3,463 matches
-
chiar dacă nu e nici o glorie și nici o plăcere să te lupți în cetate. Noi, alanii, suntem călăreți, un popor din câmpie. — întocmai ca hunii, așa-i? Maliban se ridică, de astă dată, deodată în capul oaselor și, încrucișându-și picioarele, scuipă cu dispreț, aruncându-i lui Metronius o privire mânioasă și amenințătoare. — Să nu spui asta, romanule! Hunii sunt niște animale! Sunt drojdia pământului! Fără caii lor sunt nimic, mănâncă câini și când luptă ocolesc totdeauna înfruntarea om la om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scutură din cap energic. Nu știu. Poate știa Bassianus. Eu nu știu nimic. Metronius, care aruncase de acum ce mai rămăsese din tăciune, îl apucă pe bagaud de vesta de in și îl zgâlțâi cu brutalitate. Bineînțeles că știi! Haide, scuipă: unde e asasinul? Eucherius îl apucă de încheieturi, căutând să se elibereze, și atunci Maliban, care între timp adusese caii împreună cu Vitalius, îi trecu în spate, îl înșfăcă zdravăn de brațe și i le imobiliză la spate. Metronius îl pălmui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se între ei, întinse brațul să-l oprească. Stai, soldatule! Nu așa, ordonă scurt. Se întoarse apoi către Milone, care, din nou cu arma în mână, își pipăia falca. — Vrei să te bați cu el? îl întrebă. Sigur! răspunse acela, scuipând un dinte în palmă și rotindu-și privirea cu un zâmbet amenințător. Metronius, prompt, se întinse spre mânerul săbiei, însă Ambarrus i-o îndepărtă iarăși: — Nu. Nici o armă. Ar fi prea ușor pentru tine. Dar văd că ai pumnii zdraveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și caii să pască, se tolăniseră în iarbă, sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe ori cu dispreț și netezindu-și energic rochia, întocmai cum ar fi putut face un adevărat hiung-nu. Postându-se între fată și acei războinici - care, văzând ce făcea ea, deveniseră deodată atenți și în mod evident iritați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai ucidă. Din cauza înclinației terenului, sângele se scurgea de pe acele trupuri pe pantă în jos, atât de mult încât tulburase apa unui mic pârâiaș ce curgea mai la vale: soldații cu gura uscată ce coborau să-și potolească setea urcau scuipând și curățându-și gura, înăcrită de gustul ei stricat. Ultimul asalt fusese cumplit, iar el se întreba prin ce plan binevoitor al Providenței divine i se îngăduise să rămână în viață, în timp ce ații căzuseră. Cum era, de pildă, Damatius, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
buza superioară și răsucite apoi în sus, formând o bizară mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț. în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa goale pulpele și brațele obeze, neuniform arse de soare, traversa cât putea mai grațios scena, agitând un batic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Benning mi-a fost așezată o scrisoare sosită de la sora mea, Boo Boo; în acele momente mi se împacheta diafragma în benzi adezive (un procedeu medical uzual în cazurile de pleurezie, garantat, chipurile, să împiedice pacienții să tușească până-și scuipă plămânii). Când s-a încheiat acest calvar, am citit scrisoarea lui Boo Boo. O am încă și o reproduc cuvânt cu cuvânt. Dragă Buddy, Trebuie să-mi fac bagajele într-o goană nebună, așa încât scrisoarea asta o să fie scurtă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Își transfera toată plăcerea, toată durerea și grijile zilei de mâine. Devenea la fel de nesimțitoare ca o bucată de lemn sau o bucată de piatră desprinsă dintr-un zid igrasios. Înainte suferise de reumatism și tuse seacă. Acum cea care Își scuipa plămânii era apa. Tusea se auzea răzbătând din ulcior. Iar balamalele ferestrelor și ușilor gemeau de durere. Treptele pe care coborau sau urcau pașii scoteau câte un oftat prelung, iar cuptorul pe care se odihnea trupul bătrânei se umpluse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
