112,413 matches
-
vor afla, vreodată, sațul: docta ignorantia. Înțelegerea, atîta cîtă este, e un dar al zeilor. Și toate privirile în care sclipește un licăr de pricepere sînt prinse, ori de unde ar veni, de hipersensibilul ochi ceresc. Așa se împacă religiile... Cinci secole mai tîrziu, René Guénon prinde, pare-se că din aerul timpului (istoria se întoarce...), cîteva raze. Aceleași fascicule pe care, la Cusanus, le împrăștia o singură sursă. Același Adevăr se drapează, după placul fiecărei tradiții, în straie mai pestrițe ori
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
țări. Am putut totuși "să prind" documentarul Cu Michelangelo, realizat în 2005 de Erica Antonioni, soția realizatorului lui Blow Up. Un film în care aproape nu se vorbește. Se privește. Portret inedit al celui ce a marcat arta cinematografică a secolului XX, văzut însă prin prisma unei activități mai puțin cunoscute: aceea de pictor. La cei aproape 94 de ani, Antonioni continuă să creeze. De mai mulți ani realizează pânze ce transmit frumusețea frustă a culorilor, surprinse într-un personal dans
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
creatorului ei. Edițiile care elimină aceste note sau le dislocă din pagină, plasându-le la sfârșit, comit un atac la originalitatea operei, îi extirpă exact elementul inedit. Notele auctorial-fictive, fals atribuite editorului, spre exemplu, s-au mai practicat în literatura secolului luminilor, ca și în cel romantic. Dar funcționalitatea dată de Budai-Deleanu semnatarilor acestor observații e cu totul insolită și în bună parte concepută ca denegație ironică. în subtext, notele scriu o apărare a literaturii. Prin ele, opera își consolidează regimul
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
mai mult decât alții opinia publică. Un tânăr care nu l-a citit încă pe Caragiale, dar citește ce scrie despre el Camil Petrescu, își poate închipui că autorul seninelor "momente și schițe" este un Garibaldi al scrisului românesc din secolul nouăsprezece. Pentru coordonarea manifestărilor consacrate marelui scriitor din secolul nouăsprezece se înființează și un comitet: ,Comitetul Național pentru Sărbătorirea Centenarului lui I. L. Caragiale". Stenograma unei cuvântări rostite de Mihail Sadoveanu la una din ședințele comitetului este reprodusă fără întârziere în
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
nu l-a citit încă pe Caragiale, dar citește ce scrie despre el Camil Petrescu, își poate închipui că autorul seninelor "momente și schițe" este un Garibaldi al scrisului românesc din secolul nouăsprezece. Pentru coordonarea manifestărilor consacrate marelui scriitor din secolul nouăsprezece se înființează și un comitet: ,Comitetul Național pentru Sărbătorirea Centenarului lui I. L. Caragiale". Stenograma unei cuvântări rostite de Mihail Sadoveanu la una din ședințele comitetului este reprodusă fără întârziere în revista Contemporanul. Cunoscutul prozator, întruchipare maiestuoasă a stilului de
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
fenomen de enclavizare culturală tocmai într-o epocă a celei mai euforice comunicări. Dincolo de orice teorie sau opinie, pentru mine e foarte clar că există o literatură basarabeană, care a evoluat izolat și în sincope, timp de o jumătate de secol (1940-1990), separat de literatura din România. Două state cu populație românească înseamnă două națiuni și, deci, două literaturi naționale? E o întrebare la care nu îmi propun să răspund acum, pentru că nu e chiar așa ușor de răspuns. Basarabia față de
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
basarabene. Cum a evoluat o astfel de conștiință critică putem afla dintr-o antologie de texte sau dintr-o istorie literară. Eugen Lungu își asumă această misiune dificilă de a realiza o antologie a eseului și a criticii basarabene din secolul XX, într-un volum publicat în 2004 de Editura Știința-Arc din Chișinău, într-o colecție de antologii consacrate valorilor din același spațiu (romanul, proza scurtă, poezia, dramaturgia, literatura pentru copii, traducerile). O antologie a criticii basarabene nu este ușor de
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
un bine orientat teoretician cu orizonturi europene, își argumentează cu tact premisele și descrie o evoluție sinuoasă, ce ajunge în anii '90 la ,euforia revizuirilor" și la redescoperirea interbelicului (p. 35), la întrebările esențiale: ,ce rezistă dintr-o jumătate de secol de literatură?" (p. 36) și ,cu ce și cum ne înscriem în contextul general românesc?" (p. 34). O critică literară basarabeană nu putea exista fără o literatură basarabeană (fie ea și un simulacru), o literatură nouă, născută din constrângerile bolșevismului
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
