1,875 matches
-
istoricii romani Tacitus și Suetoniu l-au folosit cu sensul de om bun așa cum era și în religia strămoșească . Iar dacă neînti-nații credincioși s-au numit creștini înseamnă că aveau și o teologie de te rupea la glagorie să fie sclipitoare și peremtorie cum recunoaște chiar Saul cel plin de vede- nii și tîmpenii, dar și minciuni de oameni nebuni. Eusebiu din Cezareea(260-340), a fost unul dintre primii apologeți ai iudeo-creștinismului și consideră descrierea esenilor din Egipt făcută de către Filon
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de pretutindenea ca într-un luminiș o rostire familiar-enigmatică/ spre a oferi prilej lumii plăpânde să se întemeieze grație unor lucruri amorfe". Semnele noului tărâm semnifică, arată imaginea desprinderii din neantul pre-originar; nu sunt însă decât alcătuiri fragile, plăsmuiri transparente sclipitoare în lumea plăpândă a unui luminiș. Ceea ce luminează în miezul diafan al creației se rostește în prezența de absență a manifestării; actul întemeierii nu intră în discurs, nu poate fi cuvântat, ci doar rostit în numele lucrurilor pe care le smulge
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a lumii. "Groapa oarbă" din cuvânt e imaginea vacuității rostirii de dinaintea rostitului, nespusul - adânc grăitor ! - al nevederii și al nonmanifestării. Căci ce ar putea să vadă și să spună cuvântul descărnat, destrupat (de vedere și de cuvântare) ca de veșmântul sclipitor al celor trecătoare? A treia și ultima încercare le împlinește pe cele anterioare, recapitulându-le printr-o revenire superioară (parousiacă) la ceea ce le-a făcut cu putință, cuprinzându-le în acolada unei singure mișcări: vederea nelimitată. Acum cuvântul - smuls din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vibrează în lumina care le pune în vedere, se deschid în golul pe care îl arată. Imagini fulgurante ale sclipirii prin care se trece, ca prin vise de apă, transparențe ce atrag, cheamă vederea dincolo de câmpul imediat vizibilului: "Pe mâluri sclipitoare, prin grote luminate de îngeri,/ în vrafuri de puf cristalin în care dorm fluturii,/ sufletul meu însetat de lumină/ vine pe sănii prin nămeții purificați"93. Transparența pune în distanța transcendentului, a transferului în invizibilul vizibilului. Trupul străluminat, înălțat în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
albastră oferea și ea o perspectivă marină către derive în care drumul ți-l decid curenți ampli, greu perceptibili, venind de departe și depășind cuprinsul. Ghețuri ale unui miraj născut de nisipul fierbinte pe care Rică naufragiase, dinții ei albi sclipitori apăreau și dispăreau discret îndărătul buzelor. Îi era sete nu numai de ea, ci mai ales de răcoarea adâncă pe care-o emana, și-n care rigoarea ardentă a forjei sociale înverșunate asupra lui de timpuriu s-ar fi putut
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se răzgândi; scoase bijuteria din buzunar și, într-un act instinctiv de purificare, o lăsă să cadă galben și discret precum un ud la rădăcina unui gard. Scârba inspirată de coșul de gunoi antrenă fără discriminare în elanul ei și sclipitoarea aluviune de douăzeci și patru de carate. Alergătura aurului prin lume își are cursivitatea ei antrenantă, capabilă să ia cu ea nu numai mințile; lui Rică și stomacul i se urcă în gât când se gândi la mâna străină ce-i umbla
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
asemenea prezentatori de fapte și creatori de evenimente. Ei pretind onorarii infinit mai modeste decât cele practicate de guralivul american, ca să nu mai spun că știu mai bine numărul gropilor (inclusiv al celor electorale) din România. Deși considerat o minte sclipitoare și un analist redutabil, istoria chixurilor pe care le-a dat dl Morris nu pare nici mai scurtă, nici mai puțin semnificativă decât pronosticurile exacte de care s-a dovedit capabil. Nu mai departe de acum o lună (7 ianuarie
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
altă laudatio intitulată chiar Omul potrivit, în statul nepotrivit. Ni se spune că: „Dacă persoanele ar putea ține loc de sisteme, România ar fi o țară cu probleme puține”. Interesant. Din păcate, nu zăresc o soluție rapidă - și mulțumitoare pentru sclipitorul editorialist - căci e improbabil să vedem poporul luându-și statul, așa cum e acesta din urmă - rareori de drept, mai mereu oligarhic - și cărăbănindu-se spre a lăsa loc Republicii Instalatoare Române. Dacă s-ar produce totuși un asemenea miracol și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