asfalt, nici nu voia să audă. „Buzele lor aduc cu funduri de maimuță, spunea. Să nu aud că te sulemenești...“ Babulea văzuse o pereche de babuini la circul ce-și instalase cortul la Rădăuți. Mâncau gheare de găină și se scuipau, luându-se la harță. Când Își ridicau coada, li se vedea fundul roșu ca un fier Încins. „Așa o să ajungem dacă ne boim“, conchise bătrâna, Îndepărtându-se cu scârbă de cortul unde alături de maimuțe se afla și un piton. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fac mendrele, apoi Își iau catrafusele și pleacă În lumea lor... Pe urmă ia și aleargă după ei și te agață de genunchii lor! Se șterg de tine ca de-o cârpă, te calcă În picioare și, pe deasupra, te și scuipă În obraz...“ Oare răposatul Onisei nu se oploșise și el pe la casa ei, căutând aceeași alinare? Beția Îl Împinsese pe Îndepărtatul ei vizitator să sporovăiască vrute și nevrute. Ba chiar să-i facă și avansuri rușinoase. „După ce Încerci să mă seduci, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
facă de zor semnul crucii, crezând că au Încurcat zilele obișnuite cu cele de sărbători, iar atunci când cu inima strânsă se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața ochilor pe Necuratul și se duceau apoi pușcă la ușa părintelui Fadei, ca să-l Îndemne să trimită mânia Domnului asupra lui sau măcar să-l afurisească pe neastâmpăratul Învățăcel... Își făceau un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la rudele de la oraș. Spuneau că fără semnătura lor pământul nu va avea cum să fie confiscat de stat.. Nicanor Înhămă caii la sanie și plecă din sat În toiul nopții. Înainte de-a ieși pe poartă, trecu pe la fântână scuipându-și propria imagine răsfrântă În adâncuri. Îi era necaz, pesemne, că trebuia să părăsească satul ca un laș. Dar Fevronia și cu babulea Îl bătură atât la cap, Încât, sătul de atâtea istericale, Nicanor se lăsă, ca și ceilalți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răsfrântă În adâncuri. Îi era necaz, pesemne, că trebuia să părăsească satul ca un laș. Dar Fevronia și cu babulea Îl bătură atât la cap, Încât, sătul de atâtea istericale, Nicanor se lăsă, ca și ceilalți bărbați, În voia soartei. Scuipându-și chipul din fântână-și spuse: „Așa-i, te iei după capul unor muieri...“. Ceva era În neregulă totuși cu chipul său. Clătinându-se-n adâncuri, o față lividă, lungă, Înconjurată de un halou, Îl privea cu insistență. Fața aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la aceste lucruri, lui Subotin Îi reveni În minte povestea prorocului Iona care fusese Înghițit de o balenă uriașă ce l-a ținut prizonier În pântecele ei vreme de trei zile și trei nopți În șir și apoi l-a scuipat pe țărm. Povestea i se păru lui Ippolit destul de neverosimilă. Poate că Iona avusese o viziune. Trăise, ca și Subotin, din pricina unor abuzuri, o halucinație. Nu era posibil să stai trei zile și trei nopți În șir În pântecul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și simțind un gust oarecum neindentificat, rămase În expectativă contrariat. O privi pe Carla care-i urmărea fiecare mișcare căutând pe cât e posibil să nu-i de-a satisfacție dar, În cele din urmă, instinctul de apărare, Îl invită să scuipe!! Carla triumfa. „Ehei, băiete... intuiția mea niciodată nu m-a Înșelat. Na-i vrut să’mi dai ascultare, crezându-mă nebună. Garantez cu toată convingerea. La mijloc e un lucru necurat...!!” „Te Înșeli, fată dragă... o contrazise el dus pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
echipă. De fapt costă mai puțin, iar calitatea nu poate fi neglijată...! Strugurii au fost aleși, bob cu bob... Dar vă rog, gustați...!” Tony Pavone duse sticla la gură sorbind o Înghițitură. Spre mirarea muncitorilor Însă, fu nevoit s’o scuipe repede având vaga senzație, În sticlă se afla... „Otravă...”. Înapoie sticla fără o altă explicație, ar fi dorit să justifice gestul, Însă,efectiv, nu mai putea deschide gura și, nici să articuleze măcar un singur cuvânt. Contrariat, șeful de echipă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
