1,604 matches
-
urmă sunt foarte alungite și formate din 2-3 falange. Există și un prehaluce destul de bine dezvoltat, care contribuie la lărgirea labei piciorului. Ofidienii (șerpii) nu au de loc membre. Chelonienii (broaștele țestoase) prezintă, în general, membre foarte apropiate de tipul schematic. Oasele stilopodului și zeugopodului sunt scurte și groase. Porțiunea proximală a tarsului este modificată considerabil. Oasele tarsiene din rândul întâi sunt contopite, adică tibialul este sudat cu peroneul și centralul. Și tarsienele din rândul al doilea prezintă o tendință de
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
vorba despre dărâmarea unui idol, ci de a-i restitui figura umană. Concentrat pe relația dintre tată și fiu, dar și pe mama încarnată de Audrey Tautou, Jerôme Salle sacrifică unele personaje, cum ar fi fiul cel mare, Jean-Michel, tratat schematic, sau soția lui Philippe, un superb manechin care lucrează la o tapiserie de-a lungul întregului film. Esențialul îl constituie confruntarea dintre Lambert Wilson și Pierre Niney, charisma liniștită a primului, contrastul perfect cu fragilitatea romantică a celui de al
În cinematografe, o aventură oceanică incredibilă by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105813_a_107105]
-
prezentate în vitrinele din sălile care sunt: Cova de l'Or (Beniarrés) și Cova de la Sarsa (Bocairent). Sală VII-a este o sinteză a celor trei stiluri artistice postpaleolític realizate pe plachete, straturi și pereți ceramice: a Macroschematiclui, Levantin și Schematic. Sunt prezentate imagini ale picturilor rupestre de la Pla de Petracos (Castell de Castells), la Șarga (Alcoi), la Barranc de Valltorta (Tírig, Albocàsser și Coves de Vinromà), al Barranc de Gasulla (Ares del Maestrat) și Cuevas de la Araña (Bicorp). Următoarea cameră
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
plăcută dar lirică și nu prea generoasă, cu acut sigur, condusă cu mici „artificii” care să-i rezolve problemele tehnice, a convins și a stârnit aplauze pentru că s-a implicat cu toate forțele în susținerea dificilei partituri, rămânând însă destul de schematic în ce privește interpretarea scenică. Amândoi s-au „încălzit” și au „crescut” progresiv, astfel încât actul III a atins chiar momente impresionante prin dramatism și trăire a personajelor, deși hohotele de plâns și mișcările din final au fost cam melodramatice și demonstrative pentru
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]