3,958 matches
-
zeci de români acolo. în mijlocul orașului este o rotondă cu menționarea personalităților și anul în care au vizitat locul precum și o vioară imensă. Verdeață (pomi) multă, clădiri vechi și noi. La cele vechi li s-a aplicat un strat de scândură (un fel de termoizolare) lambrisare pentru înfrumusețare. Oamenii sunt liniștiți și calmi, ordonați dar nu harnici sau, poate, acei occidentalizați și comozi întrucât industria peștelui e pe chituci (sute și sute de vase stau ancorate (și nepăzite în porturi), turismul
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
riscat să-l murdărească de noroi și apoi a plecat mai departe. După aproape două mile, s-a întors, neputându-și lua gândul de la porc și de la situația dificilă în care se afla acesta. Odată ajuns înapoi, a întins niște scânduri de lemn cu ajutorul cărora a intrat în mlaștină, a prins animalul și l-a tras în afară, murdărindu-și hainele. Fiind întrebat de ce a făcut toate acestea pentru un porc, Lincoln a răspuns în linii mari: Nu am făcut-o
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
pentru a putea trece pe ele două care. Cărăușia a constituit pentru săteni una din ocupațiile de bază, alături de agricultură și creșterea animalelor. Se transportau la Bacău, Galați, Tg. Ocna, cereale, produse alimentare, lemne etc. și se aduceau sare, pește, scânduri, draniță sau petrol. Secole de-a rândul, pe această vale au tranzitat mărfuri și călători de la nord spre sud, până la Dunăre, la Galați. S-au constituit centre de schimburi și fluxuri ale produselor, locuri de popas ale păstorilor transhumanți
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în cel mai fericit caz, pâinea și mămăliga din făină de orz, ovăz, turtoi, terci, bostani copți, ciorba de corcodușe (primăvara) se aflau pe mesele multor locuitori ai satelor. În majoritatea caselor cu copii mulți erau condiții reduse: paturi de scânduri cu picioare de lemn bătute în pământ, așternuturi de cârpe și rogojini pe jos, în cui o lampă cu gaz, două fiare în vatră sau în cel mai bun caz o plită pentru pregătit mâncarea. Îmbrăcămintea acestor asupriți ai soartei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
începuse claca la cineva în sat, seara următoare mutându-se la un alt vecin. Clăci se organizau și cu ocazia prășitului pentru „a scoate popușoii din buruiană”. Știuleții erau depozitați în coșare împletite din nuiele și, mai recent, confecționate din scândură sau din plasă de sârmă. Boabele se obțineau prin baterea știuleților în chiuă, cu chilugul (un fel de mai) sau în lesoi (recipient împletit din nuiele) cu ciomegele. Fig. 1 Unelte de curățat porumbul (după Papahagi) (reproducere după „Zona etnografică
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sau snopi. Numai cânepa prea înaltă era cosită foarte aproape de pământ. După uscare, pentru scoaterea semințelor, cânepa era bătută cu îmblăciul sau cu un mai. Se mai puteau folosi în acest scop un butuc sau se bătea cânepa pe o scândură, deasupra unui așternut. După separarea semințelor, cânepa se ducea la dubit (topit), dospit și la cuptor. Topirea dura între 7 și 10 zile stând la murat în apă. Adesea, plantele recoltate erau duse de apă, în caz de ploi torențiale
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a zdrobi cânepa și inul). După înlăturarea resturilor lemnoase, firele de cânepă sau de in se adunau în fuioare și se formau legături de fuioare, 12 la număr. Pentru alegerea firelor, fuioarele erau trase prin piepten (unealtă formată dintr-o scândură ce avea săpate, la capătul mai lat, mai multe rânduri de dinți de fier, până nu de mult s-a mai aflat în uz și piepteni cu dinți de lemn). Din dorința selectării părții mai fine (fuiorul), s-a recurs
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
până nu de mult s-a mai aflat în uz și piepteni cu dinți de lemn). Din dorința selectării părții mai fine (fuiorul), s-a recurs la un instrument numit „ragilă” („rahelă”), o altă unealtă care era alcătuită dintr-o scândură de obicei mai îngustă spre capete și mai lată spre mijloc, unde se plantau în rânduri sau în formă de cerc, dinți mărunți și mai numeroși ca la pieptene, prin care se trăgeau cânepa sau inul melițat. Furca și fusul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pentru familiile de albine, vase pentru bătut știuleții de porumb sau recipiente pentru păstrarea cerealelor. Din salcâm se ciopleau țăruși pentru porți. În toate gospodăriile existau scule pentru tăiat și prelucrat lemnul: toporul, barda, securea, ferăstrăul sau rindeaua. Pentru obținerea scândurilor, buștenii se tăiau cu ajutorul unei instalații primitive, numită trașcă. Lemnul fasonat, cel puțin pe una din părți, se așeza pe o platformă situată la înălțimea de circa doi metri și, cu ajutorul unui ferăstrău special, manevrat de două persoane, tăiau pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
