul și-l denunță pe ucigaș (...). De aceea Salcâmul este de fapt un poem în proză dedicat sentimentelor simple dar adânc umane ale poporului. Creația lui Marin Preda nu are nici o contingență cu literatura semănătoristă de până atunci, care înfățișa satul în culori de ilustrată: țărani îmbrăcați în costume
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
era considerat o crimă și se pedepsea cu moartea). A tăia un copac în vis semnifică o pierdere de energie, o dezrădăcinare, o ruptură (voluntară sau subită) interioară sau cu mediul. Tăietorul de lemne va fi interpretat în același sens. Salcâm Salcâmul este un copac sacru: - în tradiția francmasonilor, deoarece se pare că ar fi împodobit mormântul lui Hiram, fondatorul ordinului, și de atunci figurează pe anunțurile mortuare ale discipolilor; - în tradiția biblică : chivotul legii și coroana lui Christos ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
considerat o crimă și se pedepsea cu moartea). A tăia un copac în vis semnifică o pierdere de energie, o dezrădăcinare, o ruptură (voluntară sau subită) interioară sau cu mediul. Tăietorul de lemne va fi interpretat în același sens. Salcâm Salcâmul este un copac sacru: - în tradiția francmasonilor, deoarece se pare că ar fi împodobit mormântul lui Hiram, fondatorul ordinului, și de atunci figurează pe anunțurile mortuare ale discipolilor; - în tradiția biblică : chivotul legii și coroana lui Christos ar fi fot
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se pare că ar fi împodobit mormântul lui Hiram, fondatorul ordinului, și de atunci figurează pe anunțurile mortuare ale discipolilor; - în tradiția biblică : chivotul legii și coroana lui Christos ar fi fot fabricate dintr-un astfel de lemn. În vis, salcâmul are așadar o dimensiune spirituală, mai ales pentru persoanele care îi cunosc simbolismul. Merișor, chiparos, tisă Acești copaci cu frunziș persistent simbolizează eternitatea și nemurirea. Evocă dorința de durată, de angajare și de stabilitate a celui ce visează. Însă, dat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
numi, ci ascunzându-l în spatele unei perdele de notații aproape exacte, selectate pentru concretețea lor senzorială: „Ascultă. Mergeam. Deodată părul ciufulit îmi căzu pe față. Țâșnise vântul, / Crengile arse de praf se căutau între ele cu foșnet moale. Era un salcâm, era și marea. / Ne-am oprit să-mi scutur nisipul strâns în sandale. Atâta tot. / Încheieturile tale îmi erau mai dragi decât cerul și decât pământul.” Procedeul acumulării de percepții, jocul subtil interioritate-exterioritate va rămâne constant. Se va schimba numai
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
șoșotind. încetîncet, copilul se ogoi. - Să vii la mine să-ți dau buruiană de scăldătoare și să-i faci ceai să-i storci în gură, zise bătrâna, plecând târșit mai departe. NUNTĂ îN BĂRĂGAN Sub casa cu grădină mărginită de salcâmi iarba coboară în pantă, rupându-se deasupra unui maidan. Vara, maidanul exala mirosuri pestilențiale iar seara răsuna de vociferări : acolo copiii jumuleau o minge. în locul țipetelor, într-o zi a scrâșnit un ambreiaj. De-atunci a început o forfotă care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
iar sus, sub cer, ca niște grațioase aeroplane de hârtie, pluteau zboruri planate de porumbei. Când primăvara s-a sfârșit, în buza râpii, roșii, s-au ivit niște ziduri de cărămidă. De atunci, de la fereastra casei cu grădina mărginită de salcâmi, se putea privi minunea subtilă a muncii. întocmai unui mușuroi de cârtiță, clădirea pare împinsă pe dinăuntru de ceva nevăzut. Faurii ei apar mai puțin : un cap, un trunchi, câte un braț sau, întinsă la soare, o cămașă cadrilată. Ceea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai ști de mine, că nu m-oiu ști nici eu. {EminescuOpI 129} O, MAMĂ... O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voiu muri, iubito, la creștet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o spune un cuvânt, Tot înțeleg că m-ai chemat Dincolo de mormânt. {EminescuOpI 231} SARA PE DEAL Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc-, stele le scapără-n cale, Apele plâng clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechiu împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Ah! în curând satul în vale-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește: Lăngă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ți-voiu cât îmi ești dragă. Ne-om răzima capetele-unul de altul Și surâzând vom adormi sub înaltul, Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogată, Cine pe ea n-ar da vieața lui toată
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în curând satul în vale-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește: Lăngă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ți-voiu cât îmi ești dragă. Ne-om răzima capetele-unul de altul Și surâzând vom adormi sub înaltul, Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogată, Cine pe ea n-ar da vieața lui toată? {EminescuOpI 232} NU MĂ ÎNȚELEGI În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți; Căci pentru care altă minune decât tine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mi-o mai petrec. Să ai gura ca pelinul, Că m-ai păcălit cu petrosinul. Aș vrea ca vișinul și vița ta de vie din ogradă Când trec eu dimineața să nu se mai vadă, Să se usuce mărul și salcâmul Că tu m-ai păcălit cu petrosinul. Iar soba din veranda veche Să scoată fum, să-ți intre în ureche, În nas, pe față să te înnegrești, Alți prieteni tu să nu mai amăgești. Tavanul în odaie să se umezească
