1,812 matches
-
de stagiatură pe un șantier de preparat betoane la Ițcani Suceava. Cu data de 1 mai 1959, conducerea Direcției Regionale Moldova îl numise în noua funcție. Era un tânăr scurt, negricios, cu gropițe în obraz, cu ochi căprui și mari, sclipind de inteligență, cu un păr des și negru ca tăciunele, cu sprâncenele stufoase și groase, cu fruntea înaltă și ușor bombată. Purta un costum gri de tergal. În mâna stângă ducea un geamantan de carton și un balonseider de pânză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
n-o să mai trec niciodată pe aici, n-o să mă mai Întorc niciodată. O să scap, o să scăpăm. Avem bani și acte-n regulă, avem tot ce ne trebuie ca să ajungem departe. În dreptul Operei, coborâsem În niște closete și spălătoare subterane sclipind de curățenie, tapetate și ele cu faianță ce scânteia de-ți lua ochii În lumina neoanelor. Când am ieșit am văzut dimineața luminoasă de septembrie depănându-se la pas o dată cu noi dinspre clădirea Operei spre Catedrală, și pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
parcă fugărit din urmă... Sus pe culme, printre vârfurile copacilor se iveau turlele Mănăstirii Cetățuia - ctitorie a vestitului Domn Duca-Vodă Gheorghe - străpungând parcă, cerul azuriu. Pe crestele dealului din stânga, Zidirea lui Petru Șchiopu-Vodă, Mănăstirea Galata, se înalța spre cer măreața, sclipind în razele asfințitului... Sfintele lăcașuri au fost, nu numai loc de retragere și închinăciune, dar și cetăți de pază și de ocrotire în zile de restriște. „Mănăstirea este Tinda Raiului și Poarta lui Dumnezeu”,o zicere din cărți, îmi veni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
glonț... din câte mai avem..!”. Fața lui Baltă, era palidă și neteă ca piatra scoasă din râul de munte, șlefuită de valuri... Pe fundul văii, îngustate de munții Bistriței și Stânișoarei, Bistrița, măreață, curgea în spume cu un zgomot monoton, sclipind în bătăia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea, ca o piatră de mormânt, înstăpânea toată valea. Doar, acorduri triste în clipocitul izvoarelor de munte.. îi făcură să viseze la.. copilăria lor.. Deodată, din spate, de sus de pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în minte știrea de la „Vocea Americii”. Cu gândul la mama lui, Baltă coborâ până la poalele Grințieșului, de unde începe pădurea. Luna plină lumina toată valea ca ziua. Pe fundul văii, largi Bistrița calmă, își urma cursul liniștit, cu un clipocit monoton, sclipind în bătaia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea apăsa toată valea. Poiana Teiului zăcea la poalele Stânișoarei, într-un somn adânc.. ca de mormânt. Trebuia sa ajungă la căsuța albă, străjuită de trei brazi... să-și vadă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și șerpașul Tensing. Cu inima plină de emoție, privesc prin ochiurile geamului frumusețea miraculoasele crestele Înălbite ale Muntelui Vrăjit, Kailăsa, de unde izvorăsc principalele fluvii care udă spre nord China (Huanghe, Iangzi), spre sud India (Indul, Gangele, Brahmaputra). O panglica argintie sclipește diamantin, iar pădurile par de la Înălțimea la care ne aflăm, ca niște pete verzi de culoare, ca Într-un tablou impresionist. E Gangele, fluviul sfânt al hindușilor... Iată și Golful Bengal pe marginile căruia s-a dezvoltat Calcutta marelui poet
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
TROPICAL SURÂSUL JAKARTEI Deasupra Jakartei se lasă seara și petecele insulelor păreau licurici ce-și pregătesc strălucirile pentru noapte. În Borneo/ Kalimantu se Înnoptase bine și ghirlandele luminilor o conturau Întunecată pe fundalul mării. Luminițe izolate, vapoare, petece de viață, sclipeau În tot locul În zona asta marea-i aglomerată de mii de ani, de la Începuturi, de când Homo Sapiens, făptură roasă de curiozitate, a dorit să cerceteze depărtările și s-a Îmbarcat pe plute și corăbii, coji de nucă, pentru aventuri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
treptat În liniștea cea binecuvântată. Numai râul, mânat cu grăbire, În calea lui fatală, de o putere nevăzută, mai Însemna, În amorțirea universală, eterna mișcare a vieții În vinele adormite ale lucrurilor. Departe, foarte departe spre gura largă a văii, sclipea În umbra amurgului, ca o stea căzută din ceruri pe pământ... cea din urmă rază de lumină, ce cădea rătăcită și pieziș din depărtările apusului, pe luciul metalic și Înalt al turnului. 513 De la vechi tradiții istorice și etnografice ajungem
