1,859 matches
-
unitățile analitice, clasificarea și subclasificarea numelui propriu. Abordarea lui Hébert este cea a unei semantici interpretative opuse unei semantici "clasice", ale căror trasee le urmărește; chiar dacă, spre sfârșitul discuției, împrumută temporar un punct de vedere referențial, autorul subscrie la o semantică diferențială și nereferențială. Specificând cele două feluri de conținut descrise de semantica interpretativă, semnificația, formată din semele inerente în limbă, și sensul, format din semele inerente și aferente actualizate în context, autorul își situează analiza pe palierul morfemului și al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a unei semantici interpretative opuse unei semantici "clasice", ale căror trasee le urmărește; chiar dacă, spre sfârșitul discuției, împrumută temporar un punct de vedere referențial, autorul subscrie la o semantică diferențială și nereferențială. Specificând cele două feluri de conținut descrise de semantica interpretativă, semnificația, formată din semele inerente în limbă, și sensul, format din semele inerente și aferente actualizate în context, autorul își situează analiza pe palierul morfemului și al cuvântului. Relativ la conținutul în limbă, Hébert afirmă existența a trei tipuri de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și d) specifice (/cel mai curajos/ etc.). Hébert consideră că, în context, grație actualizărilor semelor aferente, toate tipurile de nume proprii sunt susceptibile să conțină cele patru tipuri de seme: specifice, micro-, mezo- și macrogenerice. De asemenea, opune semanticilor tradiționale semantica interpretativă pentru care sensul și semnificația rezidă din interacțiunea semnificaților și nu din relația semnificaților cu referentul lor. Semantica la care aderă Hébert consideră că motivația și omonimia (chiar paronimia) pot afecta porțiunea aferentă sensului contextual. Semanticilor clasice interesate doar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nume proprii sunt susceptibile să conțină cele patru tipuri de seme: specifice, micro-, mezo- și macrogenerice. De asemenea, opune semanticilor tradiționale semantica interpretativă pentru care sensul și semnificația rezidă din interacțiunea semnificaților și nu din relația semnificaților cu referentul lor. Semantica la care aderă Hébert consideră că motivația și omonimia (chiar paronimia) pot afecta porțiunea aferentă sensului contextual. Semanticilor clasice interesate doar de sensul în limbă și care susțin că toate numele proprii sunt lipsite de sens, autorul adaugă opinia cercetătoarei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
limbă, elementele care aparțin altor clase morfologice pot fi vide de sens ca numele neologice (de ex. un lexem verb neologic) sau să fie dotate cu patru tipuri de seme ca numele de notorietate (multe din substantivele comune). Dacă pentru semanticile clasice, unitatea analizei principale, chiar minimale, este cuvântul, Hébert propune, pentru a înțelege cuvântul, trecerea la nivelul morfematic, la adevăratul semn minimal, morfemul. Divizarea cuvântului în morfeme implică divizarea semnificatului cuvântului (sau semia) în semnificați de morfeme (sau sememe), și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sincronic: de ex., în "Stranie coincidență, Dupont a sărit podul!" sau în "Acest domn Loyal are un aer foarte necinstit". Această formă de motivație, pe care o consideră una din formele posibile de omonimie și de paronimie - este susceptibilă, în semantica interpretativă, să afecteze conținutul aferent. Teoriilor clasice care susțin asemanticitatea numelui propriu, Hébert le răspunde că trebuie să aibă în vedere botezul (înțeles ca proces de numire) ca proces de desemantizare, sincronic, dacă unitatea-tip nu este nume propriu (Semillante
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un pseudonim demonstrând caracterul obligatoriu anonim al limbajului. Anonimatul numelui propriu trimite la situația originară a limbajului. Numele propriu este caracterizat ca un simptom: întors spre noi, dar și îndepărtându-se de noi81. Am lăsat la urmă complexul studiu de semantică a onomasticii ficționale al lui Yves Baudelle 82, deoarece ni s-a părut că răspunde celor mai multe întrebări. El pornește de la afirmația lui Eugène Nicole care distingea între codajul lexical al numelui propriu și funcționarea lui sintagmatică: pe de o parte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
literară s-au recentrat pe relația sintagmatică în detrimentul paradigmei nume/ personaj, abandonând problema genezei numelor proprii pentru studiul funcționarii lor în procesul discursiv și textual, cercetătorul afirmă că această deplasare justifică o reexaminare a bazelor teoretice și metodologice a unei semantici a onomasticii literare și punerea unei probleme esențiale: "aceea de a ști în ce loc numele proprii produc sens" (tr. m)83. Întrebările la care încearcă să răspundă sunt: 1) conținutul semantic al numelor romanești rezultă printr-un decodaj prealabil
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