obloane și mișcă geamurile, șuierând jalnic. Suflă în rafale, ridică nori de praf trântindu-i supărat în pereți. Mă scol și ies cu Moț în curte. Luna nu se mai vede. Stelele par infinit de sus și sunt așa de sclipitoare, cum n-am mai văzut nicăieri. Bum, bum. Cerul în partea Stalingradului e de culoare roșie, mereu clipește ceva pe el, se stinge și iar clipește. Pornesc brusc în sus nenumărate șiraguri de puncte luminoase trasoare. Și iar e întuneric
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Spiritelor superioare. Avea toate darurile Sfântului Duh: iubire, bunătate, blândețe, pace, cumpătare, răbdare, și, mai ales, fidelitate. Un mare caracter și o spiritualitate puternică prin care s-a impus ca mentor în fața studenților și a poporului de credincioși. O inteligență sclipitoare, o putere de muncă uriașă și o disciplină de fier i-au condus programul de viață. A fascinat generații întregi de preoți, intelectuali și credincioși, prin modul său de a fi. A fost marcat pentru totdeauna de spiritul Bisericii Catolice
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
alibi al amândurora prezența băiețelului căzuse. Nimic nu îi mai lega acum în afară de atracția lor dovedită unul față de celălalt. De unde și fâstâceala amândurora. "Într-un târziu, merseră în hol și se așezară într-un colț. Aici baronul se arătă din ce în ce mai sclipitor; chiar și ea, de la șampania băută, era ceva mai însuflețită. Prin urmare, discuția dintre ei se îndreaptă în scurtă vreme pe un făgaș primejdios". Jocuri de priviri, vorbe îndrăznețe temperate îndată de vreo glumă năzdrăvană, o cascadă de râsete, o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-l identifică în vis, dar în care-l va recunoaște a doua zi pe Dürrfeld. Ca și în ziua în care se întâlniseră, tânăra femeie simte că "se topește de dorință". Bărbatul îi zâmbește arătându-și dinții de un alb sclipitor, îi mângâie fesele, rostește câteva cuvinte deopotrivă de neînțeles și de o lascivitate fățișă, apoi dispare. Sofia se pomenește apoi în pragul unei capele așezate pe coama unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prințesa sa evreică la masă la restaurant, unde seducția se face din nou simțită din plin. Degustă împreună o ușoară cină cu "midii și crab imperial", stropită cu "un vin alb extraordinar". Stingo, căruia alcoolul îi dezlegase limba, se dovedește sclipitor, iar Leslie, cu ochii scânteietori, îi soarbe literalmente cuvintele. Râde, îi strânge mâna și aduce din nou vorba despre sex. Știi că, îi murmură ea la sfârșitul mesei, citându-l cu o voce caldă și răgușită pe D. H. Lawrence
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
statură măruntă, rotofei, cu chip bălan, surîzător, cu ochi albaștri în spatele unor ochelari cu ramă de aur. Se făcuse ora cinci, abia se crăpa de ziuă, dar omulețul apăruse îmbrăcat ca din cutie, cu un costum cenușiu, proaspăt, cu cămașă sclipitor de albă și cu un nod ireproșabil la cravată. Proaspăt bărbierit, purta în mînă o valiză de mărime mijlocie și de cea mai bună calitate. Singura mea salvare, în clipa aceea, era să-i vorbesc, să-l fac să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Las Vegas" la traista mea cu merinde, micul meu însoțitor constată cu voce gravă că nu poți cunoaște un popor dacă nu mănînci, în mijlocul lui, din mîncarea sa. Și astfel ajungem la "Angiolino"... Signor Angiolino ține o trattoria microscopică dar sclipitoare pe Via Pelliceria. Signor Angiolino are o figură prelungă de englez, demnitate de majordom și cînd servește, dă impresia că oficiază. Cele cîteva mese, peste care domnește în chip de stăpîn absolut, sunt aranjate după toate regulile artei hoteliere, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de o sumă derizorie, conform propriei tale declarații asupra consumației. Cafeaua o luăm mult mai tîrziu, după ce trecem în revistă comorile Palatului Pitti. Urcăm cărările umede încă ale grădinilor Boboli și sus, la micuța cafenea care surplombează aleile șerpuite, bazinele sclipitoare și albeața statuilor, beau ultima cafea din Florența și o "araciatta" rece ca gheața. Era ora aceea numită "ora aurie", cînd soarele își aruncă ultimele raze, blînde și obosite, peste acoperișurile caselor, peste grădini și peste palate, încărcat de nostalgia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ale acestei căutări, precum și fericita obținere a vizei fac parte din altă poveste. Pînă atunci însă, drumul spre Chambery se strecoară printre crestele spectaculoase ale Alpilor, într-o noapte fără lună, dar senină-senină, țintuită pe boltă cu milioane de cuie sclipitoare. Ajungem Orașul este atît de pustiu, încît pare mort. Jackie vrea să știe încotro trebuie s-o ia și eu nu știu decît că-i vorba de un sat din Alpi. Cunosc doar numele satului și știu că vorbesc uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