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o singură viață totul. Crucea nu poate fi văzută decât seara, așa cum am aflat mai târziu de la membrii echipajului. Continui plimbarea pe bolta cerească, m-am mirat de pozițiile Urselor, Îmi aleg o steluță care din depărtările hăului ceresc abia sclipește candid... Mai apoi, lumina stelelor a prins să moară, cerul s-a Înroșit puțin la răsărit, Încet s-a ridicat pleoapa nopții și soarele a pornit să rostogolească pe boltă giganticul disc astral. Răcoarea a plecat dintr-odată, alungată de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mine pentru odaia noastră răspunse fata Mai frumoase decât frunzele din scorbura mea se miră ariciul" (Eugenia Zaimu - „Fata de fum”) 2. Dezvoltați propozițiile simple din exercițiul următor: Soarele apune. Râul e cald. Stelele strălucesc. Luna răsare. Satele dorm. Roua sclipește. Model: Soarele ca o tipsie de aur apune după deal. FIȘE DE EVALUARE CLASA a IV-a 1. Puneți alături de fiecare din următoarele substantive cel puțin trei Însușiri care li se potrivesc: soare - ........ floare - ........ sat - ........ casă......... zi - ........ oraș........ om - ......... noapte
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
încearcă să intre în curtea acesteia, dar nu prea reușesc din cauza mulțimii care a umplut până la refuz toate aleile. Se ridică de zor un ecran gigant din leduri, operatorii trag de lanțuri grele. Luminițe verzi-albastre, ale unui pupitru de comandă, sclipesc aleatoriu, sub ochii uimiți ai unei familii cu mulți copii, familie pe care o voi regăsi mai târziu, noaptea, dormind sub cerul liber, învelită cu o plapumă groasă, toți laolaltă. Lângă baldachinul plin de flori, „punctul zero”, pelerinajul funcționează la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și lumea a zis că singurul lucru e să dăm cadouri, obiecte... Și lumea a Început atunci să strângă lucruri și eu atunci am scos din rucsac caseta aia cu tacâmuri, pe care soldatul, când a văzut-o, i-au sclipit ochii - și asta a fost salvarea noastră... Am rămas acolo câteva zile, vreo două-trei, tata s-a interesat care era situația: cei care știau meserie puteau să rămână la Moghilău, că acolo era o turnătorie și aveau nevoie de muncitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
închipuire pe care o crezi aievea, cu toate că ea nu va fi. Realizarea ei depinde de poet. Sigur că pot fi și iluzii involuntare numai că ele nu sunt o regulă și reprezintă o altă categorie spirituală. Mă simt perfect. Acum sclipește-o gheață stoică în mine. Mă-nveselește funia asta rubinie ce-mi scârție prin vine1216. Închipuire, o legătură imaginară, o încorsetare [...] poate că este o exprimare mai aproape de ce se întâmplă într-o falsă imaginație, într-o iluzie. Dai chip
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
clasa Întâi, mi-a arătat un articol despre felul În care copiii și părinții americani recurg la indieni pentru meditații online. Un raport al Associated Press de la Cochin, India, din octombrie 2005, ne spune Întreaga poveste: Câteva stele Încă mai sclipesc pe cerul de cerneală dinaintea zorilor, când Koyampurath Namitha ajunge la serviciu la periferia liniștită a unui oraș din sudul Indiei. Este abia 4.30 dimineață când ea Își bea cafeaua pe fugă și se alătură celor aproape 30 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
spațiilor sfinte. Suntem jnepii; mergem înainte. Cântecul potirului de Nichifor Crainic Când holda tăiată de seceri fu gata, Bunicul și tata Lăsară o chită de spice-n picioare, Legând-o cucernic cu-n fir de cicoare; Iar spicele-n soare sclipeau mătăsos să-nchipuie barba lui Domnu’ Hristos. Când pâinea-n cuptor semăna cu arama, Bunica și mama Scoțând-o sfielnic cu semnele crucii, Purtau parcă moaște cinstite și lucii; Iar pâinea dând abur de dulce miros Părea că e fața
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și cerul să se umfle plumburiu peste mare. Valurile molcome, neînspumate, se înălțau și se spărgeau de stânci într-un ritm lent, îmbietor. Umbrele alungite se proiectau pe stâncile mari, sferice, ale golfului, reliefându-le, în parte întunecate, în parte sclipind aurii. Fațada prelungă, frumoasă, a hotelului Raven se decupa distinct, cu toate detaliile-i arhitectonice, în strania strălucire a zilei. Tocmai începusem să uit de enervarea cu măsuța când am observat un bărbat care atunci cotise dinspre golf, înaintând pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înainte. Căldura se încinsese. Temperatura se ridicase în timpul după-amiezei la douăzeci și ceva de grade, iar atmosfera licărea încă de arșiță. De pe coasta dealului se zăreau în depărtare promontoriile golfului, scăldate în ceața gălbuie a asfințitului. Imensul bol al mării sclipea într-un albastru foarte palid, pe care jucau miraje argintii și fulgerări de lumină. Tufișurile încărcate de trandafiri răspândeau un parfum dogoritor. Soneria, pe care o apăsasem tocmai când mi se năzărise ideea