2,160 matches
-
CRP, amiloidul seric A (SAA) [141, 142]. Dacă ne referim la markerii derivați tumoral, atunci aceștia ar trebui să îndeplinească simultan câteva condiții pentru a avea valoarea de biomarkeri serologici în CP:produsul genelor supraexprimate în tumoră trebuie să fie secretat;să nu fie exprimați în țesuturile netransformate tumoral;să fie specifici pentru adenocarcinomul pancreatic ductal [143]. Deși nu sunt suficient de sensibili și specifici pentru a permite diagnosticul de CP, markerii serologici au valoare pentru diagnosticul diferențial dintre afecțiunile maligne
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
celulele periferice țintă. Diferențele dintre insulina diferitelor specii animale sunt datorate secvențelor diferite ale aminoacizilor din pozițiile 8, 9 și 10 ale lanțului A și a aminoacidului 30 din lanțul B (tabelul 2). Menționăm că unele dintre peptidele insulinice sunt secretate în țesutul cerebral. Funcția de reglare metabolică a insulinei depinde de porțiunile bine conservate ale moleculei: punțile legăturilor disulfhidrice realizate între aminoacizii sulfurați, resturile hidrofobe din regiunea terminală a lanțului B și resturile amino și carboxil terminale ale lanțului A
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
foarte sensibile la modificări mici ale insulinemiei, în timp ce influențarea proteolizei necesită concentrații mai mari de glucoză. 9. FACTORII INSULINICI DE CREȘTERE (IGF - „INSULIN GROWTH FACTORS”) Familia factorilor de creștere este foarte mare (peste 50 membri) și cuprinde numeroase peptide mici, secretate în jurul celulelor, a căror dezvoltare o influențează. Factorii de creștere intervin în faza G1 a ciclului celular, stimulând dezvoltarea și diferențierea acestora. Funcția IGF este legată de creșterea multor organe (rinichi, splină, ficat, os, mușchi scheletic, țesut cerebral etc.), dar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
trebuie activați sub acțiunea CoASH. Enzima cheie a sintezei de trigliceride în ficat este glicerol kinaza, care este extrem de activă în hepatocite. Ficatul nu depozitează trigliceridele ca țesutul adipos. Ele sunt incorporate în VLDL împreună cu alte lipide și proteine și secretate în plasmă, din care țesuturile extrahepatice își procură acizii grași. 2.2.1.3. Sinteza intrahepatocitară de lipide complexe (fosfolipide, sfingolipide). Ficatul este important mai ales pentru sinteza fosfolipidelor. Fosfolipidele sunt cele mai reprezentate în ficat, cantitatea totală fiind estimată
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
biliari este cea mai importantă cale de catabolizare a colesterolului. Ficatul intervine în metabolismul acizilor biliari prin două verigi importante: (1) biosinteza acizilor biliari și (2) circulația entero-hepatică a acizilor biliari. (1) Acizii biliari se formează în hepatocite, apoi sunt secretați prin canaliculele biliare în vezicula biliară iar în final sunt deversați cu bila în duoden. Acizii biliari sintetizați în ficat se numesc acizi biliari primari (acidul colic și dezoxicolic). Sinteza acestora presupune o serie de modificări ale nucleului steranic al
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
dezoxicolic (din acid colic) și acidul litocolic (din acid chenodezoxicolic). În ileonul distal, acizii biliari sunt resorbiți prin mecanism activ și prin sistemul port ajung din nou la ficat. La nivelul ficatului sunt conjugați cu alți acizi biliari primari sunt secretați în bilă și apoi eliminați în intestin. Se realizează astfel circuitul enterohepatic al acizilor biliari. O mică parte scapă reabsorbției și este eliminată odată cu fecalele. Fondul de acizi biliari al unui adult normal este de 5-6 g iar numărul de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
citokine. Unii dintre hormoni inhibă secreția de insulină (somatostatinul sau leptina, de exemplu). Alții stimulează secreția de insulină sau secreția de amilină. O serie dintre hormonii intestinali (GLP1 - „Glucagon-Like Peptide”; GIP - „Glucose-dependent Insulinotropic Polypeptide”), la care trebuie adăugat și glucagonul, secretat de celulele A pancreatice (91), poartă numele de hormoni incretinici. Termenul desemnează capacitatea acestor peptide hormonale de a crește secreția de insulină mediată de glucoză. Ei au ca obiectiv armonizarea nivelului secreției de insulină la modificările induse (sau anticipate) de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
este un mecanism ubicuitar, inițiat de diferiți stimuli extracelulari precum IGF1 sau insulina, care conduce la proliferarea și diferențierea celulară. Descoperirea receptorilor insulinei pe celula β pancreatică a fost oarecum neașteptată. Stimularea acestor receptori este făcută paracrin de către insulina deja secretată în spațiul extracelular. Odată cu detectarea receptorilor insulinici β-celulari a fost pus în evidență întregul sistem de semnalizare i.c., care funcționează în cascadă pe calea IRS1 („Insulin Receptor Substrate 1”). S-a presupus inițial (124) că insulina poate activa rapid
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
