2,377 matches
-
celor doi japonezi. Ca și cum ar fi băgat de seamă, Gotō se întoarse către el: — Îl cunoașteți pe seniorul Ishida? Acesta este seniorul Velasco. I s-a îngăduit să rămână în Edo ca tălmaci... îl prezentă Gotō pe misionar omului grăsuț. Samuraiul rotofei zâmbi și se înclină ușor: Ați fost vreodată în Tōhoku? Așezat cu mâinile pe genunchi, misionarul dădu din cap. După ani îndelungați, își însușise și el regulile de purtare cuviincioasă. — Domeniul seniorului Ishida nu seamănă cu Edo, zise sfetnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco, ai putea face nestingherit tot ce poftești. Desigur, misionarul cunoștea această stare de fapt. Era drept că naifu oprise creștinismul pe domeniile aflate sub stăpânirea sa directă, dar nu le poruncise acest lucru și celorlalți daimyō de teamă ca samuraii și credincioșii trecuți la creștinism să nu se răscoale. În plus, trecea cu vederea fuga spre ținuturile de vest și spre Tōhoku a credincioșilor siliți să părăsească Edo. — Senior Velasco, v-au trecut vreodată pe la urechi numele de Shiogama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi folosit ca așternut în grajdurile cailor. Paiele crude le foloseau ca provizii în timp de foamete. Le tăiau și le mărunțeau într-un pisălog de piatră până se făceau făină. Îmbrăcat ca și țăranii în haine de lucru hangiri, samuraiul privea valea. Din când în când îi striga pe țărani și stătea de vorbă cu ei alte ori muncea cot la cot cu ei rânduind în jurul casei sale lemnele de foc ca într-un zid. În vale, gardurile de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să le pună o piatră la căpătâi. În vale era obiceiul să se înfigă în pământ coada de la o coasă veche pe care o folosise răposatul în timpul vieții și așeze lângă piatra de mormânt bolurile de orez din care mâncaseră. Samuraiul văzuse adesea copiii punând flori în aceste vase ciobite, dar numai în anii fără foamete morții aveau parte de îngropăciune. Auzise de la tatăl său că în anii fără rod bătrânii dispăreau dintr-o dată și nimeni nu întreba de ei. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu întreba de ei. Tot toamna avea loc și sărbătoarea Daishiko, atunci când se mâncau mici găluște nesărate înșirate pe iarba sângelui și fierte în oală. În ziua cu pricina, țăranii istoviți de muncă treceau unul după altul să-i ureze samuraiului toate cele bune, mâncau găluștele primite și se întorceau la casele lor. Într-o zi senină sosi porunca pentru clacă despre care îi vorbise în treacăt seniorul Ishida. Trebuia să trimită doi oameni din vale. După ce primi porunca, samuraiul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ureze samuraiului toate cele bune, mâncau găluștele primite și se întorceau la casele lor. Într-o zi senină sosi porunca pentru clacă despre care îi vorbise în treacăt seniorul Ishida. Trebuia să trimită doi oameni din vale. După ce primi porunca, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă spre satul unchiului său. Am auzit deja! Am auzit! Chipul unchiului său radia de bucurie. — Umblă vorba că doboară cedri în munții Ogatsu ca să construiască o corabie de război. Poate că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
satul unchiului său. Am auzit deja! Am auzit! Chipul unchiului său radia de bucurie. — Umblă vorba că doboară cedri în munții Ogatsu ca să construiască o corabie de război. Poate că se apropie bătălia cu Osaka. O corabie de război? Da! Samuraiul încă nu-i spusese unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că îi venea greu să audă din nou văicărelile nesfârșite ale bătrânului rămas fără speranță. Dar dacă vremea războaielor trecuse, atunci pentru ce mai construia Stăpânul o corabie de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încă nu-i spusese unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că îi venea greu să audă din nou văicărelile nesfârșite ale bătrânului rămas fără speranță. Dar dacă vremea războaielor trecuse, atunci pentru ce mai construia Stăpânul o corabie de război? Samuraiul era și el uimit peste măsură. Pesemne că în Sfatul de la castel se plănuia în taină ceva despre care unul ca el n-avea cunoștință. Roku, trebuie să te duci până la Ogatsu și să afli ce se pune la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
