3,068 matches
-
în gât. Îmi cer scuze. — N‑ai pentru ce, spune Michael calm. Și eu aș fi făcut la fel. — Da, sigur, îngaim. — Ar trebui să mă vezi când pierd vreun contract. Plâng până mi se duc ochii în vârful capului. Secretara mea trebuie să se ducă după șervețele la fiecare jumătate de oră. — E atât de serios, încât nu îmi pot abține un mic surâs. Hai, bea‑ți coniacul, zice, și hai să lămurim câteva chestii. Tu i‑ai invitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prea fără sare și piper. Așa că mă schimb repede cu un puloveraș roz, ceea ce înseamnă că trebuie să‑mi schimb și rujul. În cele din urmă ieșim din casă și ajungem la sucursala Fulham a Băncii Endwich. Când intrăm, fosta secretară a lui Derek Smeath, Erica Parnell, conduce un cuplu de vârsta a doua. Între noi fie vorba, eu și ea nu ne‑am prea înțeles niciodată. Are ceva ușor inuman - de fiecare dată când am văzut‑o, avea aceiași pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
producătorul altei emisiuni. Poate era cineva care vrea să scriu în ziarul lui. Poate era John Gavin, care a sunat să‑și ceară scuze și să‑mi ofere înlesniri nelimitate de creditare. Poate că totul o să fie bine. — Era Mel, secretara lui Luke. — A! Mă uit la ea cu teamă. Ce voia? — Se pare că a venit un colet la ei la birou, pe numele tău. Din State. De la Barnes and Noble. Mă uit la ea cu o privire goală, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
-ți face griji. Știu pe cineva care s-ar putea să-ți fie de ajutor. Lasă-mă să mă ocup de asta și o să te caut în câteva zile. Yu Shan îi găsește fetei o slujbă la biblioteca școlii, ca secretară, ceea ce-i permite să fie studentă cu jumătate de normă. Fata se simte entuziasmată și neliniștită în același timp. Frecventeză cursurile, se plimbă prin campus și cunoaște oameni. Vorbește umil și cu atenție. E foarte dornică să impresioneze și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Tang Nah nu sunt de ajutor. E nemulțumită de faptul că el nu numai că nu o ajută să iasă din necaz, dar nici măcar nu i-l ia în serios. Poți oricând să trăiești făcând altceva, sugerează el. Să fii secretară sau soră medicală. Se simte ca un păun care e obligat să stea într-un coteț de găini. Încearcă să nu se certe. Încearcă să se forțeze să înțeleagă că Tang Nah are și el problemele lui și are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și se întoarce cu flori în mână. Nici o veste bună, scumpo, dar iubirea e cea mai bună veste, nu? Zâmbesc și îl îmbrățișez. Îi împărtășesc veștile mele - nici un rol, dar mi-am găsit o slujbă cu jumătate de normă, ca secretară de platou. Zilele trec. Săptămâni, luni. Și tot nici o veste bună pentru Tang Nah. Pentru a evita jena, stă în oraș până târziu. Vine acasă beat și nu se trezește până la prânz. Petrece întruna cu prietenii lui. Lumea asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
joacă iubitul meu. Lipsa de somn l-a slăbit pe Mao. A făcut febră. Tremură incontrolabil sub pătură. Gărzile fac cu schimbul ca să-l transporte cu targa. Așa bolnav cum e, iubitul meu continuă să conducă bătălii. Așa ajung eu secretara și ajutorul lui. Acum, eu sunt cea care scrie ordinele lui Mao și redactează telegramele. Sunt trează când e el treaz, și rămân trează atunci când el doarme. Când îi e mai bine și vede că treburile îi merg bine, vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
orice caz, acum pun capăt acestei situații. Ai plătit destul. Acum ieși în lume și rupe vraja. Ea i se aruncă la piept. El o ține în brațe și o liniștește. Printre lacrimi, se ivesc zorile, să-și etaleze extraodinarul. Secretara îmi zice că primarul Ke a venit cu două ore mai devreme ca să-mi aștepte sosirea. E o întâmpinare ceremonioasă. Menită a-mi arăta curtuoazia lui. Îi spun secretarei că îi sunt recunoscătoare primarului pentru ospitalitatea sa. Mașina silențioasă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o liniștește. Printre lacrimi, se ivesc zorile, să-și etaleze extraodinarul. Secretara îmi zice că primarul Ke a venit cu două ore mai devreme ca să-mi aștepte sosirea. E o întâmpinare ceremonioasă. Menită a-mi arăta curtuoazia lui. Îi spun secretarei că îi sunt recunoscătoare primarului pentru