2,609 matches
-
nici apocaliptic” (Hayles, 1999, p. 282Ă. Profesiunea de credință a teoreticienei în legătură cu problematica postumanului este una moderată ea însăși, trebuind să aibă în vedere finitudinea trupului drept condiția ființei umane pentru supraviețuirea omenirii ca specie și să nu se lase sedusă de fanteziile omnipotenței și ale nemuririi dincolo de limitele corpului uman. Dacă acesta constituie „visul” teoreticienei, „coșmarul” reprezentării postumanului este prezent de asemenea și autoarea mărturisește că se teme de un viitor postuman în care subiecții își consideră trupurile drept „accesorii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
putea sta în cale încăpățânarea unui moșneag; mai angajase el practicanți la cererea mea, nu-l costa nimic să o facă din nou, așa că am apelat la argumentul forte: l-am ținut în birou până la ora închiderii și l-am sedus; știam ce fantezii are, am ales-o pe cea mai puțin scabroasă și mai departe a fost floare la ureche; mai greu a fost să-l stârnesc (la 70 și ceva de ani ai lui doar imaginația îi mai funcționa
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pentru concesiile făcute spectacolului social, obedienței în fața Gloriei. Pare să fie vorba despre o alegere, căci Cioran preferă imposibilul, sau, cum observasem anterior, denegăsitul. Dar nu cumva opțiunea aceasta e impusă tocmai de nevoia unei împliniri în negativitate? Cioran este sedus de misiunea imposibilă a recuperării Ființei, dar este sedus pentru că există la el, în mod fatal, dincolo de orice iluzie, intuiția unei realizări în eșec. Citează dintr-un mistic musulman o afirmație considerată demnă de Meister Eckhart: „Adevărul care nu distruge
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să fie vorba despre o alegere, căci Cioran preferă imposibilul, sau, cum observasem anterior, denegăsitul. Dar nu cumva opțiunea aceasta e impusă tocmai de nevoia unei împliniri în negativitate? Cioran este sedus de misiunea imposibilă a recuperării Ființei, dar este sedus pentru că există la el, în mod fatal, dincolo de orice iluzie, intuiția unei realizări în eșec. Citează dintr-un mistic musulman o afirmație considerată demnă de Meister Eckhart: „Adevărul care nu distruge creatura nu e adevăr” (I, 64). Afirmație demnă de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Tacit ar fi „fascinat de orgoliu, pe care-l urăște în același timp” (III, 283). Despre Cioran s-ar putea spune exact același lucru, deși ura e mai degrabă dispreț. În schimb, la fel de bine am putea spune că Cioran e sedus de anonimat, chiar dacă anonimatul îi produce neliniști. Orgoliul umilește, anonimatul sperie. „Mi-am dorit întotdeauna în chip superficial succesul și în chip profund eșecul” (II, 283) e o afirmație care trebuie citită și prin prisma orgoliului care însoțește orice eșec
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și ura față de propriile origini se suprapun. Ca și dorința de nimicire. Iată: „Azi-dimineață, în pat, am meditat la motivele pentru care Weininger m-a pasionat atâta în tinerețe. Îmi plăcea, evident, că ura femeia. Dar și mai mult mă seducea faptul că, evreu fiind, își detesta «neamul», la fel cum mie, român, îmi era groază că sunt român. Refuzul originilor, neputința de a te resemna să fii ceea ce ești, drama de a te visa altul, le cunoșteam pe toate; mi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cred în tinerețea mea!” (III, 46). De reținut, printre altele, ideea nebuniei din tinerețe. Motivația revine într-un dialog cu Ionescu. Vorbind cu el despre Garda de Fier și spunând că i se face rușine intelectuală că s-a lăsat sedus de ea, Ionescu îi răspunde Ă „foarte nimerit”, apreciază Cioran Ă că „«am marșat» pentru că mișcarea era «complet nebună»” (III, 47). În alt moment, același cuvânt, nebunie, numai că Cioran nu înțelege motivele pentru care problema aceasta, a freneziei din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
erau de stânga. Finalmente, condamnând decis Garda de Fier, Cioran se neagă pe sine din momentul acela, al identificării cu o cauză, cu o credință, cu un țel. Cum i-e teamă că la originile creștinismului s-ar fi lăsat sedus de această doctrină, Cioran spune: „De vreme ce am fost în stare să mă ambalez pentru G. de F., o sectă în fond, cum să n-o fi făcut pentru o religie? Îl urăsc pe creștinul ipotetic, pe fanaticul care aș fi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
eventual, pe o scenă de teatru, unde realul se confundă în ficțiune, iar conturul adevărului se preface în siluetă îndepărtată. După părerea mea este una dintre cele mai bune producții dramaturgice românești de după '90 încoace. Scrisă cu inteligență și sensibilitate, seduce prin replica promptă, ambalată fie într-un umor subtil, de calitate superioară, fie într-un dramatism cutremurător, într-un registru dual guvernat de "rîsu'plînsu' ". După ce te destinde cu o primă parte generatoare de hohote, te lovește în plin cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
