4,690 matches
-
de care uitase cu totul în zilele acelea de mare zbucium. Se uită lung la ea, cu dispreț și ură, apoi îi făcu vânt în apă. Punga cu galbeni a căzut cu zgomot în spumoasa apă agitată și s-a scufundat iute în adâncuri, precum o piatră grea. Nerun rosti, cu un glas pe care abia și-l mai recunoștea: - Piei, pungă, piază rea!... La ce te-aș mai purta cu mine acum?!... La ce mi-ai mai putea folosi acum
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
stau neclintite la mal, dovadă a faptului că acolo, jos la suprafața apei nu adie nici o boare care să le pună în mișcare. Din când în când câte un pește care sare după aer, sparge fulgerător oglindă apei, si se scufundă din nou lăsând în locul unde a pierit cercuri concentrice, la început mai ample, apoi din ce in ce mai mici până dispar complet, iar apa redevine sticloasa. Aici, pe malul lacului, privind apă, mi vine în minte un verset: „Urmăriți pacea cu toți și
CĂRĂRILE SUFLETULUI (FRAGMENT) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373312_a_374641]
-
Acolo puteai întâlni, Dragostea, Umorul, Voia bună, Norocul, Fericirea, Ințelepciunea, însă, totodată și Tristețea, Singurătatea și multe alte stări sufletești ale ființei umane. Intr-o bună zi, s-a anunțat, pe neașteptate, că această insulă atât de frumoasă, se va scufunda... Deodată, toate aceste stări sufletești au început să construiască tot felul de bărci și plute cu ajutorul cărora să poată părăsi cât mai repede insula. Singura stare sufletească care încă nu voia să părăsească acest loc idilic și dorea să stea
DOAR... IUBIREA de DOINA THEISS în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373331_a_374660]
-
să stea acolo până în ultimul moment, a fost, Iubirea. Ea se atașase atât de mult de acel loc minunat încât o durea sufletul să plece de acolo... Și tot așteptând așa, deodată simți cum insula încet, încet, începea să se scufunde. In acele clipe în care inevitabilul sosise, Iubirea, a început să ceară ajutorul celorlalte sentimente rugându-le să o ia cu dânsele. Intâi a implorat, Bogăția, care deja se instalase pe un vapor luxos, ce tocmai părăsea insula: - ” Te rog
DOAR... IUBIREA de DOINA THEISS în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373331_a_374660]
-
Valsează gândul în văl de ceață Sorele sărută petece de pământ Dizolvând apa din ochiuri de gheață. Calc pe movile de gând numărând cocorii Spre cer cu credință-mi întind mâna Acolo unde speranțele împrăștie norii Și-n iriși se scufundă blândă Luna Pe lângă mine trece timpul pălind-n asfințit Pășind cu vântul prin ramuri cărunte În lumini confuze scăldate-n infinit Crâmpeie de vise se zvârcolesc în tâmple Cu speranță-n prag închid ușa iernii Aștept să renasc cu firul
CU SPERANȚĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373342_a_374671]
-
trupul, Din adâncimi, prundișul face semn Mi se topește ca-ntr-o apă, lutul... Aud prin respirații tot mai stins, Ecoul din secundele ce pleacă, Și pare că tăcerea m-a cuprins Iar timpul șubred a-ncetat să treacă. Mă tot scufund ca-n dune de nisip, Cuarțul mă înțeapă prin unghere, Îmi intra în priviri și-ncep să tip, În jurul meu se-nvârt în cerc, himere. Mă prind de mâini, din carnea mea mă smulg Chirurgii neștiuți din alte spații Și
SOMNUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373489_a_374818]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > AM INTELES Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Până la stelele din galaxia Caii lactee, te-am purtat în vise, Mă scufundam adânc în nebunia Unei iubiri fatale, interzise. Te căutăm pe bolta înstelata Crezându-te un astru, stea măiastra, Și ochii mei au căutat să vadă Ce nu puteau vedea dintr-o fereastră. Am fost acolo-n pulberea de stele, Am
AM ÎNȚELES de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373485_a_374814]
-
Mai zboară îngeri prin mansarda noastră, Se-ascund de ei iulzii muribunde, Căci nu i-am pus spre cer nicio fereastră Și-am așezat cătușe pe secunde. Azi am simțit cum se topește ceară Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seară- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Si dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide între două rânduri... Referință Bibliografica: Vis printre
VIS PRINTRE RÂNDURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373497_a_374826]
-
