KorAP: Find »[drukola/base=scutura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...290 >

7,237 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

de tratament. În loc de asta, s-a implicat într-o relație intimă cu Kindermann, care e și el homosexual. — Iertați-mi neștiința, dar ce anume e, mai precis, psihoterapia? Credeam că genul ăsta de lucruri nu mai e permis. Frau Lange scutură din cap: — Nu sunt foarte sigură. Dar cred că accentul este pus pe tratarea afecțiunilor mintale ca parte a sănătății fizice generale a individului. Nu mă întrebați prin ce se deosebește metoda asta de a tipului ăluia, Freud, în afara faptului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
vrea să se răzbune pe el? Cineva care i-ar putea purta pică? — Vorbiți de o pică serioasă, nu? Nu doar pentru neplata câtorva ore suplimentare. Cred că da, i-am răspuns, aruncându-mi țigara afară prin geamul deschis. Marianne scutură din cap. Apoi zise: — Ia stați puțin. A existat cineva. Acum vreo trei luni, Kindermann l-a dat afară pe unul dintre infirmieri pentru că l-a prins beat. Era un tip după care cred că nu i-a părut rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
găsești scrisorile de dragoste ale amorezilor. Dacă nu, stai calm. Mă duc să mă întâlnesc cu clienta pentru alte instrucțiuni. Dacă are vreuna, sunt înapoi până la miezul nopții. Dacă nu, te eliberez din post mâine dimineață la 6. Întrebări? Bruno scutură din cap. — Vrei să o sun eu pe nevastă-ta? — Nu, mersi. Katia s-a obișnuit de mult cu orele mele ciudate, Bernie. Și oricum, dacă nu sunt eu acolo, se mai destinde atmosfera. Am mai avut o ceartă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
chestia asta. După ce anume dăm cu năvodul? Spune-mi chiar acum sau nu mai scot nici o vorbuliță. Îl avem pe partenerul tău jos. Ce e suspectat că ar fi făcut? — Ce a făcut e că s-a lăsat ucis. Am scuturat din cap: — Ucis? — Omorât, ca să fiu mai exact. Așa-i spunem de obicei în asemenea circumstanțe. Fir-ar să fie, am zis închizând din nou ochii. — Ăsta e rolul meu, Gunther. Și mă aștept să mă ajuți cu cortina și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
am dat totuși aprobator din cap. — Pot să fiu sincer cu dumneata? Așa, confidențial? — Vă rog. — Un maniac e liber pe străzile Berlinului, Herr Gunther. Am ridicat din umeri: — Nu atât de mult încât să observi, i-am răspuns. Heydrich scutură nerăbdător din cap: — Nu, nu mă refer la vreun stormtrooper care bate un evreu bătrân. Mă refer la un ucigaș. A violat și a omorât patru tinere germane în tot atâtea luni. N-am văzut nimic prin ziare despre asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
tăiat gâtul și, în mod similar, corpul ei era aproape lipsit de sânge. — Parcă ar fi un afurisit de vampir, exclamă unul dintre detectivii de la Brigada Omucideri. Se uită la Frau Kalau vom Hofe: — Îmi cer scuze, adăugă el. Ea scutură din cap. — Abuzată sexual? am întrebat. — Din cauza mirosului neplăcut, vaginul fetei a trebuit să fie irigat, anunță Illmann provocând și mai multe murmure mânioase, astfel că nu a putut fi găsită spermă. Totuși, intrarea în vagin prezenta urme de zgâriere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
am spus. M-am dus în dormitor și am scotocit pe sub pat după valiza în care păstram cămăși vechi și prosoape rărite, ca să nu mai zic de toate cârpele de praf de rezervă. Când m-am ridicat și m-am scuturat, ea stătea rezemată în ușă, fumând din țigara mea. Suflă cu insolență un inel perfect din fum în direcția mea. Credeam că voi, fetele de la „Credință și Frumusețe“, nu aveți voie să fumați, i-am spus, încercând să-mi ascund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
și spânzură ridicol pe lângă una dintre urechile lui de un roșu transparent. Căutăm un bărbat căruia îi place să mutileze fete tinere, i-am zis. Ai ceva ce ar putea să hrănească genul ăsta de pervers? Helmut zâmbi și își scutură capul cu tristețe: — Nu, domnule, mă tem că nu. Nu ne prea interesează să ne ocupăm de segmentul de sadici al pieței. Lăsăm altora loviturile cu biciul și bestialitatea. — Ba pe dracu’ le lăsați, mârâi Becker. Am încercat dulapul pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