te duci până la Ogatsu și să afli ce se pune la cale! Glasul bătrânului se însuflețise de parcă bătălia mult așteptată ar fi început deja. Cu toate că nu-l prea trăgea inima să meargă până la Ogatsu cale de o zi și jumătate, samuraiul care își ascultase întotdeauna tatăl și unchiul său, încuviință pe tăcute și de această dată. Se gândi că, dacă s-ar lămuri cu ochii lui de întreaga situație, atunci ar putea mai ușor să-l convingă să renunțe la visurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui de întreaga situație, atunci ar putea mai ușor să-l convingă să renunțe la visurile sale pe bătrânul unchi care nu putea digera schimbările prin care trecuse lumea. A doua zi, după ce alese din sat doi tineri pentru clacă, samuraiul porni din nou pe cal. Ogatsu era unul din golfulețele ce mușcau din uscat ca dinții unui ferăstrău de-a lungul coastei din provincia Rikuzen. Plecară din vale dis-de-dimineață, iar când ajunseră pe înserat până aproape de ocean, zăpada ce cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o coastă fuseseră deja construite câteva colibe pentru clăcași, iar din depărtare se auzea sunetul asurzitor al copacilor doborâți. Spre deosebire de largul învolburat al mării, golful era adăpostit de insule și de munți și pe apele sale pluteau deja multe luntrii. Samuraiul se înfățișă la oficiul de gardă al clăcașilor, dar în timp ce se treceau în registru numele celor doi tineri pe care-i adusese, un rândaș veni într-un suflet și le dădu de veste că urma să sosească de îndată seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rândaș veni într-un suflet și le dădu de veste că urma să sosească de îndată seniorul Shiraishi, însemnat om de stat. Agitația cuprinse dintr-o dată oficiul de gardă și slujbașii plecară pe plajă să-l întâmpine cu mare armonie. Samuraiul se amestecă și el printre cei care așteptau grupul de aleși. Curând, văzu apropiindu-se încet un șir oameni călare. Nu mică i-a fost mirarea să vadă printre aceștia vreo patru sau cinci străini, primii pe care îi vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de aleși. Curând, văzu apropiindu-se încet un șir oameni călare. Nu mică i-a fost mirarea să vadă printre aceștia vreo patru sau cinci străini, primii pe care îi vedea vreodată în viața lui. Uitând până și de plecăciune, samuraiul îi privea stăruitor pe acei oameni curioși. Străinii purtau toți haine de călătorie ca ale lor, pesemne că le primiseră la sosirea în Japonia. Dar aveau bărbi de culoarea castanei și fețe roșii de parcă băuseră. Toți se uitau cu priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copacilor doborâți. Între ei era și un străin care știa japoneză și le vorbea însoțitorilor din dreapta și din stânga sa. Când suita trecu prin fața șirului de slujbași, cineva rosti numele tatălui său: Nu ești tu fiul lui Gorozaemon? Vorbise seniorul Shiraishi. Samuraiul își plecă respectuos capul. Am auzit multe despre tine de la seniorul Ishida. Am luptat cot la cot cu tatăl tău în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Shiraishi plin de supunere. Pe când jumătate din slujbași, câți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rosti numele tatălui său: Nu ești tu fiul lui Gorozaemon? Vorbise seniorul Shiraishi. Samuraiul își plecă respectuos capul. Am auzit multe despre tine de la seniorul Ishida. Am luptat cot la cot cu tatăl tău în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Shiraishi plin de supunere. Pe când jumătate din slujbași, câți se alăturaseră convoiului, se pierdeau din vedere printre munți, cei rămași îl invidiau pe samurai pentru cuvintele deosebite cu care îl onorase seniorul Shiraishi, unul dintre oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
luptat cot la cot cu tatăl tău în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Shiraishi plin de supunere. Pe când jumătate din slujbași, câți se alăturaseră convoiului, se pierdeau din vedere printre munți, cei rămași îl invidiau pe samurai pentru cuvintele deosebite cu care îl onorase seniorul Shiraishi, unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului. Făcându-și pregătirile de întoarcere, samuraiul savura și el bucuros acea fericire nemeritată. Ceea ce înțelesese venind aici era că vasul pe care urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jumătate din slujbași, câți se alăturaseră convoiului, se pierdeau din vedere printre munți, cei rămași îl invidiau pe samurai pentru cuvintele deosebite cu care îl onorase seniorul Shiraishi, unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului. Făcându-și pregătirile de întoarcere, samuraiul savura și el bucuros acea fericire nemeritată. Ceea ce înțelesese venind aici era că vasul pe care urmau să-l construiască în golf nu era o corabie de război, ci un vas construit cu încuviințarea shōgunului pentru a-i duce înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întoarse în vale. Unchiul care-l așteptase ca pe ghimpi își arătă într-adevăr dezamăgirea pe chipul descărnat când auzi vorbele nepotului său, dar păru să prindă din nou speranță la cuvintele deosebite ale seniorului Shiraishi, fiindcă îl puse pe samurai să-i repete iar și iar partea aceea a întâmplării. Astfel trecu toamna și veni iarna. În fiecare noapte vântul viscolea zăpada așternută peste vale. În timpul zilei, slugile adunate în jurul vetrei împleteau funii de paie. Făceau chingi ori căpestre pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
