1,649 matches
-
un penis moale poate fi mai plăcut decât unul tare, dar asta nu mă consola deloc în împrejurările date. — Când te-ai culcat ultima oară cu o femeie? întrebă ea. — Cu vreo două săptămâni în urmă, am răspuns, după ce am scotocit bine în cutia cu amintiri. — Atunci a fost totul în regulă? — Bineînțeles. Aveam impresia că în ultima vreme viața mea sexuală îi preocupă pe toți cei din jurul meu. Asta o fi problema cea mai arzătoare. — Cu cine te-ai culcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era cu nimic mai grozav decât Rudin. În starea în care eram, mergea orice. Nu-mi dorisem să se întâmple nimic din ceea ce mi se întâmplase în ultimele trei zile. Toate au dat năvală peste mine. Fără voia mea. Am scotocit apoi cu grijă printre cioburile din chiuveta de la bucătărie și am găsit o sticlă de Chivas Regal pe jumătate intactă. Am analizat-o atent la lumina becului, ca să nu aibă cioburi. Am turnat într-un pahar și m-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunt cumva prea ambițioase și cu tendință spre static, așa că nici după ele nu mă dau în vânt. După ce-am terminat de citit Rudin, am aruncat cartea pe raftul bibliotecii și m-am dus iar la bucătărie să mai scotocesc printre cioburile din chiuvetă. Chiar la fundul grămezii am găsit un pic de Jack Daniels cu etichetă neagră. Am turnat cu mare grijă în pahar și m-am întors în pat, de data asta cu Roșu și negru de Stendhal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
caut un strop de whisky prin chiuvetă, dar picătura proverbială n-a fost de găsit. Nici măcar una. S-a scurs totul în canal... în subteranul fără fund... în lumea dominată de Întunegri... în lumea în care a coborât Orfeu. În timp ce scotoceam prin chiuvetă, m-am tăiat într-un ciob la degetul mijlociu de la mâna dreaptă. Am privit o vreme cum picură sângele pe o etichetă de sticlă de whisky. După rana pe care mi-o făcuseră nenorociții ăia, ce mai conta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
arată, cum e structurat, cum funcționează. Chiar nu am avut până acum ocazia să cunosc așa ceva. — Nu-i mare lucru, să știi. Oricine are niște sentimente într-o carapace. Mai mult sau mai puțin. Trebuie doar să le cauți, să scotocești după ele. Tu n-ai ieșit deloc în lume și de aceea nu poți pricepe ce înseamnă sufletul unui om obișnuit. Vorbești de parcă n-ai fi bun de nimic. Dacă stăm și ne gândim, te pricepi la permutări, nu? — Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Exista ceva important aici? Nu, zise fata. Lucrurile din birou nu prea aveau nici o însemnătate. Registre contabile, chitanțe, ceva documente... Nimic care să ne creeze probleme în caz că s-au furat. — A rămas intact aparatul de îndepărtare a Întunegrilor? Fata a scotocit prin maldărul de lucruri din fața fișetelor, dând la o parte o lanternă, un casetofon, un ceas deșteptător, o cutiuță cu pilule de tuse. A dat peste o cutie neagră cu un dispozitiv de reglat sonorul. L-a verificat de câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dormit acolo pe vecie. — Pe vecie? — Da, bineînțeles, zise ea fără să-mi explice mai multe. Ai pus o funie în rucsac, nu? întrebă ea. — Una de vreo cinci metri. — Dă-mi-o! Am luat rucsacul din spinare și am scotocit printre lucrurile din el. A legat un capăt al funiei de cureaua pantalonilor mei, iar celălalt l-a înfășurat în jurul taliei sale. — Cred că așa e mai bine. N-o mai luăm razna. — Dacă nu cumva adormim amândoi în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și ți-a priit. Trebuie să existe o metodă și pentru liniștirea sufletului. Nu-ți amintești de ceva care să-ți fi făcut bine în lumea din care ai venit? Ceva care să-ți fi înmuiat inima? Am încercat să scotocesc prin bruma de amintiri rămase, dar n-am găsit absolut nimic. Îmi pare sincer rău. Nu-mi amintesc nimic. Aproape toate amintirile mele s-au topit. — Încearcă. Nu se poate să nu mai fie nici una. Dacă-ți vine ceva în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