instalații primitive, numită trașcă. Lemnul fasonat, cel puțin pe una din părți, se așeza pe o platformă situată la înălțimea de circa doi metri și, cu ajutorul unui ferăstrău special, manevrat de două persoane, tăiau pe vertical, lemnul însemnat la grosimea scândurii. Locuitorii cumpărau scândura necesară și de la târgurile săptămânale sau de la căruțele care treceau cu scândură prin sate, schimbând-o cu cereale. Ca meseriași vestiți care deserveau și alte sate, meștereau lemnarii Vasile Niță, Ghiță Anton, Vasile Maxim,Gheorghe Maxim
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
trașcă. Lemnul fasonat, cel puțin pe una din părți, se așeza pe o platformă situată la înălțimea de circa doi metri și, cu ajutorul unui ferăstrău special, manevrat de două persoane, tăiau pe vertical, lemnul însemnat la grosimea scândurii. Locuitorii cumpărau scândura necesară și de la târgurile săptămânale sau de la căruțele care treceau cu scândură prin sate, schimbând-o cu cereale. Ca meseriași vestiți care deserveau și alte sate, meștereau lemnarii Vasile Niță, Ghiță Anton, Vasile Maxim,Gheorghe Maxim cu fiul său
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
platformă situată la înălțimea de circa doi metri și, cu ajutorul unui ferăstrău special, manevrat de două persoane, tăiau pe vertical, lemnul însemnat la grosimea scândurii. Locuitorii cumpărau scândura necesară și de la târgurile săptămânale sau de la căruțele care treceau cu scândură prin sate, schimbând-o cu cereale. Ca meseriași vestiți care deserveau și alte sate, meștereau lemnarii Vasile Niță, Ghiță Anton, Vasile Maxim,Gheorghe Maxim cu fiul său Ion Maxim, butnarii Tache Vraciu, Neculai Apostu, Ghiță Chirilă, Aurel Chirilă și Victor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
secolului al XIX-lea, după cum ne spun bătrânii, unii cetățeni în tovărășie încărcau carele trase de boi mari cu diverse cereale, piei de animale, lemne și le duceau la Galați, Târgu-Ocna sau Bacău, unde le vindeau sau făceau schimb cu scânduri, petrol, sare și alte mărfuri de care aveau nevoie. Comerțul cu lemnele din pădurile mari era o afacere bună, deoarece copacii se tăiau pe atunci după bunul plac al fiecăruia. Comerț intens se făcea cu băuturile alcoolice. În anul 1891
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
farmec și credință. Așezată pe o colină cu pantă ușor abruptă spre vest, biserica cu siluetă impunătoare și un clopot care se zice că este adus de către Huștiu, o curte dreptunghiulară înconjurată, în chip de cetate, de un gard din scânduri ce închide un deal, oferă, din orice parte ar fi privită, un aspect pitoresc. Se spune că la biserica Sf. Maria dorințele devin realitate. Credincioșii urcă dealul spre biserică cu speranța că, după ce se vor ruga, dorințele le vor fi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care sunt serviți și îndrumați cititorii, sunt lucruri care țin loc de invitație pentru cel ce vine pentru prima oară cu scopul de a deveni cititor al bibliotecii. O plăcută impresie o lasă și împrejurimile localului bibliotecii: gard mare din scânduri, iar în partea din față îți atrag atenția rondurile cu flori multicolore într-un loc unde altădată era paradisul bălăriilor și în care își găseau adăpost găinile și porcii vecinilor. Biblioteca a fost înființată în anul 1962 prin donarea unui
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu lumânarea. Dacă le era dat să se mărite, fetele zăreau pe luciul apei chipul ursitului. Tot în Tarnița, fetele care vroiau să știe când se vor mărita făceau niște turte pe care le însemnau și le așezau pe o scândură. Chemau apoi un câine ca să mănânce turtele. Se mărita mai întâi fata a cărei turtă era mâncată prima, apoi celelalte fete, în ordinea în care erau mâncate turtele. Tot în satele de răzeși se practica împodobitul parului de la gard, pentru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
aplecătoare, cotețul de porci. Nu departe de acesta, tot în perimetrul curții, se afla costereața (cotineața) pentru păsări, ambele construcții având pereți din vălătuci ridicați pe un schelet de lemn. Acoperite cu învelitoare din paie sau coceni, mai rar din scânduri, aceste anexe erau nelipsite din orice gospodărie. În podul grajdului, supraînălțat uneori, se ținea „strânsura”, adică fânul și lucerna ce constituiau hrana pentru iarnă a animalelor. Coșărul pentru păstrat știuleții era amplasat de așa manieră încât să poată fi ținut
