85,183 matches
-
explicație pentru această situație, ți-aș răspunde prin recursul la o opinie a deja citatului Don de Lillo: un scriitor trebuie să fie un terorist.” La obiect: „Or, de la Eminescu încoace, în literatura română s-a instaurat tradiția deplângerii soartei scriitorului în cadrul societății lui inadecvate și deplângerea soartei proprii, a poporului și a țării de către scriitori nevolnici.” Am citit, pe gânduri am căzut, lovindu-mă destul de tare, într-un târziu m-am ridicat, pentru întâia oară fără să mă lamentez - cu toate că
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
Don de Lillo: un scriitor trebuie să fie un terorist.” La obiect: „Or, de la Eminescu încoace, în literatura română s-a instaurat tradiția deplângerii soartei scriitorului în cadrul societății lui inadecvate și deplângerea soartei proprii, a poporului și a țării de către scriitori nevolnici.” Am citit, pe gânduri am căzut, lovindu-mă destul de tare, într-un târziu m-am ridicat, pentru întâia oară fără să mă lamentez - cu toate că sunt de felul meu plângăcios - pentru colegii din paragraf nu garantez, nefiindu-mi apropiați. Cine
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
pentru colegii din paragraf nu garantez, nefiindu-mi apropiați. Cine este acel Don de Lillo iarăși nu știu și mă tem că nici n-am să aflu prea curând. Nu mi-este tocmai limpede în ce fel trebuie să fie scriitorul un terorist spre a câștiga inimile maselor, cum cu atâta abilitate procedează dl. A. Păunescu, terorizând însă mai cu seamă la televizor unde numaidecât i se poate aplica o lecție pe buton. Parcă i-ar păsa! Căci motivele din care
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
cavaler, în loc să ia ostatece fiice de baroni în dimineața nunții, la clipa primirii de daruri, în loc să captureze publicul unui foarte important simpozion tratând metodele de mântuire a neamului, spre a-l sili să asculte, în genunchi, capitole din ultimul roman, scriitorul se vaită. În loc să dea autografe celor răpiți, pe punctul de a plăti sume în euro, spre a li se îndepărta pistolul de la tâmple, ei se tocmesc cu o autoritate care-și păstrează dulciurile pentru propriii nepoți. Atunci, să-i fie
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
se vaită. În loc să dea autografe celor răpiți, pe punctul de a plăti sume în euro, spre a li se îndepărta pistolul de la tâmple, ei se tocmesc cu o autoritate care-și păstrează dulciurile pentru propriii nepoți. Atunci, să-i fie scriitorului român de bine! Altfel, pe variate meridiane, exceptând cei doi poli inospitalieri, terorismul puiază pe mișcătoare nisipuri cu palmieri ce nu se ofilesc în hârdaie, în metropole și chiar în pitorești orășele ațipite unde nu e de împușcat decât postașul
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
poezie bună - fie și din noi și noi chinuri amoroase - e cu desăvârșire exclus - să contemplăm cu compasiune barba-i scurtată, zuluful din colțul frunții, ascuțirea nasului, elefantiazisul verbal - și la celălalt capăt al firului, excelenta relație cu tipul de scriitor preconizat de Don de Lillo acela. Și nici ironici să nu fim, câtă vreme și aceasta e o direcție, mai seacă, de a te jelui, de a luneca o dată mai mult în capitalul păcat al înstrăinării de mase. Și cum
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
conștiință. Acum, când mâna e prea slabă ca să mai ducă la umăr kalașnikovul, ochiul prea obosit ca să mai țintească victima ce tocmai iese la aer curat - din care va mai inspira o singură pală. Cetățiani-pompiari, pompiari-cetățiani preconiza rosetistul personaj caragialian. Scriitori - teroriști, teroriști - scriitori vom zice noi, supunându-ne verdictului. Cu adaosul că așteptăm condoleanțe. Și, bineînțeles, muniții.
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
mâna e prea slabă ca să mai ducă la umăr kalașnikovul, ochiul prea obosit ca să mai țintească victima ce tocmai iese la aer curat - din care va mai inspira o singură pală. Cetățiani-pompiari, pompiari-cetățiani preconiza rosetistul personaj caragialian. Scriitori - teroriști, teroriști - scriitori vom zice noi, supunându-ne verdictului. Cu adaosul că așteptăm condoleanțe. Și, bineînțeles, muniții.