Din 1940 până în 1966, Eugen Lungu nici nu are nimic de reținut în antologia sa, fie și ca simptom al epocii. Golul inițial al criticii basarabene e, de fapt, mai mare decât din 1940 până în 1966: e, dacă vorbim de secolul XX, din 1900 până în 1966. Poate că era bine dacă din revista ,Viața Basarabiei" (1932-1940 la Chișinău, 1941-1944 la București), o adaptare regională a programului ,Vieții românești", ar fi fost reținut și altceva decât un articol programatic al redactorului șef
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
înregistrează, pentru anii 1900-1940, foarte puține texte, pe lângă cel al lui N. Costenco, articole programatice sau de atitudine ale unor scriitori care nu sunt, în fond, critici. Poporanistul Constantin Stere, pus în postura de întemeietor absolut al conștiinței basarabene din secolul XX, glosează despre ,omul perfect" (adică despre țăranul din poezia lui Coșbuc și din proza lui Slavici; țăranul ar fi ,prototipul unui om perfect al viitorului", p. 53) și despre ,limba și geniul național". Bogdan Istru, care nu e nici
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
în stema provinciei" (p. 67). Conștiința critică e, după cum se vede, întotdeauna mai complexă decât o cere adecvarea la literatură. Adecvarea la realitate obligă conștiința critică să fie deopotrivă civică, socială și politică - nu doar estetică. Literatura din Basarabia în secolul XX. Eseuri, critică literară. Selecție, studiu introductiv și note biobibliografice de Eugen Lungu. Postfață de Ion Bogdan Lefter, Editura Știința-Arc, Chișinău, 2004, 432 p.
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
Își începe studiile artistice la Cluj, cu Petru Feher, și le continuă la București cu Petre Dumitrescu și Florin Mitroi. Biologic, dar și ca opțiune estetică, el aparține generației lui Horia Bernea, așa cum se prefigura ea în deceniile șapte-opt ale secolului trecut. Analizată ca experiență individuală strictă, așa cum și este, în esență, orice exprimare artistică, pictura lui Dumitru Ivan întrunește, simultan, trei caracteristici fundamentale care o scot de sub dependența strictă a limbajului. Mai întîi, ea reprezintă simptomul unei spaime de vid
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
iubirea-seducție (iubirea romantică) și corporeismul (iubirea postmodernă). Spre deosebire de iubirea sentimental-erotică greco-romană (de care, din păcate, autorul nu se ocupă decît ca referință) unde sentimentul domina plăcerea erotică, în iubirea-pasiune, ,modelată" de contextul religios și cultural al Occidentului medieval de la finele secolului al XII-lea, dorința este cea care declanșează sentimentele și plăcerea. Apărută în contextul aristocrației occitane ca o repercusiune a creștinismului (deranjează ordinea socială și moralitatea creștină prin alegerea personală a partenerului) și, mai ales, sub influența culturii trubadurești, modelul
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
îndemînă." În iubirea-pasiune iubită este însăși iubirea. Modelul ontologic platonician al transcendenței verticale care considera primordial obiectul lasă locul teoriei moderne a dorinței a lui Spinoza, conform căruia important este subiectul dorinței, dorința fiind însăși esența omului. În iubirea-senzualitate de secol XVII al cărui mit este Don Juan, seducția și erotismul ,se bazează pe structuri de putere în manifestatrea dorinței, pe confruntare și recunoaștere a eșecului și dependenței." Aici apare mediatorul, iar dorința, odată spontană, se disimulează și, mai ales, capătă
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
identității umane, fie și doar printre semenii noștri în societate, este poate numele cuiva. Oricât am fi de conștienți cât de supusă hazardului este ,botezarea", acest gest de identificare ne marchează - cu foarte puține excepții - pentru toată viața. Timp de secole, și chiar mai mult, în spațiul creștin european, doar un prenume distingea întrucâtva un individ printre ceilalți. Istoric vorbind, numele de familie este foarte recent... Aceste reflecții, și altele încă mai dezabuzate, pleacă de la un poem al lui Lucian Blaga
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
istorice, spre Universitate, spre redacțiile presei independente pentru a le distruge și odată cu ele democrația incipientă din țara noastră; actualitatea unor evenimente istorice depinde de modul în care acestea se înscriu pe coordonate politice importante în prezent: la Roma în secolul I-II d.Cr., figura lui Alexandru Macedon stârnea mari controverse, deoarece tendințele orientalizante manifestate de macedonean fuseseră adoptate de împărații ,răi" (Marcus Antonius, Caligula, Nero etc.), în timp ce tradiționaliștii romani respingeau categoric încercările de deplasare spre Orient a centrului imperiului. Celebrul
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