explic, dar pentru mama avea o mare însemnătate tot ce spunea. — Însemnătate? — Da, pentru că lungea sau scurta cuvintele folosind un accent aparte. Ba ton mai ridicat, ba mai coborât... ca șuieratul vântului. În timp ce priveam craniul din mâinile ei, am mai scotocit un pic printre amintiri. Ceva m-a frapat și-am zis: — Cânta, deci. Și tu poți vorbi pe tonuri? — Cântecul nu e vorbă. E cântec. — Vrei să-mi cânți un pic? Am inspirat adânc și m-am gândit câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spus că pot face ce-mi place, am decis să-i ascult și să fac ce-mi place. N-am stat cu mâinile-n sân și-am mai inventat o funcție de care ei habar n-aveau. — Grozav motiv ca să ne scotociți prin creiere și să ne mai trântiți câte un circuit în ele, nu? — E foarte interesant. Chiar foarte. Nu cred că înțelegi că un om de știință nu-și poate stăpâni curiozitatea. Bineînțeles că nu am fost de acord cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Fata a mai aruncat o privire craniilor sclipitoare înainte de a ieși din încăpere. A închis ușa în urma ei. Petele fosforescente dansau pe cranii. Unele erau vise vechi de-ale ei, altele, de-ale mele. Am căutat mult, e adevărat. Am scotocit fiecare colțișor al orașului împrejmuit de Zid, dar a meritat. Am luat un craniu în mâini, am închis ochii și mi-am plimbat degetele peste el. 37 În țara aspră a minunilor Luminițe, introspecție, curățenie Nu știu cât de mult am dormit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu acum. O să vreau să le aflu cu timpul, pe rând. — Și eu vreau să știu o mulțime de lucruri despre tine. Puțin câte puțin... — M-am născut aproape de mare. A doua zi după taifun mergeam întotdeauna pe plajă și scotoceam printre lucrurile aduse de valuri: sticle, saboți, pălării, cutii de ochelari, până și mese și scaune... o varietate de lucruri greu de imaginat. Nu înțelegeam cum de ajungeau la mal. Probabil purtate de valuri, dar pentru că-mi plăcea să cotrobăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în biblioteci”, cum îl aprecia Vasile Lovinescu, D., împătimit al cercetării tradițiilor literare, artistice și culturale ale orașului de pe Șomuz, și-a dăruit mulți ani de cercetări devotate punerii în lumină a acestora. Pentru constituirea „Galeriei oamenilor de seamă” a scotocit arhive, a purtat o întinsă corespondență, a adunat documente și le-a orânduit în casa memorială Vasile și Horia Lovinescu. Bun cunoscător al biografiei personalităților fălticenene, D. a făcut o pasiune pentru cercetarea familiei de cărturari care l-a dat
DIMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286774_a_288103]
-
să încerce a evada („Scoateți din poduri, dezgropați din grădini/ din jurnale intime, măștile funerare/ ale clipelor trăite de ei/ cei care au sfârșit la Canal/ În Zarca Aiudului, la Reduit/ ispășind milenii de pușcărie/ și Mări Negre de lacrimi// Scotociți în lăzi ferecate, în amintiri/ oricât de senine/ certificatele noastre de existență furată”). Poezia de notație cultivată de A. e una extrem de austeră, deși o sensibilitate ușor melodramatică transpare, nu de puține ori, din scrisul ei. Există o vizibilă încercare
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
sale culturale. Căutarea lumii noi este în mod inconștient cea a unei mame-țărâne-hrănitoare protectoare, adesea idealizate. Dar această viziune este chiar de la început decepționantă: statuia Libertății este imaginea unei femei reci, justițiare aproape neliniștitoare, unheimlich. Ea este o privire care scotocește conștiința precum nenumăratele ferestre inchizitoare de zgârie-nori pe care Karl le zărește de pe vapor. Sabia statuii, zărită după o traversare trăită ca un doliu, trimite totuși la un întreg registru militar al ordinii și al Legii și bineînțeles la figurile
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să-i fi scăpat vreo vorbă, în orice caz nu-și mai amintea despre asta" (371) (referitor la rochia patroanei). 599 La fel stau lucrurile cu oboseala erotică: "...ei căutau adâncindu-și capul la pieptul celuilalt... ca niște câini care scotocesc disperați pe pământ, căutau trupurile lor...În cele din urmă oboseala îi lăsă nemișcați și recunoscători" (pp. 72-73). 600 OC, II, p. 141. 601 Titlul este dat de editori: Verlockung im Dorf. 602 Vezi Spada, fragment, OC, II, p. 354
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ieri, așadar, dacă aș fi fost lăsat liber să fiu ce vreau, aș fi ales să fiu un mărunt evreu din Est într-un colț al sălii, fără nici o umbră de îngrijorare; tatăl discută în mijloc cu bărbații, mama, înfofolită scotocește printre zdrențele de călătorie, sora sporovăiește cu fetele și se scarpină în părul frumos- și peste câteva săptămâni vor fi în America. Desigur nu este atât de simplu; a fost deja o dizenterie; oamenii de pe stradă îi înjură pe fereastră