din strâmtoare să știi, într-o zi, Si cărarea ce-o călci toate-o vor împânzi. Călătorule, stai, până nu e târziu, Pana sufletul tău nu devine pustiu, Până-n groapă săpata de tine te-afunzi. Călătorule, stai, până nu te scufunzi! Referință Bibliografica: Călătorule, stai... / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2251, Anul VII, 28 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CĂLĂTORULE, STAI... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373499_a_374828]
-
Acasa > Eveniment > Aparitii > ARTIȘTII, O DRAGOSTE NEÎNȘELATĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am cunoscut oameni care meditează pe negândite. Se scufundă într-un gol mintal și se manifestă ca și cum ar gândi profund, când de fapt sunt suspendați certamente între ezitări obositoare și repaos instantaneu, nemaigândindu-se la nimic. Acesta-i câteodată spectacolul vieții sufletești a fiecăruia dintre noi, în anumite momente
ARTIŞTII, O DRAGOSTE NEÎNŞELATĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373555_a_374884]
-
din strâmtoare să știi, într-o zi, Și cărarea ce-o calci toate-o vor împânzi. Călătorule, stai, până nu e târziu, Până sufletul tău nu devine pustiu, Până-n groapa săpată de tine te-afunzi. Călătorule, stai, până nu te scufunzi! Citește mai mult (Lui T.S.)Călătorule, stai, ți-s cărările scrum,Parcă drumu-i pornit fără tine la drum,Și tot praful din el peste ochi ți s-a pus,Urma ta după munți de noroi a apus.Călător rătăcit, călător
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
din strâmtoare să știi, într-o zi,Și cărarea ce-o calci toate-o vor împânzi.Călătorule, stai, până nu e târziu,Până sufletul tău nu devine pustiu,Până-n groapa săpată de tine te-afunzi.Călătorule, stai, până nu te scufunzi!... XVIII. COPACII CARE STRIGĂ LA CER, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017. Copacii care strigă la cer Copacii care strigă la cer au ramurile întinse a rugăciune imprimate în cercul de foc al soarelui
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Mai zboară îngeri prin mansarda noastră, Se-ascund de ei iulzii muribunde, Căci nu i-am pus spre cer nicio fereastră Și-am așezat cătușe pe secunde. Azi am simțit cum se topește ceara Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seara- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Și dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide între două rânduri... Citește mai mult Căsuța
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
mi-ai furat-o.Mai zboară îngeri prin mansarda noastră,Se-ascund de ei iulzii muribunde,Căci nu i-am pus spre cer nicio fereastrăși-am așezat cătușe pe secunde.Azi am simțit cum se topește cearași-n beznă toți pereții se scufundă,Pe visul meu se așezase seara-Și noaptea devenea tot mai profundă...Te pierd, se pare, vis fără căpestre,Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri-Și dup-atâtea zvârcoliri terestreTe voi închide între două rânduri...... XXI. ALO, URGENȚE DIN INTERGALACTIC
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
trupul, Din adâncimi, prundișul face semn Mi se topește ca-ntr-o apă, lutul... Aud prin respirații tot mai stins, Ecoul din secundele ce pleacă, Și pare că tăcerea m-a cuprins Iar timpul șubred a-ncetat să treacă. Mă tot scufund ca-n dune de nisip, Cuarțul mă înțeapă prin unghere, Îmi intră în priviri și-ncep să țip, În jurul meu se-nvârt în cerc, himere. Mă prind de mâini, din carnea mea mă smulg Chirurgii neștiuți din alte spații Și
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
printre ierburi, trupul,Din adâncimi, prundișul face semnMi se topește ca-ntr-o apă, lutul...Aud prin respirații tot mai stins,Ecoul din secundele ce pleacă,Și pare că tăcerea m-a cuprinsIar timpul șubred a-ncetat să treacă.Mă tot scufund ca-n dune de nisip,Cuarțul mă înțeapă prin unghere,Îmi intră în priviri și-ncep să țip,În jurul meu se-nvârt în cerc, himere.Mă prind de mâini, din carnea mea mă smulgChirurgii neștiuți din alte spațiiși mă transform
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
prind clipita în ochiul norului deschis. Pe jocul umbrelor cuvântu-i amețit de vânt Cumpănind tăcerea-n sufletul de vise nins... Și,.. anotimpul veșted cu zile mici, rutunde, Subțiindu-și nopțile pân-la transparență, În întâmplări uitate vrea lumea s-o scufunde Lunecând treptat, pe timp, spre o altă esență. Toamna descătușată se face fețe, fețe Și,..o durere turbure vine spre mine! Se clatină lumea, prelung, ca o tristețe... Mi-e dor de alte timpuri!.. Mi-e așa dor de tine
PRIN ESENŢA TOAMNEI de LIA RUSE în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373651_a_374980]
-