că poate domnul Fitch nu avea habar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cealaltă noapte, și mi-am așternut culcușul. Pe urmă m-am reîntors în casă, unde lumânările răspândeau un halo prietenos în fereastra cămăruței roșii. Cerul, deși tulbure, șters, era încă destul de luminos încât să împiedice ivirea stelelor, cu excepția luceafărului, care sclipea, zimțuit și enorm. Luna joasă, cufundată, tăiată în jumătate, era albicioasă ca brânza. Am intrat în cămăruța roșie, unde lumânările, așezate parcă pe un altar, flancau paharul meu de vin și sticla aproape goală. Mi-am turnat restul de vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am auzit sunând telefonul.” (intervenția verbului la perfectul compus frânge, întrerupe desfășurarea pe mai departe a acțiunii verbului la imperfect; acțiunea imperfectului este, în acest caz, abandonată, nu încheiată), și cea de durativ: „...l-a dus într-un salon unde sclipeau bogății...” (I.L. Caragiale) Celelalte timpuri ale trecutului - și între acestea, în primul rând, perfectul simplu și perfectul compus -, chiar neintrând într-o relație directă cu imperfectul, subliniază, prin coexistența în același enunț lingvistic, caracterul durativ sau neîmplinit al acțiunii verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțialului modal: • circumstanțial de mod real 1. al calității 2. cantitativ 3. de conformitate • circumstanțialul de mod ipotetic Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" 1. Circumstanțialul de mod real Circumstanțialul de mod al calității a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Dinții îi sclipeau printre buze a cruzime”. (L. Fulga, 14), „Ce e val ca valul trece.” (M. Eminescu, I, 196) • substantiv întrebuințat, prin elipsă, adverbial: „Când se întoarse Vasile, prin fereastra din față lumina dimineții curgea gârlă, făcând o punte alburie cu un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1-01 1947, jude țul Botoșani. într-un catren apărut în „Gânduri despre anii de liceu” (prof. Petru Belciug) Vasile Larco își încerca ascuțimea spiritului: La Bucecea-mi sunt străbunii Pentru ei ard lumânări, Ei s-au stins precum tăciunii Dar sclipesc din depărtări. Absolvă Facultatea de Mecanică la Iași, debutează cu epigrame în diferite publicații, cu poezii și proză umoristică, câștigă numeroase premii naționale și internaționale de creație literară satirico umoristice; este inclus în peste 70 de antologii și culegeri de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
asemenea vorbe p ocite.” Beizade auzi observarea și, râzând singur, voia s-o tălmăcească abatelui. Dar dintr odată, brusc, ca și cum s-ar fi tras o perdea, codru se desfăcu în dreapta și-n stânga și, în lumina lunii atârnate în cer, sclipi o poiană largă din toate ierburile ei udate de ploaie. Izbucniră mugete. Umbre se mișcară năprasnic și, cu salturi agile, pieriră sub bolțile de întuneric în partea dimpotrivă. - Aiștea-s boii pădurii, zise Griga întorcând capul și sticlindu-și dinții în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
am făcut cort, dar în nicio seară nu a fost la fel de frumos și nu am văzut atât de multe stele ca în acea frumoasă seară de vară. Lilica Burciu STELELE Într-o seară fermecată de vară, pe când toată lumea visa, cerul sclipea de nenumăratele stele aurii, cu muzica lor fermecată la care nu puteai rămâne nepăsător. Pe covorul imens, se vedeau siluete încântătoare, iar în mijlocul lor dansa o preafrumoasă stea, aprinsă de farmecul muzicii. Se spune că demult, demult, de când s-a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
către Paradisul cunoașterii. Citește și nu vei regreta ! Din carte, învață, căci nimeni nu se naște învățat, iar din cer, nu plouă cu învățătură. Cartea este oglinda realității, ea îți luminează drumul în viață și astfel, citind, ochii tăi vor sclipi și vor reflecta mai multă înțelepciune. Ce plăcut e să citești ! E atât de relaxant ! Ce frumoase-s cărțile ! Vorba poetului : Ești ca vioara, singură, ce cântă Iubirea toată pe un fir de păr. Și paginile tale, adevăr, S-au
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Egipetul antic; Ș-atunci sufletul viseaza toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche Din a valurilor sfadă prorociri se aridic.” Egipetul întrunește în cele din urmă formele metamorfice ale argintului, devenit nisip (pământ), piramidă, râu, cântec. Florile „sclipesc” „ca argintul de ninsoare”, zidire uriașă, Memphis, pare învelit „cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț”; același oraș mort, „se ridică, argintos gând al pustiei”, din „nisipuri argintoase”; preoții fantastici din templele de marmoră „sună-n arfe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]