ospitalitatea sa. Mașina silențioasă mă duce pe Șoseaua Hua-shan, la numărul 1245. Primarul Ke stă lângă mine și își notează fiecare cuvânt pe care-l rostesc. Îi transmit salutările lui Mao și îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În mai, face o călătorie înapoi la Beijing, pentru a vedea ce mai face Mao. Soțul meu nu e acasă. S-a dus în sud și a dispărut în minunatul peisaj al Lacului de Vest. Când îi trimit o telegramă secretarei lui, în care cer programarea unei întâlniri pentru a-l pune la curent cu progresele mele, el îmi trimite drept răspuns un poem despre celebrul lac. Cu ani în urmă, am văzut un tablou al acestuia. Nu mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai. De bucurie, nu pot să dorm. Mi-am luat soarta în mâini și am fost răplătită. Azi-dimineață m-a sunat Mao, să mă felicite. A ținut să-mi dăruiască un pachet din ginsengul lui. După-amiază, telefonul sună iarăși. Era secretara lui Mao. Mao voia să merg la cină. Nah a venit acasă, zicea mesajul. Nu am cu ce să mă îmbrac, am zis. Secretara fu nedumerită. Asta înseamnă „nu”? * Stau pe scaun și simt cum îmi tremură corpul. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
felicite. A ținut să-mi dăruiască un pachet din ginsengul lui. După-amiază, telefonul sună iarăși. Era secretara lui Mao. Mao voia să merg la cină. Nah a venit acasă, zicea mesajul. Nu am cu ce să mă îmbrac, am zis. Secretara fu nedumerită. Asta înseamnă „nu”? * Stau pe scaun și simt cum îmi tremură corpul. În sfârșit, mă vrea. Toți anii de ranchiună se dizolvă în urma unui singur telefon. Sunt nebună? Mă păcălește din nou? Sau nu e decât ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aștepte. A devenit pentru el un obicei să anunțe pauza de prânz abia la ora patru după-amiaza. Ea nu-și poate explica sentimentele. Se simte jignită, dar totuși așteaptă întoarcerea lui Yu. Când nu mai poate să suporte, își trimite secretara să-i ceară lui Yu o „autocritică”. El nu dă nici o hârtie. Însă pricepe că Doamna Mao îl cheamă înapoi. Îi trimite o casetă cu ceva la care lucrează. De obicei, un cântec compus atunci. Unul dintre cântece se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bată, aproape că zâmbește. În liniștea profundă, începe să se cearnă omătul. Vântul se oprește din văicărit și copacii nu mai tremură. China zace în nemișcare. Soții Mao stau în soarele dimineții savurându-și ceaiul de crizantemă, în timp ce Fang, noua secretară și amantă a lui Mao, îi dă acestuia raportul privitor la moartea lui Liu. Mao îl deschide, aprinzându-și o țigară. Își plimbă privirea peste rânduri. Doamna Mao se apleacă spre el și aruncă și ea o privire. Este scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu vârf farfuria lui Lin cu tendoane de tigru, împușcat acum o săptămână în Manciuria. Atmosfera e plăcută. Nu își dă seama că soțul ei joacă într-o operă live. Ea e într-o dispoziție sentimentală. Mao și-a pus secretara să o anunțe că trebuie să plece de la dineu exact la ora zece și jumătate. A luat asta drept insultă, dar cu toate astea a venit la cină. În timpul mesei, își simte inima suferind pentru grădini, flori și copacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
neliniștită și de-abia pot să stau locului. În vise, aud pași. Devin nervoasă când trec pe lângă șifoniere. Mă tem că asasinii se ascund în spatele hainelor. Sar peste mese ca să reduc prilejurile de a fi otrăvită cu mâncare. Îmi schimb secretarele, gărzile de corp și servitorii la fiecare două săptămâni. Însă fețele noi mă înspăimântă și mai mult. Știu că e o prostie, dar nu mă pot abține să nu-i suspectez pe acești oameni că ar fi spionii premierului Zhou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scrisorile și documentele lui Mao, în căutarea unui testament. Însă nu există așa ceva. Ordonă o ședință a Biroului Politic la Pavilionul Luminii Purpurii. Vrea să anunțe personal vestea morții președintelui. Nimeni altcineva nu vine, în afară de membrii cabinetului ei. Își întreabă secretara ce se întâmplă și i se spune că la conducere a trecut o figură nouă, un bărbat pe nume Hua Guo-feng, secretar de provincie din orașul natal al lui Mao. Acesta intenționează să discute cu ea - Mao