4,209 matches
-
fără apă rece; La păsăret îi vei strica hodina, Nici rufe nu mai spală gospodina, Iar ciurda când o fi să se adape, Va fi doar smârc aici în loc de ape; Adu-ți aminte scalda de plăcere A țâncilor și-a sălciei mângâiere ! Cum poți să schimbi deodată legea firii, Pentru un moft și-n numele iubirii ? - Of, malule, mă umpli de tristețe, Când te gândești la propria frumusețe ! Arinul, păsăretul și morarul, Sau salcia și ciurda, grădinarul, S-au învoit cu
LEGENDA RÂULUI DE DOR (ALTRUISM) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376743_a_378072]
-
scalda de plăcere A țâncilor și-a sălciei mângâiere ! Cum poți să schimbi deodată legea firii, Pentru un moft și-n numele iubirii ? - Of, malule, mă umpli de tristețe, Când te gândești la propria frumusețe ! Arinul, păsăretul și morarul, Sau salcia și ciurda, grădinarul, S-au învoit cu mersul meu în munte Și seceta găsit-au să înfrunte, Căci vântul le-a venit în ajutor Și apă le aduce cu un nor. Credeam c-ai înțeles și că îți pasă, De
LEGENDA RÂULUI DE DOR (ALTRUISM) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376743_a_378072]
-
Acasa > Stihuri > Semne > LEGENDA SALCIEI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Demult, pe malul unui râu, Ascunsă-n trestii tremurate, Fecioara goală pân` la brâu, În ape calde și curate Își spală părul galben grâu
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
ude Când simte-n aer cum străbate Năluca morții prinsă-n unde. A-ncremenit la cruda veste Și a rămas de-atunci tăcută, Doar chipu-n apă-și oglindește Și cu cosițele-o sărută Mutând tristețea în poveste. În timp, în salcie schimbată, Se-mpodobește an de an, Plângându-și dragostea de fată Pentru pierdutul băietan Șoptind spre râu „a fost odată ...”. *** Ciclul "Povești din veac" Aici aflați video-poemul: http://youtu.be/IoxR3j7Pst8 Referință Bibliografică: Legenda salciei / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
în poveste. În timp, în salcie schimbată, Se-mpodobește an de an, Plângându-și dragostea de fată Pentru pierdutul băietan Șoptind spre râu „a fost odată ...”. *** Ciclul "Povești din veac" Aici aflați video-poemul: http://youtu.be/IoxR3j7Pst8 Referință Bibliografică: Legenda salciei / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1437, Anul IV, 07 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
clonat ce știe legăna, cânta și dărui făr-așteptări, A fi și-atunci când nu mai ești AM FOST Am fost și scrin din palisandru încrustat Și ghindă de stejar dusă de vânt Și scânduri de cosciug din brad negeluit, Lăstar de salcie am fost, cu muguri de mătasă plesniți în graba primăverii, Dar și cenuș-am fost de ardere totală. DE-AI FI De-ai fi de aur te-ar râde diamantul, dar și ciobul spart din lut amăgitor, De-ai fi pe-
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]
-
cu evenimentele din Ungaria, că ascultă posturi de radio imperialiste” și e condamnat pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”. Anul 1959 a marcat prăbușirea sa existențială. Încarcerat vreme de patru ani în penitenciarele Uranus, Jilava și Gherla, în lagărele Poartă Albă, Salcia, Luciu Giurgieni și Grădina, închisoarea îi distruge viața, îi frânge aripile. A îndurat foamea, frigul, bolile, torturile fizice, izolarea, promiscuitatea, martirajul psihic. Este eliberat la termen în 1963, an premergător „Declarației” de independență față de Moscova, prin care Gheorghiu Dej a
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
România liberă” pentru Dobrogea, considerat unul din cei mai activi și respectați ziariști din regiune. A publicat prima sa carte, un cutremurător „Jurnal de ocnă”, la Editura Albatros, București, 1994. Au urmat la Editura Ex Ponto, Constanța, „Uranus Gherla via Salcia”, 2005 și „Salcia un lagăr al morții” 2009, cartea de memorialistică „...Și m-au împins în întuneric” Editura Menora, Constanța 2012, iar anul acesta „Ceaușescu, ultimul stalinist” scris în colaborare cu documentalistul Marian Moise, Editura Ex Ponto, Constanța 2016. „Ceaușescu
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