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
o replică la celebra carte a lui James Joyce, Dubliners. Chiar dacă tehnic, stilistic și tematic nu prea există elemente apte să susțină comparația dintre cele două cărți, un punct comun totuși există și el nu este lipsit de importanță. Ambii scriitori reușesc să traseze profilul unei localități, prin prisma destinului individual al unor locuitori mai mult sau mai puțin reprezentativi pentru viața urbei respective. Pornind de la această idee a lui James Joyce, materializată, la fel ca în opera irlandezului, printr-o
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
Ea se deschide cu Blitz premergător, un text menit să traseze un plan general al localității și să prezinte personajele povestirilor care formează substanța propriu-zisă a volumului. „Noapte. Și toți intră în ea, pregătiți ca de sărbătoare: vajnicul economist și scriitor local Șarpe Ionuț; vînzătoarea de loz în plic a orașului; muncitoarea perfecționistă; soția respectabilă a șoferului; soldatul cel semeț și supus datoriei; baba Sofica, justițiara; Dida, rezistenta; plina de rîvnă, Evelyn. La acest ceas, orașul este o floare. Dar el
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
ce vira normal nimeni nu înțelege gestul ei oamenii și viața ea moare pe loc”. (p. 58) De cu totul altă factură este textul Ce părere aveți, domnule Llosa. Este o proză construită prin procedeul „mise en abîme”, cu un scriitor care scrie o povestire despre pățania tușii Anghelina care, venită la Slobozia pentru a cumpăra un tuci, își omoară timpul jucînd ultimii bani la loz în plic. Și are (ne)șansa de a cîștiga un Mercedes. Tot ceea ce era ordonat
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
elemente de criză a creației („Pînă să intru în atmosfera creată deja pînă aici, trebuie să mai zăbovesc puțin! Să dau tîrcoale textului, cum s-ar spune. Pentru că am ieșit din ritm...” - p. 107), sau face considerații generale asupra literaturii. Scriitorul păstrează întotdeauna o poziție superioară în raport cu textul, pe care îl privește de sus, cu detașare, (auto)ironie și spirit critic. Nu știu care este reacția oamenilor din Slobozia la cartea lui Nicolae Stan. În ce măsură este vorba despre un „roman” cu cheie în
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
Ten SF Statele Unite în www.distantworlds.netAm publicat în USA, Italia, Brazilia, Marea Britanie, Danemarca, Australia, Rusia, Argentina, India etc., în multe reviste digitale. Puteți citi romanul Câmpuri Magnetice la www.liternet.ro. Vă iubesc foarte mult. În evoluția mea de scriitor SF, revista “România literară” a avut un rol important. Vă citesc cu aceeași fervoare nebună de acum 20 de ani. Vă iubesc nesfârșit! Ovidiu Bufnilă * Domnule profesor, Cu reminiscențe terminologice de la bacalaureat 2003, „simulez... un incipit” epistolar, remarcând: cu Mircea
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
debutat ceva mai târziu, la 51 de ani, în 1990. Probabil, e timpul, după 13 ani, să demarați și, în următoarele trei volume dedicate perioadelor literare majore, a „marilor clasici” de la „Junimea” și „Convorbiri literare”, coordonate de T. Maiorescu, a scriitorilor interbelici și a celor care au trăit și au creat „sub comunism”, în perioada postbelică, să edificați o tetralogie monumentală. Cred că tonul și începutul unor rezonabile revizuiri critice postdecembriste se află chiar în „Istoria critică a literaturii române”, volumul
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
a impus prozatoarei o manieră în egală măsură familiară de abordare a evenimentelor și personalităților devenite personaje de roman: „familiaritatea” rămîne unul dintre secretele romanului „istoric”, oricît ar deranja pe unii absența fracului și a micii cute grave de pe fruntea scriitorului care explorează fapte atît de cunoscute din manualul de istorie: falsa seriozitate care mimează respectul și admirația față de înaintași nu poate decît să dăuneze privirii din interior a epocii - condiție esențială a unei reconstituiri epice și nu doar sentimentale a
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
cu avizul temutei instituții. Nu vreau să arunc piatra, dar miră și cariera ulterioară a lui Sașa, romancier cunoscut (dar de necitit, căci fără har, lucru de-altfel subliniat de dl A. Ș.), director la Cartea Românească, secretar al Uniunii Scriitorilor, director al unei Case de Film. Mi-e greu să citez un singur nume de fost condamnat politic cu o carieră comparabilă între 1963 și 1977. Să-i fie țărâna ușoară! Prof. D. Stănescu Pneumology University of Louvain Medical School
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
Ivănescu, Mugur, Foarță și Primii postmoderni: “Școala de la Târgoviște”, cărți pe care le unește cel puțin o teză: aceea de a repune în circulație contribuția autorului la punerea și menținerea în discuție de-a lungul celor două decenii a acestor scriitori marginalizați înainte de 1989, dar revendicați ca predecesori de generația optzecistă. Se cuvine a face două remarci în legătură cu acest gest recuperator. Prima privește intenția sau mai bine-zis motivația reeditării acestor articole, care nu poate fi străină de eforturile deja clasate ale
