1,927 matches
-
și condamnarea lui Tweed în 1873. Cu această victorie în palmares, Nast vânează următoarea victimă în persoana lui Horance Greeley, opozantul lui Grant în alegerile anterioare. Nast îi distruge cariera politică a lui Greeley cu aceeași armă necruțătoare a peniței satirice, demascatoare. Nast nu a fost în nici un fel corupt și chiar dacă sentimentele sale au fost părtinic republicane, a refuzat exorbitantul onorariu de 10.000 de dolari oferit de republicani în 1876 pentru a face campanie de susținere, un atribut al
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
a justiției. Kepler și Gillams îi atacă virulent pe republicani în paginile jurnalului "Puck". Unul din antologicele seriale desenate de Gilliams este "Tattoned Man" ce apare în perioada alegerilor din 1884 în campania Cleveland-Blaine. O alta influentă campanie de desene satirice cunoscută drept "Belshazzar"s Feast" apare concomitent în "New York World" sub semnătura lui Walt McDougall. Forța evocatoare și de radiografiere a psihologiei comportamentale ca atribut major al caricaturii, face ca acest gen plastic să devină un ingredient sine qua non
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
uitați, au cunoscut în acea perioadă culmea gloriei: T. E. Powers, Charles Macauley (care a obținut și un premiu Pulitzer pentru activitatea sa), Charles Bush, J. S. Pughe și alții. McCutcheon a fost liderul noii generații de artiști ai penelului satiric, activând cu succes la "Chicago Tribune" realizând coperțile acesteia în color. McCutcheon va fi răsplătit cu un premiu Pulitzer în 1932 pentru comentariile sale grafice din perioada depresiei. În această vreme, o nouă generație de tineri artiști caricaturiști încep să
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
acestea au urmat calea inițiată de almanahurile englezești Cruikshank. În decada următoare au apărut în America o serie întreagă de almanahuri de acest gen: "Elton"s Comic" "All My Neck", "The Rip Snorter", " The Devil"s Comical Texas Oldmanick". Desenele satirice care apăreau în aceste broșuri timpurii au fost caricaturi "brutale" fără pretenții deosebite, caraghioase și hazoase dar mai puțin vulgare sau obscene cum aveau să apară ceva mai târziu. Dintre primele gazete americane cu precădere umoristice, "Puck" și "Judge" sunt
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Hideo Takeda în Japonia și Guillermo Mordillo în Argentina. În Statele Unite, umorul negru a fost și este magistral reprezentat de Gahan Wilson și Gary Larson. Se pot menționa aici doar câteva dintre cele mai prestigioase evenimente expoziționale anuale de grafică satirică Saloanele de desen de presă de la Montreal - Canada, Youmuri Shiburn - Japonia, Basel - Elveția și cel de la Saint-Juste le Martel - Franța. În anii '80 pe continentul American a sosit o pleiadă întreagă de noi artiști, emigranți sau refugiați politic din Europa de Est
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
și perfecțiunea dialogurilor atrăgând prin secvențe de sensibilitate și curaj enunțiativ”". Criticul de film Călin Căliman își exprima, ce-i drept cu multă întârziere, opinia că scenaristul Titus Popovici ar fi apelat la umorul absurd pentru a disimula unele ținte satirice care vizau, ”indubitabil”, însuși „monstrul cel mare”. Filmul "Operațiunea Monstrul" a avut premiera în aprilie 1976. El a fost vizionat de 1.681.496 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
sine, într-o vacanță de întreceri pescărești, trena servilă a subordonaților, având drept proiect capturarea unui „monstru” de apă dulce. Bunăvoința unora a văzut în această comedie o „fabulă curajoasă”, alții o satiră a ticurilor nomenclaturii, ba chiar că „țintele satirice” ar viza „indubitabil (!)” chiar „monstrul cel mare”. În ce mă privește, n-am descifrat decât un prilej de microrecitaluri, asezonate cu oarecare umor pescăresc, dar cu totul „oarecare”, de Titus Popovici.”"