Dobrogea, considerat unul din cei mai activi și respectați ziariști din regiune. A publicat prima sa carte, un cutremurător „Jurnal de ocnă”, la Editura Albatros, București, 1994. Au urmat la Editura Ex Ponto, Constanța, „Uranus Gherla via Salcia”, 2005 și „Salcia un lagăr al morții” 2009, cartea de memorialistică „...Și m-au împins în întuneric” Editura Menora, Constanța 2012, iar anul acesta „Ceaușescu, ultimul stalinist” scris în colaborare cu documentalistul Marian Moise, Editura Ex Ponto, Constanța 2016. „Ceaușescu, ultimul stalinist” are
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
colțul gurii, Un zâmbet ce străluce ca roua-n dimineți. În unda cristalină, în tremuru-i, se naște Speranța liniștirii, ce am visat cândva, Acompaniat de harfe, transcend în zi de Paște Și-uimit revăd tabloul, creat în Golgota. Foșnește frunza salciei ce-și plânge nemișcarea Și mă opresc din zborul visării, consternat, Scrutând cu ochii minții, caut cu emoție zarea, De care prin cădere, atât m-am depărtat. E-acolo, ea există! A mea natură însă, Făcut-a Paradisul un puzzle
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375174_a_376503]
-
pământ face covor. Soarele sfios privește După-un văl de ceață groasă, Și-a lui rază-acum tânjește După vara-i prea frumoasă. Doi copii desculți aleargă Prin frunzișuri fără rouă, Râsul lor acum dezleagă, Anotimp în haină nouă. Sub o salcie pletoasă Pironit îmi număr zorii, Prin mantia-i ruginoasă, Iar mă uit, cum trec cocorii! Referință Bibliografică: TREC COCORII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac
TREC COCORII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375217_a_376546]
-
Toți recomandă să nu schimbi niciodată o tracțiune care te-a purtat spre succese durabile! Poate ne-am molipsit de cumpănire de la Cibinul traversat de poduri frumoase, râul care dă cotul moale, cu apă aproape stătătoare, între malurile umbrite de sălcii aplecate spre ochiul apei, într-o oglindire care îmbie la ... reflecție. În Piața Cibin, țăranii nu... precupețesc. Așezați reglementar, cu șorțuri curate, licență și prețuri la vedere, te tratează cu mină serioasă, de-ți trebuie ureche muzicală foarte fină ca să
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
au dat-o zeii, Eu s-o alint, ea'n mine să'ntrupeze Vrăji, farmece și mreje, să viseze Toți doritorii nurilor femeii. Iar rostul tău a fost să iei aminte Să descifrezi răsfățul ce se'ascunde'n Atingerea de sălcii peste unde Și să mă'nveți să-l susur în cuvinte. S-a îmbufnat și s-a ascuns o vreme Rugând și adierile să plece, În locul lor să sufle vântul rece Și n-a uitat furtunile să cheme! Când s-
HAI, MUZĂ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372620_a_373949]
-
lunii pline, Cu nerăbdare s-a grăbit să vadă De alungase draga mea Naiadă: N-a reușit! Se cuibărise-n mine. Eram doar unul, strânși prin legământ, Nici muza nu putea ciunti iubirea, În unde, stele-și mută strălucirea, Iar sălciile freamătă sub vânt. *** Volumul "Povești din veac" Composition: Naiad by Mary Goodrich Referință Bibliografică: Hai, Muză! / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1664, Anul V, 22 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
HAI, MUZĂ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372620_a_373949]
-
calcă pe zilele mele - și piere. Un lăstun mi s-a cuibărit între claviculă și omoplatul stâng și se zbate, târziu în noapte. Pun căpăstru de argint visurilor doctore și nu le las să spere. Nu vreau să plângă ca sălciile pletoase, cu nuferi, în locuri duioase. Mi-e frig doctore, mi-e iarnă și apoi mi-e vară, cu macii arzând, frisoane doctore și mai ales mi-e tristă toamnă. Dorul? Aleargă nebunul, bunul, între mine și el, pe un
DE SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372724_a_374053]
-
Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ninge peste suflet, ninge neîncetat Vai, fiori de sloiuri îmi cuprind ferești, Fluture și floare fost-am noi odat’, Și roza te cheamă, unde rătăcești ? Ca salcia-n mal de-a fost zi sau noapte, Pe cărări de brazi sub neaua albastră, Fost-am una, azi ale tale șoapte Le aud în vis, bântui’ la fereastră; Cum trece timpul nemilos, în grindă Atârnă vâscul, te așteaptă parcă