păsărică precum interiorul unui țipar de mare, doar o bucată lungă de mușchi de sucțiune. Genul care te aspiră înăuntru ca pe-o plevușcă și te aruncă afară prin fund. Cea mai bună bucățică pe care am avut-o vreodată. Scutură din cap cu un aer de îndoială: — Nu cred că există ceva care să bată o evreică drăguță și coaptă. Nici măcar o negresă sau o chinezoaică. — N-am știut că ai vederi atât de largi, Becker, sau că ești atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
că Becker bătea deja din palme și chicotea. — Chiar așa, zise el, hai să ne relaxăm nițel. O să fie plăcut. Privi spre mine cu înțeles: Nu ne grăbim nicăieri, nu-i așa, domnule? Am strâns din umeri și mi-am scuturat capul: — Atâta timp cât nu uităm pentru ce-am venit, i-am răspuns, încercând să nu par un nesuferit încrezut. Evona Wylezynska se ridică și apăsă soneria de pe peretele din spatele unei draperii. Scoase un sunet de dezaprobare și zise: Ce-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
peretele din spatele unei draperii. Scoase un sunet de dezaprobare și zise: Ce-ar fi să uităm de toate? De-asta vin majoritatea domnilor aici, să-și uite de griji. În timp ce ea era întoarsă cu spatele, Becker se încruntă și își scutură capul spre mine. Nu eram sigur ce voia să însemne asta exact. Evona îmi luă ceafa în palme și începu să frământe carnea de acolo cu degetele la fel de puternice precum cleștii unui fierar. E multă încordare aici, Bernhard, mă informă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
este greu. Voiam să uit toată chestia asta, dar Evona zice că au fost omorâte niște școlărițe. Vreau să fiu de ajutor, zău că vreau, dar mi-e greu. Mi-am aprins o țigară și i-am oferit pachetul. Ea scutură din cap. — Nu te grăbi, Helene, i-am zis. E vorba despre un client? Cineva care a venit pentru un masaj? — Nu va trebui să merg în instanță, nu-i așa? Nu zic nimic dacă asta înseamnă să merg în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
un pic mai exactă? Ea ridică din umeri: — Da’ cine-oi fi eu, Hermann Göring? Rahat, nu știu ce fel de uniformă era. — Păi, era verde, neagră, maro sau cum? Haide, fato, gândește-te. E important. Trase cu furie din țigară și scutură din cap enervată: — O uniformă veche, ca alea pe care le purtau pe vremuri. — Vrei să zici ca un veteran de război? — Da, ceva de genul ăsta, numai că un pic mai... prusacă. Știți, mustață ceruită, cizme de cavalerist. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
am spus calm. De-aia ești aici. Ca să ne ajuți la anchetă, cum se zice. Gottfried se ridică repede în picioare, umezindu-și cu limba buza de jos, cu țigara rostogolindu-se pe masă, acolo unde o aruncase. Începu să scuture din cap, fără să se oprească: Nu, nu, nu. Nu, ați arestat pe cine nu trebuie. Nu știu absolut nimic despre asta. Vă rog, trebuie să mă credeți. Sunt nevinovat. Și cum rămâne cu fata aia pe care ai răpit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
îmi luă din mână cartea de identitate și se uită cu atenție la urma aceea: — Da, ar putea. Dar nu văd relevanța. O amprentă concretă ar fi o cu totul altă poveste. Ar răspunde la multe dintre rugăciunile noastre. Am scuturat din cap: — Nu e un răspuns. E o întrebare. De ce s-ar deranja un psihopat să se uite la identitatea victimei sale? Vreau să zic, sângele indică faptul că era, probabil, deja moartă, presupunând că acesta e de la ea. Așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
bagaje de la Zoo Bahnhof. Cine e, întreb eu, dar el deja închisese. — Poți să-i descrii vocea? — Aș zice că era o voce educată, domnule. Și obișnuită să dea ordine și ca acestea să fie îndeplinite. Ca de ofițer. Își scutură capul mare: — N-aș putea să vă zic vârsta, totuși. — Vreun accent? — Doar o urmă de accent bavarez. — Ești sigur de asta? — Răposata mea nevastă era din Nürnberg. Sunt sigur. Și cum i-ai descrie tonul? Agitat? Vreun pic tulburat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
își face nevoile în Cancelaria Reich-ului. Câteva ore mai târziu eram înapoi la Zoo Bahnhof, unde Korsch deja distribuise fotografiile înfățișând cufărul întregului personal de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Ei s-au uitat ce s-au uitat, au scuturat din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre ei nu și-a putut aduce aminte de cineva care a lăsat cufărul din piele albastră. Cel mai înalt dintre ei, un bărbat purtând cel mai lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