fost fraudată numărătoarea voturilor în foarte mare măsură, dar rezultatul nu a reflectat voința țării, deoarece organizatorii au știut să utilizeze cu mare eficacitate sentimentul de frică pe care comuniștii l-au inoculat populației timp de aproape o jumătate de secol. I-am explicat lui Adrian Năstase acest lucru, poate își mai amintește, în ziua de 21 mai, când Radio France International a organizat la Teatrul Național o masă rotundă, la care au participat o doamnă economistă, o studentă, nu le
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
s-a găsit o mașină de falsificat bani, iar la Universitate arme! Fără comentarii. Sic rebus stantibus, este greu să uităm fapte demne de comuna primitivă. Din nefericire, interesul promotorilor și apărătorilor mineriadelor a rămas neschimbat de o jumătate de secol: controlul politic cât mai adânc posibil asupra societății și oamenilor. Total în vremea comunismului, controlul s-a menținut în forme din ce în ce mai atenuate - ce să-i faci, spiritul timpului este altul - până în zilele noastre. Vechiul sistem dă o teribilă bătălie pentru
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
cartea ar fi ieșit mult mai bine. Și iată că retorica negativă e înlocuită cu retorica pozitivă abia când vine vorba de tine însuți. Retorica negativă nu rezistă seducției persoanei I singular. Am descoperit de curând într-o poveste din secolul al XIX-lea o parabolă a oglinzii care mi se pare că se potrivește de minune cu ceea ce se întâmplă în presa noastră, în critica noastră, în lumea noastră. Am recunoscut clar imaginea societății românești a anului 2005. Iată fragmentul
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
lucru și lucrări de referință. Domnule Iorgulescu, avem o mie de foiletoniști, o mie și o sută de poeți, avem două mii de cronicari, dar nu avem niște lucrări esențiale. Gândiți-vă dumneavoastră, proiectul de Dicționar al Academiei a început din secolul trecut, Hasdeu l-a continuat, nici acuma nu este terminat. Nu avem o Enciclopedie a României. Până de curând n-am avut nici măcar o Istorie a României. După '89 au scris-o doi americani și acuma, foarte recent, văd că
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
de critic cultural parcă, parcă m-aș revendica. Și cred că am dreptate, fiindcă o cultură se bazează pe astfel de lucrări fundamentale. Nu avem o Enciclopedie a României și să nu uităm că ungurii au deja două de la începutul secolului. Noi suntem mereu într-un decalaj de publicistică și de poeți și așa mai departe. Nu, nu sunt de acord cu această orientare și, evident, nu pot fi foarte popular. Acum douăzeci-treizeci de ani mă afecta acest lucru. Acuma am
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
1 Părinții secolelor primare ale Bisericii nu au elaborat o învățătură propriu-zisă despre îndumnezeire. Era prea devreme pentru asemenea operă, dar au trasat câteva linii în această privință, de care patristica ulterioară va ține seama. Oricât de rudimentare ar putea fi socotite învățăturile
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
despre îndumnezeire. Era prea devreme pentru asemenea operă, dar au trasat câteva linii în această privință, de care patristica ulterioară va ține seama. Oricât de rudimentare ar putea fi socotite învățăturile despre îndumnezeire ale Părinților și scriitorilor bisericești de până în secolul al IV-lea, ele nu sunt neglijabile în contextul istoric respectiv. Deja concepția despre îndumnezeire la Părinții de după secolul al IV-lea profită de aceste achiziții ale predecesorilor lor și se organizează din ce în ce mai sistematic. Introducere Îndumnezeirea, în Tradiția Ortodoxă în
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
ulterioară va ține seama. Oricât de rudimentare ar putea fi socotite învățăturile despre îndumnezeire ale Părinților și scriitorilor bisericești de până în secolul al IV-lea, ele nu sunt neglijabile în contextul istoric respectiv. Deja concepția despre îndumnezeire la Părinții de după secolul al IV-lea profită de aceste achiziții ale predecesorilor lor și se organizează din ce în ce mai sistematic. Introducere Îndumnezeirea, în Tradiția Ortodoxă în general, reprezintă scopul suprem al oricărui credincios al Bisericii. Credincioșii sunt uniți cu energiile lui Dumnezeu datorită a ceea ce
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
perioade ale istoriei muzicii europene poate fi acreditată căci, cel puțin la o primă luare de contact, monodia este solidară Antichității și Evului Mediu, polifonia - Renașterii și Barocului, omofonia - Clasicismului și Romantismului, în timp ce aclimatizarea eterofoniei s-a produs abia în secolul 20 (adică în plin Modernism). Astăzi, odată cu Postmodernismul, asistăm la o recapitulare a sintaxelor muzicale, la un rezumat de multe ori frivol și ostentativ care, firește, nu va dura la nesfîrșit, ci se va finaliza, probabil , fie prin inventarea unei
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]