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în patru pari. Foarte puține dintre gospodăriile sătenilor mai sunt astăzi împrejmuite cu garduri din nuiele de pădure sau cu lozie, împletite în modele diverse: coasta vacii, coada rândunicii, comune sau simple. Gospodăriile din ziua de azi au garduri din scânduri, decupate în diferite modele sau din plase de beton cu fier forjat. Accesul în gospodărie se face pe poarta mare pentru căruțe și pe cea mică pentru oameni. Se mai întâlnesc și astăzi porți cu porumbar (cum ar fi în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
șindrilă, iar restul cu stuf; 28 erau construite în furci cu gard de nuiele gros, acoperite cu stuf, având 1- 2 camere, iar 8 case erau acoperite cu paie de rogoz. Din toate acestea, 15% erau podite pe jos cu scânduri, restul având podeaua lipită cu lut. Când casele erau acoperite cu stuf sau cu rogoz, aceste materiale pentru acoperiș se prindeau în leațuri și se coseau cu andreaua, folosind sârmă. La prima ploaie, apa pătrundea prin acoperiș, pentru ca la următoarea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de porci. Nu departe de acesta, tot în perimetrul curții se afala costereața (cotineața) pentru păsări. Ambele construcții având pereți din vălătuci ridicați pe un schelet de lemn. Acestea erau acoperite cu învelitoare din paie sau coceni, mai rar din scânduri, asemenea anexe erau nelipsite din orice gospodărie. În podul grajdului supraînălțat uneori, se ținea „strânsura”, respectiv fânul și lucerna ce constituiau hrana pentru iarnă a animalelor. Coșărul pentru păstrat știuleții de porumb era amplasat de așa manieră încât să poată
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
podoabă, și păreau indiferente față de Înspăimântătoarea și totuși liber-consimțita soartă care le aștepta. Poate că inimile noastre erau mai emoționate la vederea acestui trist alai decât cele ale sărmanelor victime. Trupul neînsuflețit al lui Ranjit Singh era așezat pe o scândură de care fusese probabil legat, fiind purtat pe un catafalc ușor și decorat, construit sub forma unei corăbii; pânzele și steagurile vasului erau făcute din mătăsuri bogat aurite (kimkab) și din șaluri de cașmir. Catafalcul a fost purtat de câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un catafalc ușor și decorat, construit sub forma unei corăbii; pânzele și steagurile vasului erau făcute din mătăsuri bogat aurite (kimkab) și din șaluri de cașmir. Catafalcul a fost purtat de câțiva oameni din interiorul cetății până la rugul funerar, unde scândura pe care era așezat trupul a fost dată jos și așezată pe pământ, loc În care mai demult se afla o mică grădină și unde acum se Înalță un summood, adică mormântul familiei regale Ranjit Singh, Kurruk Singh 217 și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și ceilalți serdari urcară o scăriță, ajungând pe platforma rugului funerar pe care Îl acoperiră cu materiale și substanțe inflamabile, cum ar fi semințe de bumbac și altele, iar trupul regelui a fost așezat cu mult respect În mijlocul acestuia, Împreună cu scândura pe care era Întins. După aceasta, soțiile legitime ale maharajahului urcară scărița care le ducea spre moarte una câte una, după rangul fiecăreia, urmate fiind de sclave, iar ministrul se arătă extrem de serviabil, oferindu-le ajutorul. Soțiile se așezară la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu-l mai pot pricepe”. (M. Eminescu, I, p. 175); • complement indirect: „Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină”. (M. Eminescu, I, p. 36); • complement predicativ; „M-aș împăca mai bine, bunăoară,/Să te socot de scândură și sfoară.” (T. Arghezi, I, p. 314); • complement corelativ: „Cu sfetnici vechi de zile mă-ntâmpinași în cale.” (M.Eminescu, I, p. 91); • circumstanțial: „Și din liră curgeau note și din ochi lacrimi amare.” (M. Eminescu, I, p. 31), „La
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
transmite ceva.” (T. Vianu) „Certitudinea trebuie atunci să fie certitudine de sine.” (C. Noica) c. Numele predicativ analitic este format din infinitivul unui verb copulativ și un nume (substantiv, adjectiv), pronume: „Se zguduie tot domul de pare-a fi de scânduri.” (M. Eminescu) „Toți par a fi resemnați.” d. Numele predicativ complex, foarte rar, are o structură analogă cu numele predicativ analitic, cu deosebirea că infinitivul verbului copulativ intră în relație de complementaritate cu o propoziție: „Tudor pare a fi rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]