a lăsat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cei care ținem securea! Ordinele de înaintare au fost deja date. trebuie să ne punem credința în Buddha. Trebuie să ne încredem în... popor. Vocea lui Chun-qiao își pierde brusc energia. Ea își întărește voința de a continua. Îi spune secretarei că după-amiază se va duce în Parcul Dealului Jing. Cheamă-l pe fotograful meu. Spune-i că voi fi în Zona Merilor. * E o zi noroasă. Perfectă pentru poze. Cerul e un voal natural, care ajută la ecranarea luminii. Inițial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și șapte de zile după moartea lui Mao. Națiunea va fi oare de acord cu acțiunea? Ar putea ea să se întoarcă împotriva lor? 6 octombrie. Hua Guo-feng o cheamă pe Jiang Ching să se întâlnească după-amiază în Sala Milei. Secretara lui Jiang Ching, Micuța Lună, întreabă despre motivul întrevederii. Publicarea celui de-al cincilea volum al operelor răposatului președinte. Răspunsul e dat fără vreo ezitare, pe un ton măgulitor. Tovarășa Jiang Ching va absenta. Vocea Micuței Luni e scăzută, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o virtualè nuntè, provocându-l, o nuntè oficiatè pe internet, nu-i spun cè e vorba despre nuntă mea deși tocmai astèzi am primit prin e-mail hârtiile oficiale și virtuale ale cèsètoriei, Pentru o clipè, amuzându-mè, mi-am închipuit figură secretarei directorului dacè mi-ar fi parvenit pe fax aceste hârtii în cazul în care eu aș fi optat pentru trimiterea lor prin fax și aș fi dat numèrul de fax al Institutului! Dar Ilarie nu protesteazè, dimpotrivè, crede cè totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
butoaie de varză și murături, tot ce se vede de la etajul șapte al blocului din Militari. Am făcut o cursă până la cutia de scrisori, nu venise nimic de la Rectorat, deși Casandra Pisăloagă i-a dus săpunurile FA și deodorantul NIVEA secretarei, care a asigurat-o că ordinul să ne reprimească, pe mine și pe Gimmi, a fost deja semnat de Rector, Colonelul l-a chemat la ordin. Pe scară mirosea Îngrozitor a hoit, ieri administratorul a băgat otravă pe ghenă, Verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
relaxa în fața televizorului, uitând de greutățile de peste zi, Susan se „relaxa“ ca să uite de greutățile zilei ei, pregătind baia pentru Milly, preparându-i o băutură cu lapte și ajutând-o să se îmbrace în pijama. Susan lucra și ea - ca secretară cu jumătate de normă la o firmă de construcții micuță, care-și avea sediul puțin mai sus, pe aceeași stradă - cât Milly era la grădiniță. Dar, de vreme ce nu câștiga la fel de mult ca Nick, era limpede că bărbatul considera că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sindromului anxietății de separare de fiecare dată când femeia ieșea din cameră. Copila se trezea noaptea plângând și refuza să se liniștească dacă Susan n-o lua în pat, cu ea. Din fericire, Susan tocmai părăsise un post nesatisfăcător de secretară și-și căuta o altă slujbă, așa că, având și acordul lui Nick, s-a decis să rămână în casă acestuia, până când bărbatul avea să găsească o dădacă, iar aceasta se va apropia de Milly. Nici măcar nu știu cum îl cheamă pe medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu acel detaliu jalnic pe care îl reprezenta munca. De orice fel ar fi fost ea. Moto-ul de viață al Juliei era: „Vreau totul și vreau să-mi fie adus“. Menajera conducea casa, femeia de serviciu o curăța, iar secretara lui James făcea tot restul - de pildă, plătea toate facturile care țineau de casă. În felul acesta, Julia era liberă să facă exact ce-i plăcea. Ceea ce nu era prea mult. Dar adevărul era că Julia și merita. Femeia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și i-a dus, în sfârșit, la etajul al treilea, cei doi au pășit în mijlocul grupului care aștepta pe hol și și-au strâns mâinile în semn că au căzut de acord. Alison era pe cale să devină un personaj clișeistic: secretara care ajunge să se mărite cu șeful. Rudele îndepărtate sunt cele mai bunetc " Rudele îndepărtate sunt cele mai bune" Susan era îmbrăcată într-o fustă albă, lungă, model țigănesc și o bluziță albă de bumbac. Sânii dezlănțuiți arătau magnific în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]