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a. A scos volume de eseuri și proză satirică scurtă (“Sedința balerinelor”, “Funigei peste Alpi”) După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 i s-au tipărit trei volume de teatru incluzând zece piese noi, romanul “ Câteva feluri de dragoste”, volumul de nuvele “ Câteva feluri de moarte”, volumul de
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
e un Andre Roussin amestecat cu Anouilh, care ne vine drept din Carpați.” (Le Figaro Litteraire); „Inteligență excepțională... satiră care, ca tehnică, nu rămâne mai prejos de piesele lui Durrenmatt” (Wolfgang Krauss - StuttgarterZeitung); „Un maestru de mare rafinament” (Volkzeitung-Klagenfurt); „Săgeata satirică pătrunde adânc și râsul îngheață pe buze...” (Kärntner Tageszeitung - Klagenfurt); „Stilul Mirodan poate fi identificat prin amestecul organic și suplu, de acid și amărui, de ironie ascuțită și sentiment reținut, de vervă curgătoare și lirism intermitent” (Radu Popescu - „România Liberă
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
scrierile originale se adaugă traduceri de opere legislative și literare. Autorul primei epopei în limba română, "poemationul eroi-comic" Țiganiada sau "Tabăra țiganilor", ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812. Opera sa reprezentativă (poemul eroi-comic "Țiganiada") tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice antifeudale și anticlericale. Un alt poem satiric Trei viteji, rămas neterminat, valorifică motive din "Don Quijote" de Cervantes. Autorul și-a declarat el însuși modelul, cel al literaturii neserioase, început încă din antichitate de Homer prin "Bătălia șoarecilor cu broaștele". În
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
legislative și literare. Autorul primei epopei în limba română, "poemationul eroi-comic" Țiganiada sau "Tabăra țiganilor", ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812. Opera sa reprezentativă (poemul eroi-comic "Țiganiada") tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice antifeudale și anticlericale. Un alt poem satiric Trei viteji, rămas neterminat, valorifică motive din "Don Quijote" de Cervantes. Autorul și-a declarat el însuși modelul, cel al literaturii neserioase, început încă din antichitate de Homer prin "Bătălia șoarecilor cu broaștele". În "Epistola închinătoare către Mitru Perea" își alcătuiește
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
la Paris și se înscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde îi are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu și Ion Theodorescu-Sion. În 1908 revine în țară și, preocupat de problemele sociale, colaborează cu desene satirice la publicațiile "Furnica", "Facla" și "Adevărul". În același an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România. Participă pentru prima dată în 1910 la expoziția "Tinerimii Artistice" cu peisaje și compoziții pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul
Camil Ressu () [Corola-website/Science/297838_a_299167]
-
distanță se poate face manual prin flexie pe un rulou sau prin garou aceste tehnici de marketing au născut controverse și dezbateri pe marginea creării de modele potrivite pentru tinerele fane a scris lirică de dragoste poezie patriotică politică și satirică dar și versuri pentru copii astfel a introdus figuri de marinari și de pescari în luptă cu furtuna o parte a marxiștilor nu sunt de acord cu ideea avangardei politice așa cum pune problema leninismul această colecție avea ca temă viețile
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
și se teme că acest lucru va afecta campania totuși în multe situații am fost obligat să înlocuiesc conceptele încă nedescoperite cu cele mai apropiate echivalente din secolul douăzeci a scris poeme patetice cu implicații sociale și versuri umoristice și satirice la adresa unor oameni importanți ai epocii martin a recunoscut că această decizie ar putea produce frustrare în rândul unora dintre fani acești creveți se târăsc pe deasupra pietrelor acvatice a noroiului lacurilor sau a fundului mării acest dispozitiv trebuia construit în
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
că Lennon a început să deseneze la o vârstă fragedă, la îndemnul unchiului său. El a adunat poveștile, poeziile, benzile desenate și caricaturile în revista școlii Quarry Bank High School, pe care a numit-o Daily Howl. Scrierile erau adesea satirice, și de-a lungul paginilor, totul era un joc de cuvinte. Bill Turner, coleg de clasă, spune că Lennon a creat Daily Howl pentru a-și amuza cel mai bun prieten, și mai târziu colegul de formație în The Quarrymen
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]
-
se referă la o teorie satirică din anii '90. Conform acesteia, companiile au tendința să promoveze cei mai slabi angajați în poziții de management, pentru a preveni afectarea experienței consumatorilor de către respectivii angajați. Termenul a fost introdus de către Scott Adams, un absolvent de la Berkeley și creatorul
Principiul lui Dilbert () [Corola-website/Science/298481_a_299810]
-