textul literar (sau: numele reale sunt semnificante sau acesta este privilegiul numelor de ficțiune?); 3) în materie de interpretare își impune legea lectorul sau autorul (în alți termeni, toate lecturile unui nume ficțional sunt legitime?) Autorul prezintă un topic al semanticii numelui propriu, o schemă "a celor trei momente ale stratificării progresive a semnificatului onomastic" (tr. m)84: conceperea numelui, redactarea operei (scriitura) și receptarea ei (lectura). În același timp, autorul caracterizează schema ca dinamică, deoarece înfățișează parcursul diacronic al semantizării
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
limbă. Fără să conteste autoritatea tezei numelor proprii fără semnificație a lui Mill, reluată în designatorii rigizi ai lui Kripke, autorul afirmă că vocabula onomastică, chiar dacă nu are o semnificație așa cum au lexemele, nu este totuși total lipsită de sens, "semantica numelui propriu bazându-se fie pe semnificanții săi, sursă de semnificați a priori, fie pe referent, sursă de semnificați a posteriori" (tr. m)85. La fel, a spune că interpretarea numelor diferă de "încorporarea" sau "decorporarea" lor (Gardiner) înseamnă a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cazul încarnării numelui pentru a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială nu abolește semantica morfologică. Virtualitățile expresive ajută la rezolvarea problemelor rezultate din incompatibilitatea sistemului onomastic real cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială nu abolește semantica morfologică. Virtualitățile expresive ajută la rezolvarea problemelor rezultate din incompatibilitatea sistemului onomastic real cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se adapteze. Opunând onomastica reală
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
atunci când depășesc cadrul eponimiei nume/ personaj, se îndreaptă spre probleme referitoare mai mult la mecanismele textuale ale numelui propriu decât la inventarea lui, autorul afirmă că acest demers are în vedere mai mult funcțiile numelui decât morfemele sale, așadar opune semantica referențială (înțeleasă ca studiu al semnificațiilor a posteriori, adică izvorât din referent; într- o operă literară referentul, adică personajul, este fictiv) semanticii morfologice. O ultimă problemă dezbătută în acest context este aceea referitoare la inconștientul textului și la antecedența semnificanților
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui, autorul afirmă că acest demers are în vedere mai mult funcțiile numelui decât morfemele sale, așadar opune semantica referențială (înțeleasă ca studiu al semnificațiilor a posteriori, adică izvorât din referent; într- o operă literară referentul, adică personajul, este fictiv) semanticii morfologice. O ultimă problemă dezbătută în acest context este aceea referitoare la inconștientul textului și la antecedența semnificanților în anumite efecte de sens. Pornind de la ipoteza unei productivități a semnificanților, Baudelle observă că numele propriu ar fi obiectul unei noi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numele propriu din perspectiva funcționării lui în actul discursiv, a integrării lui funcționale "ca unitate de rang inferior, în construcția textuală de tip poetic", impunând o optică diferită de cea "sistemică, statică", din studiile consacrate, fie ele de antroponomastică, toponomastică, semantică lingvistică, etno-, antropo-, sociolingvistică sau logică 154. Concepția este a unui nume propriu cu valoare de "element focalizant", de ""spațiu" al fuziunii funcțiilor semiotice, de acumulare și concentrare a sensului, cu consecințe în amplificarea exponențială a literarității discursului"155. Rolului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deoarece în opera literară numele dobândește o nouă semnificație, se transformă din realonim în simbonim, și traduce opoziția neliterar /vs/ literar 156. Simbonimul are comportamentul unui simbol literar și ca principală caracteristică, unicitatea, fapt care-l face dependent de context; semantica simbonimului se desprinde din "semantica generală a textului"157, iar cercetarea lui trebuie să beneficieze de datele semanticii, stilisticii, poeticii, semioticii, psihologiei, sociologiei, antropologiei. Trecând în revistă studii dedicate numelui propriu, autoarea inventariază contribuții ca: încercarea unei analize stilistice prin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dobândește o nouă semnificație, se transformă din realonim în simbonim, și traduce opoziția neliterar /vs/ literar 156. Simbonimul are comportamentul unui simbol literar și ca principală caracteristică, unicitatea, fapt care-l face dependent de context; semantica simbonimului se desprinde din "semantica generală a textului"157, iar cercetarea lui trebuie să beneficieze de datele semanticii, stilisticii, poeticii, semioticii, psihologiei, sociologiei, antropologiei. Trecând în revistă studii dedicate numelui propriu, autoarea inventariază contribuții ca: încercarea unei analize stilistice prin remarcarea valorii mitologice, istorice sau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