Blestem by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83201_a_84526]
-
Domnul, îi voi asculta, Eu Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18. Voi face să izvorască rîuri pe dealuri, și izvoare în mijlocul văilor. Voi preface pustia în iaz, și pămîntul uscat în șuvoaie de ape; 19. voi sădi cedri, salcîmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi, și merișori turcești la un loc în pustie, 20. ca să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mîna Domnului a făcut aceste lucruri, și Sfîntul lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trezi de-a binelea. Deschizându-și, În sfârșit, ochii, Tatiana rămase Înmărmurită. În preajmă se vedeau doar morminte și cruci. Hainele sale, pe care le purta În tinerețe duminica și de sărbători, se legănau pe-o sfoară Întinsă Între doi salcâmi ce creșteau În fața sa, pe alee. Rochia ei de nuntă aninată de-o prăjină se ondula deasupra cimitirului, mișcate de-un vânticel cald ce bătea din miazăzi, fluturând din mâneci și făcând plecăciuni În stânga și În dreapta În fața năsăliilor, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
film, și m-am lăsat încet în jos, ca-ntr-o imagine dată la relanti. Apoi am auzit alte împușcături, și-atunci brusc am realizat că, de fapt, se trage în noi și m-am ridicat și-am fugit spre salcâmii de la marginea trotuarului. Era un haos cumplit, un clocot difuz de tropăit de bocanci, urlete și miros de pulbere arsă. Am scăpat printr-un gang care ieșea afară din piață. Totul se golise. Am plecat spre profesorul Radu; acasă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
auzi? Cel apostrofat spuse ceva, nu se auzi. Eram în iulie 1946. 3. Trecuse o lună și ceva de când mă mutasem aici, venind din partea opusă a orașului. Ocupam încăperea din față și antreul hol ale unei lungi clădiri, păzită de salcâmi, din colțul situat la intersecția celor două bulevarde - bulevardul mare, circular, ce începea și sfârșea la fluvii iar al doilea, mic, perpendicular pe acesta, spre partea de răsărit a orașului. Clădirea avea ușa de intrare în curte - deasupra ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prelungile vizite de după-amiază, se făceau a nu o pricepe; continua să citească și acum, înnobilare la răstimpuri rare. În felul acesta se scurseseră zilele vieții, egale între ele, pe care ea le socotea fericite, toate în umbra adormitoare a salcâmilor și a aerului umed venind dinspre fluviu, pentru că niciodată nu-și dorise mai mult. Și zilele continuau să treacă mai departe, leneșe, nevăzute, și acum după război ca și înainte, fără să-ți dai seama dacă ai fi fost în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acesteia, căreia i-ați fost prizonier crezându-i-vă stăpân, în timp ce ochii ei erau fulgerați de o lumină suprafirească, din altă lume, pe care n-o cunoșteați nici dumneavoastră, nici eu. Ea era simplă ca natura din care crește iarba, salcâmii, castanii și plopii grădinii, ei înșiși substanță a naturii ca și fluviul care curge spre răsărit și-n apele căruia se aprindea soarele în amurguri roșii ca focul. Notasem într-unul din caietele din vremea aceea că „o iubeam, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
astfel de lucruri, cum puteți crede așa ceva?” De aceea am tăcut, - nu-i nimic, mi-am spus - o să mai vină o dată, și... Și în adevăr chiar în noaptea aceea am visat-o, dar nu era chiar vis, îmi mângâia fruntea, salcâmii înfloriră de bucuria noastră; nu este puțin lucru să revezi un prieten după atâția ani. „Ce s-a întâmplat cu tine după ce-ai plecat cu tatăl tău, și voi toți, pe căile Europei, atunci în primăvara anului 1940? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-l cunoaște dar niciodată îndeajuns, nefiind atentă la perorările doamnei Pavel despre avantajele estetice ale acestei camere așezate cu deschiderea ferestrelor spre micul bulevard, căci prin fereastra din curte se vedea și-o parte a bulevardului, invadat acum de mireasma salcâmilor plantați pe marginea trotuarelor largi. În după-amiaza acelei zile merserăm - așa cum aranjasem - la doctor care ne primi la policlinică (vechiul lui cabinet de cu douăzeci de ani în urmă fusese naționalizat, odată cu interzicerea firmelor particulare). Ne primi cu jovială politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vrut să spui?” întrebai. „Că nu trebuie să-ți faci gânduri”, îmi răspunse. „N-ai greșit niciodată; ești tot atât de pur ca atunci când ne îmbrățișam pe banca din Grădina publică, atunci când ne iubeam ținându-ne de mână pe străzi, în înflorirea salcâmilor și castanilor, când nu ne știa nimeni, adolescenți în bătaia soarelui milenar. De aici se vede bine, foarte bine. N-ai greșit niciodată. Conștiința ta rămâne ca la-nceputul lumii. Asta voiam să-ți spun. Cine ți-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]