fost introdus de către Scott Adams, un absolvent de la Berkeley și creatorul benzilor desenate Dilbert. Adams și-a explicat principiul într-un articol aparut în The Wall Street Journal în 1996. Acesta a extins studiul asupra acestui principiu într-o carte satirică aparută în 1996 cu același nume. Cartea s-a vândut în peste un milion de exemplare și a rezistat în topul celor mai vândute cărți publicat de către The New York Times timp de 43 de săptămâni. Adams explică astfel: "„Cei mai ineficienți lucrători
Principiul lui Dilbert () [Corola-website/Science/298481_a_299810]
-
unde a început să-și publice operele sale lirice timpurii, în urma colaborării strânse cu revoluționarii ruși, Botev începe să lucreze pentru ziarul ”Libertatea” (“Svoboda”), editat de un scriitor eminent și revoluționar - Liuben Karavelov. În 1873 a editat, de asemenea, ziarul satiric “Ceasul deșteptător” (“Budilnik”), care nu făcea parte din mișcările revoluționare. Întreaga mișcare revoluționară bulgară a fost pusă în pericol de capturarea lui Vasil Levski de autoritățile otomane la sfârșitul lui 1872. La acea vreme, Levski era liderul insurgenței bulgare. A
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
este cel mai mare adversar care împiedică îndeplinirea idealului vieții, cu care autorul se confruntă cu un mare eroism moral: -Poezie - Noci chiméry (Noaptea himerelor),1917 -Proza - Kysař,1915, nuvelă neoclasica În unele opere se prezintă că un scriitor ironic, satiric și pamfletist. Devine un critic al caracterului național: -Poezie - Satiry a sarkasmy (Satire și sarcasme),190 -Proza - Přihody (Întâmplări),1911,colecție de povestiri scurte Opere de război strânse într-o culegere de poezii. Autorul exprimă sentimentul de naționalism bazat pe
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]
-
ani se înrolează în armata din Dalmația. Trei ani mai târziu se întoarce în Veneția, și în curând își va face o reputație drept cel mai spiritual membru al societății Granelleschi, în care a intrat în urma publicării a câtorva opere satirice. Această societate, devotată sociabilității și spiritualității, avea scopuri literare serioase și încerca în special să păstreze literatura toscană ferită de influențe străine. Înlocuirea vechii comedii italiene de dramele lui Pietro Chiari și Carlo Goldoni, modelate după exemple franțuzești, amenința să
Carlo Gozzi () [Corola-website/Science/307038_a_308367]
-
încerca în special să păstreze literatura toscană ferită de influențe străine. Înlocuirea vechii comedii italiene de dramele lui Pietro Chiari și Carlo Goldoni, modelate după exemple franțuzești, amenința să învingă eforturile societății. În 1757, Gozzi venea ca salvator, publicând poemul satiric "La tartana degli influssi per l'anno 1756" și comedia "Dragostea pentru Trei Portocale" în 1761, o parodie a stilului celorlalți doi poeți, bazată pe o poveste. Ca să fie jucată, a obținut serviciile trupei de actori Sacchi, care, datorită succesului
Carlo Gozzi () [Corola-website/Science/307038_a_308367]
-
celorlalți doi poeți, bazată pe o poveste. Ca să fie jucată, a obținut serviciile trupei de actori Sacchi, care, datorită succesului pieselor lui Chiari și Goldoni, care nu le ofereau ocazia să-și demonstreze talentul, au rămas fără lucru. Talentele lor satirice, întărite de o rivalitate personală, au adus piesei un success extraordinar. Șocat de efectul produs asupra publicului de către introducerea elementului supranatural sau mistic, pe care abia l-a folosit ca un mijloc convenabil pentru scopul său satiric, Gozzi a scris
Carlo Gozzi () [Corola-website/Science/307038_a_308367]
-
lucru. Talentele lor satirice, întărite de o rivalitate personală, au adus piesei un success extraordinar. Șocat de efectul produs asupra publicului de către introducerea elementului supranatural sau mistic, pe care abia l-a folosit ca un mijloc convenabil pentru scopul său satiric, Gozzi a scris o serie de piese bazate pe povești, pe basme destul de populare, dar după dizolvarea companiei Sacchi acestea au fost ignorate total. Au fost îndelung elogiate de Goethe, Schlegel, Sismondi, Madame de Stael, și una dintre ele, "Turandot
Carlo Gozzi () [Corola-website/Science/307038_a_308367]
-
localului internatului. A fost președintele societății România Jună din Viena. A fost membru activ al Astrei (1900) și vicepreședinte al Societății pentru Fond de Teatru Român. A colaborat la diverse publicații, precum Familia, Tribuna. A scris mai multe povestiri, foiletoane satirice, piese de teatru, studii de literatură și folclor. În anul 1902 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Virgil Onițiu () [Corola-website/Science/307085_a_308414]
-
Opera sa principală rămâne însă ciclul „Paravanul de aur”, format din romanele: „Domnul general guvernează” (1953) pentru care a primit Premiul de Stat, „Starea de asediu” (1956), „Regele Palaelibus” (1957), „Salvatorul” (1959) și „Ultimul batalion” (1960), care reprezintă o cronică satirică a vieții politice din România Mare de după Primul Război Mondial. Sunt prezentate în aceste cărți afacerismul, corupția generalizată, activitatea de spionaj desfășurată de către puterile străine, încercările de fascizare a țării și pregătirile pentru cel de-Al Doilea Război Mondial. Acest
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]