UNDE RĂTĂCEŞTI ? de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373139_a_374468]
-
de miros și culoare, Se bucură-n lumina primăverii, Că fața ta e iarăși zâmbitoare. Râd și salcâmii, fie, ca nebunii, Jucându-se în roiuri cu albine. Într-o livadă hohotesc și prunii, Împrăștiind deja esențe fine. Râd chiar și sălciile lângă maluri, Castanii candelabre și-au aprins, Iar liliacul se desface-n valuri Și-i veselie mare pe cuprins. Râd lângă drum magnolii violete, Cu florile ca sunete de harfă, Pe piept, la gât, să-i pună unei fete Un
RÂD de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373182_a_374511]
-
păzea bagajele, pe teugă la adăpostul unui umbrar acoperit cu pânză de velă vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam întinderea de apă străjuită pe maluri de sălcii pletoase și pline de scorburi, cu rădăcini enorme înfipte în maluri și crengile scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
brațului și depășirea motelului Lebăda, mergând în amonte pe Dunărea Veche, am făcut la dreapta pe un canal. Era navigabil, deoarece circulau pe el șalupe și vaporașe mici de pasageri, spre inima deltei. Ambele maluri erau străjuite de plopi și sălcii. Pe malul drept vedeai mâna omului care a trecut pe acolo, la pescuit. Malul stâng era împădurit și inaccesibil. Peste tot erau cuptoare săpate în pământ, gata să primească ceaunul pentru ciorba de pește sau mămăliguță, gropi în care se
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit să agăț forfacul în sălciile de vizavi și cu intenția de a-mi spăla și treningul de pe mine, plin de noroi, am intrat în canal îmbrăcat. Inotam spre celălalt mal și nu mai simțeam fundul apei, când, dintr-o dată, căptușeala din bumbac a treningului s-
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
natură și om: „rămân/ ramura verde/ împărtășită/ cu poame în pârg/. (Ramura verde) Poetul simte nevoia unei „corespondențe” cu conștiința lucidă, în prezentul său și qui-pro-quo-urilor sociale și istorice; este nevoia de dialog cu eul său, ajungând în infernul plângătoarelor sălcii fără sălcii, fiindcă poetul visează la „o matcă lină/ săltând/ peste pietre”. Acest infern ce-l străbate nu poate fi străbătut decât rămânând „infinitul/ de apă sărată/ cu lacrimi dulci”. La Gheorghe A. Stroia înțelegerea se retrage în superioritatea sa
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
om: „rămân/ ramura verde/ împărtășită/ cu poame în pârg/. (Ramura verde) Poetul simte nevoia unei „corespondențe” cu conștiința lucidă, în prezentul său și qui-pro-quo-urilor sociale și istorice; este nevoia de dialog cu eul său, ajungând în infernul plângătoarelor sălcii fără sălcii, fiindcă poetul visează la „o matcă lină/ săltând/ peste pietre”. Acest infern ce-l străbate nu poate fi străbătut decât rămânând „infinitul/ de apă sărată/ cu lacrimi dulci”. La Gheorghe A. Stroia înțelegerea se retrage în superioritatea sa întemeiată ontologic
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
ca smaraldul ,retina-mi toată s-o cuprindă Iată Somova ! Lacul verde unde domnește țipirigul , Tăcut ,discret ,o parte a deltei care a uitat cum este frigul . Pontonul vechi din blană dură de care sunt legate vase , Umbrit de-o salcie bătrănă se pierde-n lacul de mătase . De o parte și de alta nuferi ,ce-s agățați de-a apei feerie Și întregesc taboul verii cu frumusețea lor stranie , Iar libelule colorate și sidefii, sclipesc în soare În dansul dragostei
SOMOVA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373292_a_374621]
-
primesc din măreție, Șapte greierii dau concert și din strune curge seara, Unul chiar a adormit când își acorda chitara. Luna galbenă mirată se privește într-un lac, De o vreme se întreabă: - Cât de mult l-a adulat? Două sălcii curgătoare îi îmbrățișează malul, Cum drumețu-n palme prinde însetat de cer pocalul! Susură de zor izvorul chiar în poala unui munte Și adună-n strunga vremii ”oile cele cornute”, Ciute-și scutură piciorul unde iarba e mai deasă Să cresca
NOAPTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372197_a_373526]