neliterar /vs/ literar 156. Simbonimul are comportamentul unui simbol literar și ca principală caracteristică, unicitatea, fapt care-l face dependent de context; semantica simbonimului se desprinde din "semantica generală a textului"157, iar cercetarea lui trebuie să beneficieze de datele semanticii, stilisticii, poeticii, semioticii, psihologiei, sociologiei, antropologiei. Trecând în revistă studii dedicate numelui propriu, autoarea inventariază contribuții ca: încercarea unei analize stilistice prin remarcarea valorii mitologice, istorice sau culturale a unor nume livrești, precum și investigațiile referitoare la numele personajelor din basme
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
impune personajul (Victoria Moldovan, Relația nume-personaj în opera sadoveniană), variante izomorfe, onomatopeice, trunchieri și combinații fanteziste ale numelui în literatura pentru copii (E. Lucaci, Considerații cu privire la numele proprii în literatura pentru copii). Înțelegând relația dintre sensul literar al numelui și semantica textului ca una de dependență bilaterală în sensul că primul "se dezvăluie prin text", iar cea de a doua "se întregește prin nume"158, Mariana Istrate dezvoltă teoria contextului din convingerea că numele propriu se configurează în text, adăugând caracteristici
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
hemingwayano-huxleyan" "Logosul, întruparea lui Dumnezeu și mântuirea" și să respingă tocmai "marile descoperiri (ori marile iluzii) ale occidentului: spiritul universal (Hegel! Noica!), semiologia, zenul (asiatismul! Eliade însuși!), televiziunea, limba universală (Cioran! care nu concepe culturi exprimate în limbi periferice), Istoria, semantica și sociologia (tot structuralismul!)"255. Opunându-se îndoielii sistematice a apostaților tovarăși ai doctorului Martin, scepticismului lor, Dumitru amintește de fervoarea religioasă a primilor creștini ("Să vă dea Dumnezeu noroc, doctore Martin... Dar degeaba încercați să mă speriați dumneavoastră cum
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dacă am înțeles ceva din cele o sută de volume de teologie pe care le-am citit acolo, în pușcărie, am înțeles asta: că Dumnezeu nu intervine în lume"262. Există, deci, pe de o parte, raționaliștii sceptici, specialiști în semantică, sociologie și zen care "reconstituie accesul lui Dumitru spre Spiritul Universal, trecerea de la Natură la Cultură prin intermediul limbii engleze (limba universală), limbă a cărei cunoaștere nu i-a dat totuși posibilitatea de a exprima misterele în care trăiește" și, pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu sunt obscure și nici evazive, totuși ele nu ajută la stabilirea identității referentului. Numele care funcționează (nu numai) ca abrevieri ale aceluiași grup de descrieri definite sunt Blanduzia și, respectiv, Iancu Gorovei în lumea propusă de Gologan. În termenii semanticii modale 371, numele este o etichetă lingvistică atașată individului, indiferent de proprietățile pe care le manifestă; în orice lume posibilă, numele propriu se referă la aceeași ființă. Așadar, numele nu are nicio importanță (Gologan) sau are "foarte mare importanță. E
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
au plecat: Iozi, Lixandru, Darie, Iancu Gore, Dominic Matei). Actrița care joacă rolul Euridicei nu are un nume personal, nici în relatarea naratorului, nici în cea a lui Pandele. În lipsa numelui personal, supranumele îndeplinește condițiile de designator rigid (în termenii semanticii modale) care îndeplinește setul de proprietăți: soția doctorului Laurian, actriță, mama lui Laurian. Utilizarea exclusivă a supranumelui relevă identificarea totală cu mitul. Destinul celor doi repetă răsturnat mitul lui Orfeu: dacă Euridice n-a murit niciodată pentru Orfeu, chiar și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
propriu dobândește statut de semn poetic și structurează textul narativ (Mariana Istrate), este adecvat personajului, pe de o parte, și contextului, pe de alta - fie aceluia onomastic, fie aceluia al operei (M. Ignat). Contextul este termen-cheie și în studiile de semantică interpretativă care pledează pentru cratilism, mimologie, încărcarea cu sens a numelui propriu (asemeni oricărui cuvânt al textului), înlocuirea complementarității arbitrare semnificant-semnificat a numelui propriu ca semn opac cu solidaritatea lor, prin spargerea rezistenței la sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
asemeni oricărui cuvânt al textului), înlocuirea complementarității arbitrare semnificant-semnificat a numelui propriu ca semn opac cu solidaritatea lor, prin spargerea rezistenței la sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil de susținut chiar la nivelul morfematic al numelui (Louis Hébert), se abandonează semantica referențială, propunându-se ruperea legăturii cu referentul (Jean-Louis Vaxelaire), non-referențialitatea numelui propriu (Claude Levesque), semnificația rezidă nu din relația semnificaților cu referenții lor, ci din interacțiunea semnificaților (Louis Hébert), din relația instaurată între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]