împleteau funii de paie. Făceau chingi ori căpestre pentru cai sau funii numite „legături”, care se treceau prin samar pentru a lega povara de cal. Câteodată, la gura vetrei, soția sa, Riku îi spunea povești fiului lor mai mic, Gonshirō. Samuraiul asculta de fiecare dată tăcut, rupând surcele. Erau povești despre scoaterea duhului de vulpe, sau despre bărbați ce fuseseră înșelați de vulpi pe care samuraiul le auzise și el în copilărie povestite de bunica și de mama sa, amândouă răposate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Câteodată, la gura vetrei, soția sa, Riku îi spunea povești fiului lor mai mic, Gonshirō. Samuraiul asculta de fiecare dată tăcut, rupând surcele. Erau povești despre scoaterea duhului de vulpe, sau despre bărbați ce fuseseră înșelați de vulpi pe care samuraiul le auzise și el în copilărie povestite de bunica și de mama sa, amândouă răposate acum. Nimic nu se schimba câtuși de puțin prin locurile acestea. Sosi și prima zi a Anului Nou. În vale se aduceau ofrande de mochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
său de întoarcere de la castel unde luase parte la o întrunire. La auzul veștii, sătenii din vale începură cu mic cu mare să împrăștie pământ peste zăpada înghețată și să umple hârtoapele și se trudiră să înlăture zăpada de pe casa samuraiului. Riku, nevasta samuraiului, era și ea într-o forfotă nemaipomenită îndrumându-le pe femei și dereticând toate odăile. A doua zi, slavă Domnului, cerul era senin, iar samuraiul merse împreună cu unchiul său până la gura văii în întâmpinarea seniorului Ishida și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la castel unde luase parte la o întrunire. La auzul veștii, sătenii din vale începură cu mic cu mare să împrăștie pământ peste zăpada înghețată și să umple hârtoapele și se trudiră să înlăture zăpada de pe casa samuraiului. Riku, nevasta samuraiului, era și ea într-o forfotă nemaipomenită îndrumându-le pe femei și dereticând toate odăile. A doua zi, slavă Domnului, cerul era senin, iar samuraiul merse împreună cu unchiul său până la gura văii în întâmpinarea seniorului Ishida și a însoțitorilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și să umple hârtoapele și se trudiră să înlăture zăpada de pe casa samuraiului. Riku, nevasta samuraiului, era și ea într-o forfotă nemaipomenită îndrumându-le pe femei și dereticând toate odăile. A doua zi, slavă Domnului, cerul era senin, iar samuraiul merse împreună cu unchiul său până la gura văii în întâmpinarea seniorului Ishida și a însoțitorilor săi. De când samuraiul îi urmase tatălui său, nu se mai întâmplase niciodată ca seniorul Ishida să treacă prin domeniul lui pe drumul de întoarcere de la castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și ea într-o forfotă nemaipomenită îndrumându-le pe femei și dereticând toate odăile. A doua zi, slavă Domnului, cerul era senin, iar samuraiul merse împreună cu unchiul său până la gura văii în întâmpinarea seniorului Ishida și a însoțitorilor săi. De când samuraiul îi urmase tatălui său, nu se mai întâmplase niciodată ca seniorul Ishida să treacă prin domeniul lui pe drumul de întoarcere de la castel. Întrebându-se ce întâmplare îl aducea pe seniorul Ishida prin părțile acela, samuraiul simțea o neliniște nelămurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a însoțitorilor săi. De când samuraiul îi urmase tatălui său, nu se mai întâmplase niciodată ca seniorul Ishida să treacă prin domeniul lui pe drumul de întoarcere de la castel. Întrebându-se ce întâmplare îl aducea pe seniorul Ishida prin părțile acela, samuraiul simțea o neliniște nelămurită. Nu-i plăcea deloc să-l vadă bucurându-se de unul singur pe unchiul său. Acesta nu uitase vorbele cu care îl onorase seniorul Shiraishi pe samurai atunci la Ogatsu și se tot întreba dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]