se vărsa într-o imensă farfurie de împărtășanie, care era ținută de o oribilă caricatură a unui evreu. — Interesant, nu crezi? zise el. — Streicher publică întotdeauna genul ăsta de prostii, i-am replicat. Nimeni nu le ia în serios. Illmann scutură din cap și își recuperă țigara: Nici nu spun că ar trebui să le ia. Nu cred mai mult în crima rituală decât cred în Adolf Hitler, făcătorul de pace. — Numai că există desenul ăsta, corect? El aprobă din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
institut la orice investigație cu privire la Streicher. Am dat încet din cap. — Îl anchetați pe Streicher? mă întrebă. — Confidențial? — Bineînțeles. — Sincer, nu știu. Deocamdată să zicem doar că sunt curios în legătură cu el. — Vreți să-i cer eu ajutorul doctorului Göring? Am scuturat din cap: — Nu în această fază. Dar mersi de ofertă. O să țin minte. M-am ridicat și m-am dus spre ușă: — Aș pune rămășag că probabil aveți o părere foarte bună despre primul-ministru, el patronând acest institut. Am dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Se pare că azi-noapte criminalul nostru a fost din nou ocupat, i-am explicat. O altă fată a dispărut în jurul orei la care eu și Korsch ne aflam în bar la Deutscher Hof, furnizându-i lui Streicher un alibi. Martin scutură din cap: — Ar fi fost prea mult să sperați că Streicher ar fi putut să lipsească din Nürnberg în toate zilele care vă interesează, zise el. Dar nu vă dați bătut. S-ar putea, totuși, să reușim să găsim un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
cheamă Sarah Hirsch. Atunci bărbatul a întrebat-o dacă e evreică și când ea i-a spus că da, el pur și simplu a pornit mașina și a plecat fără un cuvânt. — Ți-a dat o descriere? Se strâmbă și scutură din cap: — Era prea speriată ca să zică prea multe. Aveam cu mine doi polițai în uniformă și cred că ei au speriat-o. — Poți să o condamni? A crezut probabil că ai de gând să o arestezi pentru oferire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
El nu e unul dintre noi. E un nenorocit de spion de-al lui Heydrich. Nu dă nici două cepe degerate pe Kripo. — Eu nu văd așa lucrurile, zise încet Korsch. Așa că, ce zici? Vedem arma aia sau nu? Deubel scutură din cap, zâmbi și clătină dintr-un deget spre mine: — Nu poți dovedi nimic. Absolut nimic. Știi asta, nu-i așa? Mi-am împins scaunul. Trebuia să fiu în picioare ca să spun ceea ce aveam de gând să spun: Așa o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-ți pot zbura curu’ afară din Kripo. Deubel rânji batjocoritor: — Ești un prostănac, zise el. Și, după ce se uită la Korsch până când respirația lui mirosind a băutură îl obligă pe acesta să se întoarcă, Deubel ieși clătinându-se afară. Korsch scutură din cap: — Nu mi-a plăcut niciodată nemernicul ăsta, zise el, dar nu credeam că e... Își clătină din nou capul. M-am așezat obosit și m-am întins spre sertarul de la birou și spre sticla pe care o păstram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
închis. — Cum erau pălăriile lor? Ca de polițist? — Nu, erau pălării cu borul ascuțit. Mai degrabă ca ale unor ofițeri. Tati a fost ofițer în marină. — Altceva? Insigne, panglici, medalii, trese la guler? Ceva de genu’ ăsta? Ea continuă să scuture din cap. — Bine. Și acum, bărbatul care a vorbit cu tine. Cum arăta? Sarah își strânse buzele și apoi își făcu de lucru cu o șuviță de păr. Aruncă o privire spre tatăl ei: — Mai în vârstă decât șoferul. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
de Streicher și amicii lui antisemiți pentru a provoca un pogrom împotriva conducătorilor comunității evreiești din capitală. Sună fantastic, domnule general, numai dacă nu-l cunoști pe Streicher. El se opri și, vârându-și mâinile adânc în buzunarele de la pantaloni, scutură din cap: — Nimic legat de porcul ăla bavarez nu ar putea să mă mai surprindă. Lovi spre un porumbel cu vârful cizmei și rată: — Dar vreau să aud mai multe. — O fată a identificat fotografia lui Streicher ca putând fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]