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
făcute de Siguranță, care a continuat urmărirea parașutiștilor și după încheierea războiului. în zonele considerate centre de rezistență s-a dispus organizarea unor echipe de jandarmi care, împreună cu voluntari (susținători ai guvernului), să procedeze la verificări cu caracter politic, să scotocească terenul în vederea prinderii legionarilor și germanilor. Urmau a se utiliza informatori deghizați în țărani sau ciobani, intenționându-se atragerea în această acțiune și a pădurarilor, a ciobanilor veritabili și a celor care locuiau în locuri izolate de localități, unde aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
colegi de studii. Aceea care a reușit a fost comisă de o persoană pe care o cunoșteam de mult. Care a cerut să stea o săptămână și care a stat vreo două luni. După aceea mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au dispărut diferite scrisori, unele absolut fără interes, pe care le primisem de la prieteni, dar și ciornele pregătite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum și unul - de ce doar unul? - dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe bărbaților și fiilor lor, „aduși Împreună cu femei și copii”, În prezența lor, În timp ce erau Împinși mai departe spre capătul curții, În urlete Îngrozitoare. În această fază evreii erau jefuiți la intrarea În curte de către polițiști localnici și „străini” care scotoceau prin buzunare, scoteau ceasuri de pe mână, smulgeau verighete și cercei, iar funcționari ai primăriei (clădirea primăriei era situată lângă Chestură) nu stăteau nici ei cu mâinile În sân - dezbrăcau de haine și luau pantofi din picioare. Se pare că zvonul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
au Înțeles imediat, Încă Înainte de a intra În curte, că era un punct terminus și că soarta le fusese pecetluită, deoarece buletinele de identitate și livretele militare, le erau aruncate Într-o doară, pe asfalt, de către polițiștii și jandarmii care scotoceau prin buzunare (vezi infra). Nu numai intrarea În curte și curtea În sine, dar și intrarea În strada Alecsandri și porțiunea până la intrarea În Chestură - cam o sută de metri - se aflau sub controlul deplin al românilor care băteau pentru
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de 300-400 metri. Țiganii descărcau cadavre, dar știau că nu au timp și că dacă nu-și vor purta ei singuri de grijă vor pierde - așa Încât au dezbrăcat imediat cadavrele de hainele care li se păreau mai bune și au scotocit prin buzunare, dezorganizând munca și provocând Întârzieri. Hainele bune erau puse deoparte, lângă mormane de cadavre. Din cauza distanței până la camioane și deoarece cadavrele erau În stare de descompunere, nu puteau fi trase toate cu mâinile și de aceea erau târâte
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
și urechilor. Ești cumva în afara afacerii, a evenimentului care, totuși, te consumă. Nu înțelegi ceea ce trăiești - decât după un timp, atunci când te dezmeticești. Nu mi-a fost deci deloc frică, n-am avut timp să-mi fie frică. Băieții au scotocit prin rucsac și ne-au luat dolarii (realii) pe care-i aveam, în timp ce eu le spuneam: „Do you want my money? OK, take the money!...“. Știu, știu că voi v-ați fi luptat cu toți cei zece pungași deodată și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Carmen Ristea și Elena Pătlăgică- Suru, părinții elevilor noștri din mediul rural, care an de an, ne- au adus mobilierul rustic și uneltele pentru expoziție, dovedind o maximă receptivitate față de proiectul nostru.... Nu putem uita nici remarcabilele eforturi, de a scotoci în tolba istoriei muzicii populare românești, depuse de profesorii Viorel Bârleanu și Ghiță Honciuc sau despre munca discretă, dar plină de efect, a profesoarelor Maria Borș, Elena Motaș sau Luminița Popa, Eugenia Drișcu, Liliana Rusu. În toamna anului 2007, au
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
umeri.Ai înnebunit? Vrei să-ți dau mere cu praștia la Poarta Albă? - ...În minte, noa, am vrut zic, da' dacă mi-ai luat microfonul... Își vor scobi... - Nu mai zice scobi, că sună ca...! - Bine, am înțeles: își vor scotoci mintea să ne aducă prinos de bine și hambare pline - așa e bine? Mă întreabă ironic. Ei, așa da. Însă îl îndemn: -Îmi pari cam obosit - poate ți-ar prinde bine un ceas de somn... -Da', ce? Mă crezi parlamentar
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]