energetică (țesut adipos), în reglarea fluxurilor metabolice (hepatocit) sau în reglarea centrală a aportului alimentar (centrii hipotalamici). Receptorii leptinici β pancreatici (31) reprezintă una din piesele mașinăriei de control a metabolismului energetic. Se știe că leptina (peptid cu 167 aminoacizi), secretată de adipocite, inhibă aportul alimentar prin acțiune asupra receptorilor hipotalamici și crește termogeneza. Prin aceasta, leptina acționează ca un factor de limitare a creșterii rezervelor lipidice excesive în țesutul adipos. Semnificația receptorilor leptinici din celule β pancreatice, din celulele hepatice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
-ul mesager respectiv. La nivelul ribozomilor are loc nu numai asamblarea aminoacizilor în lanțurile peptidice codificate în RNAm, ci și sortarea moleculelor de insulină sintetizată, o parte fiind păstrată pentru depozitare (fracțiune denumită și „reglată”) și alta pentru a fi secretată continuu (fracțiune denumită și „nereglată”, sau „cale constitutivă”). Reticulul endoplasmic (prin intermediul ribozomilor) reprezintă nu numai sediul sintezei hormonale (insulină, amilină), dar și a proteinelor structurale de refacere celulară, precum și a proteinelor de tip chaperon (proteine de protejare sau de însoțire
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
5,5 la 11 mmol/l. Heterogenitatea funcțională a celulelor β face ca procesul insulinosecretor să se desfășoare continuu, chiar la glicemii situate în zona valorilor subnormale (< 50 mg/dl). În aceste condiții, evident, majoritatea celulelor β încetează să mai secrete insulină. Rămâne în schimb un număr mic de celule β care continuă să secrete insulină, absența totală a acesteia pentru perioade de timp mai mari fiind incompatibilă cu viața. Persistența insulinosecreției în unele celule β pancreatice se datorează pragului lor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
insulinosecretor să se desfășoare continuu, chiar la glicemii situate în zona valorilor subnormale (< 50 mg/dl). În aceste condiții, evident, majoritatea celulelor β încetează să mai secrete insulină. Rămâne în schimb un număr mic de celule β care continuă să secrete insulină, absența totală a acesteia pentru perioade de timp mai mari fiind incompatibilă cu viața. Persistența insulinosecreției în unele celule β pancreatice se datorează pragului lor scăzut de activare. Aceste celule β continuă să secrete insulină chiar atunci când valorile glicemice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
celule β care continuă să secrete insulină, absența totală a acesteia pentru perioade de timp mai mari fiind incompatibilă cu viața. Persistența insulinosecreției în unele celule β pancreatice se datorează pragului lor scăzut de activare. Aceste celule β continuă să secrete insulină chiar atunci când valorile glicemice joase amenință viabilitatea celulelor cerebrale, care la glicemii persistente sub 20-30 mg/dl nu-și mai pot acoperi nevoile energetice. 3.3. Proteinkinazele β-celulare Aceste enzime cu rol major în reglarea metabolismului sunt implicate în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
protejează de acțiunea unor enzime prezente in citozol si in lizozomi. Ele conțin și kinazele II ale calmodulinei, care vor activa proteinele motorii pentru deplasarea granulelor secretorii către membrana celulară. Granulele „mature” rămân fie in compartimentul de stocare, ori sunt secretate prin procesul de exocitoză, declanșat de creșterea glicemică. O contribuție de excepție în descifrarea etapelor sintezei proteice, care a contribuit și la înțelegerea procesului insulinosecretor, a avut-o ilustrul nostru cercetător George Palade, care a marcat biologia celulară din a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
la o scădere a secreției de insulină (4). Importantă pentru secreția de insulină în celula β este suveica NADH, prin care acest substrat susține metabolismul oxidativ producător de ATP (198). Incapacitatea unor celule β pancreatice în perioada neonatală de a secreta suficientă insulină se poate datora hiperexpresiei dehidrogenazei glicerol-fosfat și malat-dehidrogenazei, două enzime exprimate numai intramitocondrial (198). Funcția fundamentală a mitocondriei în metabolismul energetic sugerează că o parte din tulburările din diabetul zaharat își au sediul în disfuncția celor 13 enzime
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
știe încă, dar se presupune că ar putea avea un control nervos (163). Existența unor pulsații glicemice care preced pulsațiile insulinosecretorii ar putea modifica imaginea actuală privind geneza acestor pulsații (163). Recent s-a constatat că o celulă β izolată secretă mai puțină insulină la un stimul glicemic, decât atunci când celula se află în contact cu alte celule β. Legătura intercelulară se realizează prin intermediul conexinelor (28), dintre care conexina 36 (Cox36) este specifică celulei β pancreatice. Conexinele posedă proprietatea realizării unei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
dezvoltarea complicațiilor cronice diabetice (8, 16, 62, 65, 125, 126, 187, 203). 3.8. Alți produși secretori β-celulari 3.8.1. Amilina și polipeptidul amiloidic insular Pe lângă insulină (căreia i-am dedicat un capitol separat), un al doilea peptid produs („secretat”) de celula β pancreatică este amilina sau polipeptidul amiloidic insular (IAPP: „Islet Amiloid Polypeptide”). Amilina (polipeptid cu 37 aminoacizi) identificat ca atare în 1987 (39) trebuie distins de fibrele de amiloid, care se întâlnesc în multe cazuri de T2DM, în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