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
două remarci în legătură cu acest gest recuperator. Prima privește intenția sau mai bine-zis motivația reeditării acestor articole, care nu poate fi străină de eforturile deja clasate ale autorului în discuție de a căuta în trecutul recent al literaturii române nume de scriitori care să legitimeze mișcarea postmodernă, nume de la care aceasta să se poată revendica - a se citi, spre exemplu, studiul sus-menționat despre Bacovia, în care poetul apare în ipostaza de anticipator al postmodernismului. În al doilea rând, aceste două cărți completează
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
încă în așteptarea promisei monografii Leonid Dimov de o mie de pagini, pe care mărturisea că visează să o scrie. Nu mică va fi mirarea cititorilor când vor constata că cele două cărți comunică nu doar prin adunarea unor foști scriitori excentrici readuși în discuție după 1989, ci și prin structura lor. Înainte de a prezenta articolele strict la temă, autorul simte nevoia didactică de a recapitula contextul literaturii române postbelice în capitole simetrice intitulate Poezia/proza anilor ’60-’90. Privire de
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
explozie de formule narative similară perioadei interbelice între 1960 și 1980, după care se instituie paradigma postmodernă. Lucrurile nu sunt atât de simple, ne lasă să observăm autorul, căci atât în poezie, cât și în proză, există un număr de scriitori care nu ocupă fotoliile din primul rând din două motive: formulele practicate de ei nu se supun rețetelor „Nichita Stănescu” în poezie sau „romanul obsedantului deceniu” în proză, iar la nivel de context socio-politic-cultural autorii incomodează într-un fel sau
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
la origine rapoarte periodice despre regimul comunist din România, înaintate departamentului de cercetare și analiză al celebrului radio cu sediul la München. Despre foarte multe lucruri e vorba în dările de seamă ale lui Anneli Ute Gabanyi, de la ședințele Uniunii Scriitorilor la vizitele de la București ale diferiților șefi de state mai mult sau mai puțin vecine și prietene, de la reintroducerea controlului asupra mașinilor de scris la pregătirea succesiunii dinastice a cuplului Ceaușescu și de la congresele partidului și ale diverselor comitete la
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
autoritățile tranziției, odele și cîntăreții Epocii de Aur (dintre care Adrian Păunescu e doar cel mai cunoscut, dar nu cel mai talentat și nici cel mai umil - Traian Coșovei îl bate de departe), delicios citate in extenso, luptele intestine ale scriitorilor, fastul popular, recondiționat acum, al aniversărilor potentaților. Apoi, subtilități de analiză. Probabil că trăitorului în România deceniilor 8-9, căruia chipul conducătorului iubit și al academicei sale soții i se oferea cu asupra de măsură în fiecare zi, fotografiile de la diverse
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
i-a amenințat pe atâția cu rugul, făcându-i să cedeze, se apropie mai mult de comic, decât de tragicul cu regula celor cinci capitole, a unității de timp și de spațiu. (Să nu uităm că și la noi un scriitor important ca Petru Dumitriu de pildă, a trebuit să aleagă exilul când același personaj odios, numit la început, Leonte Răutu, îl obliga să facă modificări la Biografiile contemporane - în sensul „moralei” unui regim totalitar având, în ce privește obsesia cenzurii, aceeași înclinare
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
Art of Travel, apărută anul trecut, a fost tradusă acum și la Ed. Mercure de France și are cronici amestecate în presa culturală franceză. Eseurile estete ale lui Alain de Botton amestecă impresii personale cu povestiri ce pun în scenă scriitori și artiști celebri (Wordsworth, Baudelaire, Ruskin ș.a.), ansamblul remarcîndu-se nu prin originalitatea ideilor, cît printr-o anumită inteligență a povestirii. Premiul Strega 2003 Echivalentul italian al Goncourt-ului a fost atribuit anul acesta Melaniei Gala Mazzucco (n. 1968) pentru romanul Vita
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
și visuri și asta e universal”, afirmă ea, referindu-se și la succesul mondial al telenovelelor, cu care îi seamănă poveștile siropoase. Cel mai frumos compliment - declară Margarida Rebelo Pinto în revista „única-Expresso” din Lisabona - l-a primit din partea marelui scriitor Antonio Lobo Antunes, care ar fi spus „fata asta a vîndut în trei ani mai mult decît mine în treizeci”. Criză Criza economică și mutațiile structurale afectează lumea editorială și presa germană: criza fără precedent a ziarelor, criza de superproducție
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]