este însărcinat cu dezvoltarea organizațională a unei afaceri alimentare de succes, cu multe filiale, care s-a dezvoltat constant și a fost suficient de profitabilă. Provocarea principală în încercarea de a conducere „cruciada” perfecționării este că toată lumea s-a lăsat sedusă de ideea că „nu trebuie să forțezi mâna destinului” impusă de angajați. Aceștia sunt mulțumiți și satisfăcuți, dar Steve este inspirat pentru că vede ce ar putea deveni. Provocarea sa este să „vândă” această viziune tuturor celor implicați. Mulțumirea este inamicul
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
Mi-e frig și urât". De aceea mai încearcă senzația de ardere în contact cu universul la temperaturi pasionale: Totul este eu însămi/ Dați-mi o frunză care să-mi semene". Fără să fie expresionistă în realizarea tehnicii imagistice, este sedusă de stările-limită: răul și binele, frumosul și urâtul, râsul și plânsul, purul și impurul: "Caut începutul răului/ cum căutam în copilărie marginile ploii". Dragostea îmbină atracții senzuale și materne: Numai iubirea dintre părinți și copii/ E sămânță/ Iubitul meu este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să vrei, fără să vrea/ trăim erai, era./ Va fi doamne, va fi/ alb roșu gri." ("Îmi transmit") Uneori este discursiv, retoric, lipsit de imagini. Nichita Stănescu scrie și poeme fără sclipire. Ca exemple cităm: "Poem", "Strigare", "Brățara de gheață". Sedus de versul popular, dă poeziei prospețime și candoare: "Ah, mi se făcea departe/ Doamne numai cifra șapte/ când veneam cu patru roate/ și-nhămat aveam un șarpe." ("Muiere") Universul realului și cel cosmic sunt cei doi poli între care pendulează poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tot ce ai realizat de-a lungul anilor, rămânând mereu egal cu tine însuți, îți mulțumesc, prietene Alexa Visarion! Horia BĂDESCU Alexa Visarion Pentru un teatru fără verdicte Un artist nu poate fi decât uman, iar opera sa trebuie să seducă prin umanitate și să stimuleze umanitatea.1 În volumele pe care le-a publicat 2, Alexa Visarion se apleacă asupra spectacolelor proprii și asupra reprezentațiilor confraților săi cu responsabilitatea celui care, marcat de erudiție, nu-și permite luxul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
valențe reale, dar imposibile", povestește actrița Ramona Dumitrean. Tânărul Matei Rotaru îl joacă pe profesorul Miroiu, personaj pe care îl descrie ca fiind foarte complicat, dar în același timp foarte clar pentru el însuși. Regizorul Alexa Visarion s-a declarat sedus de trupa de actori, care deja sunt certitudini ale scenei de teatru: "Publicul clujean va avea ocazia să vadă un spectacol construit pe jocul actoricesc și nu pe artificii scenice. "Eu îl joc pe profesorul Udrea, e prietenul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
facut patru variante ale Unchiului Vanea. Am pătruns în tema năpastei prin diferite exprimări: teatru, televiziune, film. Vinovatul a fost pe scenă de două ori și pe ecran... Temele mele sunt mereu o aceeași temă călătoare a cărei magie mă seduce. Astfel Ziditorul, Zidirea, Ana pot să se adune într-un nou scenariu... Manole. Știi Cristina, fostul basist de la Phoenix, Josef Kappl, mi-a trimis partitura unei opere rock simfonic Meșterul Manole. Îmi place și credem amândoi că trebuie să o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oferi, dacă nu oferi totul. Și această chemare se naște doar din dragoste. Teatrul până la urmă este o relație erotică, un frison în îmbrățișarea scenă-public. Spectatorul vine pentru această întâlnire care trebuie să-l surprindă, să-l atragă, să-l seducă. Iar noi de cele mai multe ori credem că trebuie doar să privească și să-i placă. Nu, nu e de ajuns, trebuie să afle ce nu știe sau ce nu vrea să știe despre el și viața lui, despre vizibil și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lucru și de abordare. În primele întîlniri, fiecare s-a prezentat, și-a evocat parcursul profesional și orientările, apoi și-a expus principalele idei și preocupări. Contactul cu personalități care nu aparțineau aceluiași univers, dar care posedau un limbaj apropiat seducea pe toată lumea: biologi, psihologi, medici, sociologi și politicieni se frecventau și apreciau aceste contacte. B.C. Dar nu se aflau acolo istorici, fizicieni, matematicieni, etnologi, economiști... J.R. René Passet, un economist talentat, ni s-a alăturat curînd. Îl cunoșteam de la fondarea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