înscrie în proaspătul lui partid unde, bineînțeles, obținuse cu ușurință postul de secretară.Toate documentele, multe dintre ele “strict secrete” îi treceau prin mâna:hărți militare, evidente ale agenților secreți, secții de votare, adrese etc. Intuise imediat cu inteligență ei sclipitoare că partidul lui nu era decât un fel de aripă a SS, la adăpostul căreia se făcea intens spionaj , dar mai des era calea cea mai “elegantă” de a descinde în bizară lume politică ce se ivise după Revoluție. Unul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
următoarea carte de vizită: baron de Verulam, viconte de St. Albans, om de stat și filosof, pionier al cercetării științifice moderne, dar nu numai. Caracterizându-i personalitatea, Alexander Pope, traducător și scriitor englez, scrie: "Bacon a fost omul cel mai sclipitor, mai înțelept și mai ticălos". Scrierile. Opera lui F. Bacon acoperă chestiuni de drept, stat, religie și politică a timpului său; de asemenea publică texte în care încearcă o formulă de organizare superioară a societății, dezvoltă și adâncește probleme de
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
verzi pe sub pardesiul verde care îi rămăsese și mai scurt și își pierduse și ultimul nasture. "Vrei să faci o plimbare pe cal, Nel?" Fetița își mușcă buza de jos, pentru a masca un surâs încântat, și privirea îi deveni sclipitoare. O urcă în șa. Ce vastă era perspectiva de pe spinarea calului! Aerul primăvăratic, marea care strălucea cu toate luminile ei, peisajul curățit, de culoarea nisipului, unde numai mugurii de salcâm puneau o bănuială de verde tandru, îi purtau pe cei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
limbaj poematic și un ceremonial neîntâlnit în altă parte, prilejuit de cerul ieșean și de primăverile teilor împodobiți cu ciucuri de flori. Aici au conviețuit în deplină libertate boierii veacurilor 18, 19, dintre ei s-au înălțat liderii patruzecioptiști, apoi sclipitorii junimiști. I-au urmat figurile de la "Contemporanul" și "Viața românească", personalități care au impus un psihism și un climat propulsiv prielnic idealului, unui anume mod de a fi al ieșenilor. În pofida unor momente de involuție, de platitudine și rutină, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
carete și crinoline), un Iași peste care s-a arcuit totdeauna nostalgia de frumos, dacă edificii emblematice și figuri monumentale nu ne-ar vorbi în limba lor?", se întreba regretatul profesor Constantin Ciopraga. Prin limba și ochii luminoși, expresivi și sclipitori ai artiștilor, scriitorilor și nu numai, așa cum l-au văzut ei, trăitori de odinioară în acest spațiu de poveste, prefigurând poate ieșeanul de azi și de mâine. Trecem peste potrivniciile vremurilor, peste episoadele tragice derulate de-a lungul istoriei, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
continuă în elocința românească pe Maiorescu, Kogălniceanu, Mehedinți, Delavrancea, Iorga, Titulescu, Vianu, Călinescu, Victor Eftimiu, dar pe Bărnuțiu, Goga, Rebreanu, pe C.A. Rosetti, Barbu Catargiu, Tache Ionescu. Oratorii interpretau unitar faptele și evenimentele, dădeau substanță vorbelor, le îmbrăcau în sclipitoare raze ale elocinței, foloseau procedeul întrebării retorice ca pe o rezolvare a problemei înseși. Ei aveau harul vorbirii din care nu lipseau logica, exactitatea, puritatea, dar și expresivitatea, oportunitatea și stilul artistic, aveau, altfel spus, cultura vorbirii. Dacă revenim la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
luminează. Să le dăm încolo de excepții! Poeții adevărați au deplina conștiință a condiției lirice (cu fiorul, ideea și mesajul ei), hărăzită să facă minuni în univers. Universul ieșean pare spațiul cu cerul lui propriu, ne arată eflorescența de stele sclipitoare în marea de albastru. Parcă numai aici (să fim noi atât de subiectivi?) se regăsesc atmosfera și tensiunea generatoare de constelații simbolice, numai aici (de ce numai aici?) lectura miturilor pare a fi cea mai liberă, iar după gândul lui Orpheus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fie întoarsă pe dos, așa cum o fac ai noștri azi, și un Socrate care să nu fi băut năprasnica cucută. Să ne imaginăm că cei doi eleni iluștri ar aștepta și ei tramvaiul nostru, timp în care ar admira clădirea sclipitoare a Bibliotecii, ctitorită de regele Ferdinand I, și spectaculoasa priveliște de la Râpa Galbenă. Am uitat, scuzați, vă rog, l-aș invita respectuos și pe Heraclit, cel al fluviului veșnic în schimbare, în ideea că și apele Bahluiului vor curge mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]