prezența ApoE, care nu participă însă la realizarea depozitelor amiloidice insulare. Acest lucru a fost demonstrat pe șoarecii transgenici pentru amiloidul uman și gena ApoE (204). Apariția acestor depozite în insulele pancreatice poate fi explicată prin transformarea polipeptidului amiloidic (amilina) secretat de celulele β pancreatice într-o secvență aminoacidică particulară ce permite transformarea lor în depozite de amiloid. Totuși, la pacienții obezi la care se înregistrează o producție crescută de amilină (ca și de insulină, de altfel), depozitele de amiloid nu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
înregistrat în consumul de lipide și în mod deosebit, de lipide saturate (88). Unul din mecanismele lipotoxicității este creșterea depozitelor de amiloid, prezente aproape constant în pancreasul pacienților cu diabet zaharat de tip 2 cu evoluție îndelungată. Transformarea amilinei (hormon secretat de celulele β) în substanță amiloidă, depinde de o anumită secvență aminoacidică particulară, care la rozătoare, de exemplu, lipsește. În mod obișnuit acestea nu dezvoltă depozite amiloide. La șoarecii transgenici însă, la care s-a exprimat peptidul amiloidic insular uman
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
puțin avb3. Tubul proximal realizează resorbția: 85% apă și sodiu, potasiu, fosfați, calciu, magneziu, bicarbonați. Prin endocitoză se reabsorb proteine cu greutate moleculară sub 70 mii daltoni. Glucoza este resorbită în totalitate cu cotransport cu sodiu. în mici cantități se secretă anioni și cationi organici, ca și unii compuși medicamentoși. D) TUBUL INTERMEDIAR Este format dintr-un epiteliu simplu pavimentos situat pe o membrană bazală. Celulele prezintă numeroase interdigitații și joncțiuni ocludente și aderente (fig. 2.8 b). Acest segment este
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în fluidul chistic, precum și pierderea mecanismului normal de feed-back negativ al diviziunii celulare prin inhibiție de contact intercelular. Concomitent are loc în celulele epiteliale chistice expresia crescută a receptorilor pentru acești factori de creștere. în felul acesta, factorii de creștere secretați de celulele chistice pot activa proliferarea celulelor care i-a produs (mecanism autocrin). Acest proces este inhibat in vitro de taxol, un agent care interferează funcția microtubulilor și deci formarea fusului de diviziune 1. Sinteza în exces a factorilor de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
MEC. Reglarea se face în manieră autocrină, însăși fibroblastele ADPKD, sintetizând și eliberând cantități crescute de aFGF. aFGF se leagă de heparan-sulfații din matrice (formă inactivă); ulterior va fi eliberat, ceea ce implică o activitate proteolitică extracelulară; în acest sens, fibroblastele secretă cantități mari de proteinază, apar activatori ai plasminogenului, care vor transforma plasminogenul în plasmină; plasmina va cliva miezul proteic al heparan-sulfaților, separând FGF care rămâne activ dar, concomitent, protejat de alte posibile degradări proteolitice. Fibroblastele mai conțin fosfatază alcalină; sinteza
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în acest fel, stimulează secreția de renină presiune dependentă (prin sistemul de autoreglare a circulației intrarenale, atunci când scade presiunea din arteriole aferentă și eferentă, se sintetizează reactiv renina); 2. pe de altă parte, celulele tubulare chistice au capacitatea de a secreta renină aberantă (renină atipică), secreția fiind, se pare, stimulată de însăși angiotensina II care acționează la nivelul unui receptor de la nivelul celulei tubulare renale anormale de la nivelul zonei degenerate chistic (5). Consecința acestor mecanisme este o creștere a potențialului de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
aberantă (renină atipică), secreția fiind, se pare, stimulată de însăși angiotensina II care acționează la nivelul unui receptor de la nivelul celulei tubulare renale anormale de la nivelul zonei degenerate chistic (5). Consecința acestor mecanisme este o creștere a potențialului de a secreta renina, care, în condițiile în care apare și agentul declanșator (respectiv ischemia determinată de chiști), se exprimă intens. Există o corelație statistică între dimensiunile mari ale rinichilor (determinate de numărul și diametrul chiștilor) și apariția HTA (6). Aceasta i-a
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
3-5 cm. Are o capacitate foarte mică (30-50 ml) dar cu un mare rol fiziologic În tranzitul sucului biliar (bilă, fiere). Situată În apropierea ficatului, vezicula biliară are rolul de stocare și de tranziție a sucului biliar (bilă) care este secretat, În flux continuu, de anumite celule specializate din ficat și colectat Într-o rețea de canale intrahepatice, dirijate spre canalul hepatic central. În continuare, canalul hepatic se unește cu canalul cistic și permite trecerea bilei În vezicula biliară, ca organ
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]