învățămîntului superior științific și de cercetare 158. Cînd Pierre Mendès France s-a apropiat de putere, se pare că Henri Laugier a fost cel care l-a convins de importanța unei politici științifice pentru economie și influen-ța pozitivă a țării. Sedus de ideile sale, Mendès France le-a readaptat unei logici de creștere și reabilitare franceze, amintind astfel de acțiunea, mai secretă totuși, a lui Jacques Attali, treizeci de ani mai tîrziu. Sedus de ideile dezvoltate în cursul întîlnirilor Grupului celor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
științifice pentru economie și influen-ța pozitivă a țării. Sedus de ideile sale, Mendès France le-a readaptat unei logici de creștere și reabilitare franceze, amintind astfel de acțiunea, mai secretă totuși, a lui Jacques Attali, treizeci de ani mai tîrziu. Sedus de ideile dezvoltate în cursul întîlnirilor Grupului celor Zece, și el le va "readap-ta" în cadrul CESTA, pentru a stimula creșterea economică și promovarea tehnologiilor informației, miză internațională devenită majoră. INFLUENȚA GRUPULUI CELOR ZECE E întotdeauna dificil de apreciat natura și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
reflecție aprofundată cu privire la alegerea unei societăți: una mai puțin preocupată de consum și putere. Totuși, impresionați de noile cunoștințe științifice și performanțe tehnologice, erau reticenți, în anii '70, în a vorbi despre aspectele negative legate de dezvoltarea tehnoștiinței. Se lăsau seduși de mitul unei informatici democratice și descopereau în noile mijloace de comunicare o posibilitate de a dezvolta participarea cetățenească democratică. În anii '80 și '90, atacurile împotriva "tehnoștiinței moderne ce ridică obstacolul major în dezvoltarea unei cunoașteri deschise, multidimensionale, indisociabile
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
abuzurile regimului stalinist. Troțkist, militant al Frontului popular și luptător în Rezistență, e deportat la Buchenwald în 1943 și publică la întoarcere L'Univers concentratio-nnaire (Universul concentraționar), 1946, și Les jours de notre mort (Zilele morții noastre ), 1947. În 1968, sedus de politica generalului de Gaulle, acceptă eticheta de "gaullist de stînga" și devine deputat al de-partamentului Isère (1968-1973). În 1973, publică La société éclatée, de la première à la seconde révolution mondiale (Societatea spulberată, de la prima la a doua revoluție mondială
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a unor eroine moderne în primplanul romanului interbelic. - VARIANTA 12 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Virgil Mazilescu, prefață) 1. sinonime neologice: vechea - perimata, vetusta, inactuala; ademenesc - tentează, seduc. 2. Absența majusculelor în textul citat este o formă emblematică a distanțării de poetica tradițională, motivată de intenția de a înlocui vechile convenții (genul liric semnalat prin convenționala majusculă la începutul fiecărui vers, prin paginarea speci fică a textului, distribuit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
74, adică depersonalizat, lipsit de identitate, fără alt sens decât unul "statistic"75. Abia o logică "a interpretării"76, precum cea a lui Hermes, "face în sfârșit dreptate individualului"77, desconsiderat de clasicii amatori de generalități, dar glorificat de romanticii seduși de propria singularitate, în ciuda nostalgiei lor după un Mare Tot. (Am arătat că în cazul romanticilor ar trebui să vorbim despre un holism al frustrării vezi I, 2B). Așadar, abia hermeneutica poate institui și restitui reprezentativitatea unei părți pentru un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
posibilitatea performanțelor reale și constructive în politică, în istorie și în cunoaștere. Acest Cine? nu este un Absolut, nu este Puterea Supremă. Ceea ce rămâne, ceea ce contează este conținutul spusului său; conținut relaționat cu alte și alte idei. Deși oamenii sunt seduși de forme, fondul este cel care face diferența. În loc de "Cine vorbește?" ar fi util să ne orientăm spre " Ce (se) spune?", adică Conținutul spusului, și nu Persoana, este relevant atât pentru interior (autorul, Cel care gândește...), cât și pentru exterior
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vedere. Prin sexul ei, femeia-obiect ajunge la "putere" (sau la iluzia deținerii acesteia!), compensând astfel lipsa de cultură civică și umanistă, calitățile ei certe de a guverna o societate. Femeia-obiect este chiar primul sex. Întotdeauna primul sex! Un sex care seduce sau vrea să fie sedus de către puternicii zilei! Femeile-obiect își folosesc sexul pentru bani, pentru funcții și politică! Femeile în politică, dincolo de miza sexului, sunt foarte rare. Printre ele Elisabeta cea Mare a Angliei și Margaret Thatcher, ale căror funcții
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]