senzația simptomelor radioactive derulându-se violent...! Realizând amenințările primejdioase În care ființa lui să fie distrusă fără autentic motiv de către acest paranoic milițian, făcu o criză de nervi. Ca un bolid sări din scaun, trântind un picior În stomacul călăului, scuipându-l Între ochi...! „Nemernicule...!!” - apucă el să strige după care colegii anchetatorului săriră cărându-i pumni și picioare până ce Îl făcură mototol. Reuși să audă „La arest cu el”, după care căzu În nesimțire! Își reveni după miezul nopții În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
activiștii comuniști, arestau pe unii țărani Îi punea În căruțele lor, ce venise cu zarzavaturi la piață și-i le atârna plancarde pe spate și În față cu Înscrisul, Speculant. Îi plimba prin străzile centrale ale orașului, făcând zarvă mare, scuipându-i și lovindu-i cu unele obiecte improvizate În timp ce o droaie de haimanale acompania cortegiul. Abuzurile continuând fără oprire, producătorii dela țară au renunțat să-și mai prezinte produsele. O foamete teribilă Își făcea apariția, ce se va dezlănțui În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și să-și golească pieptul de anumite strigăte, de anumite porniri Înflăcărate. La ce echilibru pozitiv se putea ajunge? Era această luptă pătimașă cu totul inutilă? Era și bateria de energie a scopurilor nobile. Lătrând, sâsâind, sporovăind ca maimuțele și scuipând. Dar erau momente când Iubirea părea a fi marele arhitect al vieții. Sau nu erau? Chiar și prostia se putea uneori făuri drept un cadru măreț pentru marile acțiuni. Sau nu se putea? Dar pentru aceste slăbiciuni și maladii persistente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
baie mi-am văzut fața obosită, verde. Sheba e prietena mea, i-am spun reflexiei. Acum are nevoie de mine. Portia stătea pe o margine a căzii și se uita cum mă spăl pe dinți cu obișnuita ei superioritate. Am scuipat și m-am clătit și mi-am dat cu cremă. Cine s-o ajute dacă nu eu? În dormitor, mi-am tras cămașa de noapte și am dat departe pernele decorative de pe pat. Câinele proprietarului scâncea în curtea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Ochii lui s-au întâlnit cu ai mei chiar când era în ușa toaletei. A încremenit, ca un gândac de bucătărie. Gura i s-a deschis să spună ceva și apoi a părut că se răzgândește. — Căcat cu ochi! am scuipat eu, când a tras ușa de la baie după el. Pe la ora 4, în sfârșit am prins-o pe Sheba la telefon. — Sheba, am zis când a răspuns. Slavă Domnului. Am încercat să dau de tine toată ziua. Ești bine? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Ellis nu strica locul cu intervenții de lux precum lumină electrică și prăjitoare de pâine. Utilitățile moderne ar fi distrus experiența în natură a celor care veneau să se dea pe râu. Mi-au tăiat toți cireșii. Șase aveam, a scuipat Ellis cuvintele. Au zis că nu sunt specifici zonei. Helena n-are voie să planteze nici o floare. Fătălăi liberali nenorociți ! Niște puști de douăzeci de ani, majoritatea băieți de bani gata din California, care n-au altceva de făcut. Dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mică. Un ghid l-a recuperat, dar bărbatul a refuzat să se mai urce înapoi în barcă. Firma a fost nevoită să cheme o barcă motorizată care să-l ducă înapoi la Corn Creek. Se spunea chiar că avocatul a scuipat pe pistă înainte să se urce în avion. A zis că ținutul ăla e necruțător, iar râurile sunt o capcană a morții. Un adevăr pe care orice locuitor din Idaho îl susținea cu mândrie. Irene a ținut să stea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]