ei iar pereții de aur semănau leit cu părul prințului. În acel moment, biata femeie căzu în genunchi plângând amarnic. - De ce plângi, mamă? Întrebă Azur. - Nu mai știu nici eu! - E așa de frumos aici! Am să înot puțin. Se scufundă în apa curată și se lăsă purtat de curentul cald pe sub pereții strălucitori ai unui labirint de galerii inundate. La tot pasul, râul scânteia de lumina nestematelor împrăștiate ca un covor multicolor pe fundul lui. Apa îl purtă dintr-o
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
cerul se-nfășoară Și-n grâne spasmele plâng iar. E inima mai tristă, de cenușă Și-n toiul nopții strigăte apar. E lumea astăzi suferindă De nori de ploaie ucigași, De stelele ce cad în valuri, De visele ce se scufundă în talaz, De animalele ce caut' pradă Pentru-a-și hrăni doar gândul ucigaș. Elena Trifan 23.07.2014 Referință Bibliografică: ÎNGERI ÎNDURERAȚI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1336, Anul IV, 28 august 2014. Drepturi de Autor
ÎNGERI ÎNDURERAŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371532_a_372861]
-
și Divinitate. Fără cuvânt și Divin universul ar fi trist și totul ar pieri treptat după cum mărturisește scriitoarea Elena Trifan în poezia Tristețea universului, publicată în revista Slova creștină:„A murit lumina-n îngeri / Și în ceruri este frig. / Se scufunda-n întuneric / Bolta cerului plângând.“ Fără Dumnezeu și fără cuvântul cel adevărat lumina apune iar neștiința, tot ce este deșertăciune „scufundă lumea-n beznă “. Iubitorii de cuvânt și Divin înțeleg taina răsăritului de soare și reușesc să prețuiască fiecare clipă
REVISTA SLOVA CREŞTINĂ, O BINECUVÂNTARE CULTURALĂ ŞI SPIRITUALĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371535_a_372864]
-
poezia Tristețea universului, publicată în revista Slova creștină:„A murit lumina-n îngeri / Și în ceruri este frig. / Se scufunda-n întuneric / Bolta cerului plângând.“ Fără Dumnezeu și fără cuvântul cel adevărat lumina apune iar neștiința, tot ce este deșertăciune „scufundă lumea-n beznă “. Iubitorii de cuvânt și Divin înțeleg taina răsăritului de soare și reușesc să prețuiască fiecare clipă a vieții. Revista Slova creștină este o binecuvântare culturală și spirituală. Referință Bibliografică: REVISTA SLOVA CREȘTINĂ, O BINECUVÂNTARE CULTURALĂ ȘI SPIRITUALĂ
REVISTA SLOVA CREŞTINĂ, O BINECUVÂNTARE CULTURALĂ ŞI SPIRITUALĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371535_a_372864]
-
baza mărturiei unui bărbat care ar fi văzut o fată blondă aruncându-se de pe pod și strigând: „OK, eu aparțin apei!”. „În această frază am recunoscut-o pe fata mea”, mărturisește Al Bano. „Așa spunea de când era copil și se scufunda în mare”. În timp ce Romina Power este convinsă că fiica lor trăiește într-o mănăstire din Arizona. Puțini ar fi mai crezut! Project Events, în pragul iernii pregătite să așeze pe ferestre miniaturale flori de gheață ca măiastre dantele și macaturi
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
mai departe... / cum poate privirii mele să-mi scape? Dar vine marea promisiune, când credinciosul pășește pa poteca mântuirii, trecând peste apa morților. Este calea omului de la adamic la omul nou, îndumnezeit: Vin către Tine / urcând către floarea de tei / scufundându-mă în trei. LÖRINCZI FRANCISC-MIHAI Referință Bibliografică: Dumitru Ichim sau „Când Dumnezeu în colibă de om s-a ascuns” - eseu de Lorinczi Francisc-Mihai / Maria Daniela Pănăzan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2180, Anul VI, 19 decembrie 2016. Drepturi de
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
Nella torre di cui ho venduto l'orologio I giorni E le notti mie son Coppie di piante ed animali, Stipati în contenitori a tenuta stagnă. LUNA PARK Am paharul meu cu rom vechi Și cubul de gheață ce se scufundă cu încetinitorul În tristețea unui bolero cu lovituri pinteni În pântecele acestei seri de aprilie. Îmi spun și sunt gata Să dau la schimb cu sacul de linte, Toți căluții din caruselul în care mă învârt. Cu viața în brațe
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
ploua în ochii noștri În afara streșinii s-au ridicat pleoapele Vântul sufla iar oamenii fugeau prin timpul umed pe sprâncenele tale încă mai văd grămada de nori căutând centrul furtunii de nord spre mine cu vuiet doar o suliță zboară scufundându-se nu disting dacă este cuvântul tău sau al morții poate că perdeaua mă împiedică vântul ploaie pe figură cade palid nu știu dacă este viața sau moartea visez că vine în fiecare an cămașa albă putrezind primăvara mă trezește
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]