1,848 matches
-
limbaj, uneori pentru mulți derutant, chiar straniu. Pentru noi, nu mai există însă nici o îndoială: semantica lui Noica era cu totul particulară. El dădea, adesea, alte înțelesuri uneori total arbitrare unor idei și cuvinte. Și rămâne o întrebare dacă o semantică atât de laxă, de elastică etc. este cu adevărat specifică unui filozof în sensul clasic al cuvântului. La prima vedere, unele accepții și afirmații pot părea chiar scandaloase. Iată doar câteva exemple. într-un loc din Jurnalul de idei 8
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Constantin Noica. Ea este când eurocentrică, uneori în mod excesiv, când complexată, plină de toate resentimentele unui exponent al unei mici culturi, când paradoxal ! admirativă. Europa însemna pentru Noica foarte multe lucruri, în același timp. Aceasta ținea mai ales de semantica sa cu totul personală. Trebuie arătat în același timp, cu obiectivitate, că, în ciuda etnicismului și specificismului său românesc atât de declarat, Noica a avut în permanență și evidente aspirații culturale europene. Se observă la el, și pe acest plan, o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
numai de ce ideile și vocabularul politic liberal (nu suntem membru al acestui partid-partide) a ieșit din circulație, dar și de ce ele nu pot nici măcar să revină în actualitate. Chiar și în textele politologice. Ceea ce este extrem de semnificativ. Deoarece circulația și semantica vocabularului politic echivalează cu cel mai sigur barometru al nivelului și tendințelor unei societăți în plină tranziție(?) sau nu. 9. Politologia românească: aspecte și tendințe Continuăm să credem și cu toată convingerea că aspectul cel mai original și creator al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
exigențele care fac diferența în relație cu ceea ce spun sau nu spun narațiunile, cu modul în care sunt prezentate, cu motivul pentru care sunt comunicate și cu modul în care este trăită experiența narativă. Aceste exigențe narative sunt conectate cu semantica, atentă la studiul fabulei, sintaxa, preocupată de analiza discursului și pragmatica, centrată pe studiul utilizării narațiunii. La nivel semantic, diferite media favorizează diferit, diferite tipare cognitive. Filmul preferă narațiunile dramatice, televiziunea pe cele episodice care construiesc intrigi complexe, jocurile pe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
procesul comunicării muzicale. În Cyberage Narratology: Computers, Metaphor and Narrative Marie-Laure Ryan observă că începând cu anii șaizeci naratologia și-a extins în mod constant domeniul de aplicare prin împrumuturi conceptuale din gramatica tradițională și transformațională, din optică, cinematografie, psihanaliză, semantică, teoria jocurilor, teoria socială, și feminism. Ea propune extinderea repertoriului metaforic al naratologiei la cybercultură și tehnologie informatică pe care le consideră domenii aflate în relație cu vitalitatea și capacitatea de a-și comercializa ideile și de a-și utiliza
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
din geometrie figurile și careul semiotic, din optică punctul de vedere și focalizarea, din artele vizuale încadrarea, din topologie spațiul narațiunii, spațiul discursului, domeniile și limitele, din psihanaliză, dorința și seducția, din matematică, sistemele haotice și din filosofia limbajului și semantica formală, lumile posibile. Cyberage Narratology arată că problema legitimității metaforei a creat o ruptură între naratologia descriptiv formală, inspirată de analiza discursului și științele cognitive și discursul speculativ postmodern despre narațiune. Pe de o parte, detractorii metaforei caracterizează împrumuturile din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ultimă fază de dezvoltare a desenului copilului, acesta se apropie ca structură generală de desenul adultului, cu Îmbunătățiri semnificative În redarea adecvată a imaginii, În redarea perspectivei și a cromaticii (Luquet 1991: 75). Astfel grafismul copilului reprezintă, Înainte de toate, „o semantică deschisă―, În care fiecare semn se combină cu un altul Într-un mod tot mai complex. În universul copilăriei sale, copilul se simte un mic demiurg și se comportă ca atare. Viziunea sa despre spațiu nu depășește orizontul vizibil și
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
Jean-Marie Domenach, Jean-Pierre Dupuy, François Gros, Jean-Marc Lévy-Leblond, Edmond Maire, Basarab Nicolescu, Armand Petitjean, Ilya Prigogine, Isabelle Stengers și mulți alții scriau articole în acest Buletin. Bioetică și mutație socială, autoorganizare, teoria autonomiei, împărțirea bogățiilor și a activităților, concepția sistemică, semantica generală, criza psihiatriei, conceptul de sistem politic, riscurile tehnologice sînt tot atîtea subiecte tratate în Buletinul Știință/Cultură, care se dorea a fi "un spațiu de informație critică despre multiplele interacțiuni dintre știință și cultură". Guy Béney a jucat un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
rapidă. Mai întîi, ar trebui probabil avute în vedere loviturile puternice produse cam în același timp de descoperirile științifice, îndeosebi în materie de fizică cuantică, psihanaliză și deconstructivism postmo dern, ale căror teorii au zdruncinat considerabil metafizica occi dentală, lingvistica, semantica, sociologia etc. Această revoluție a fost îndreptată împotriva unei anumite viziuni statice despre lume, subiect și limbaj, considerate anterior ca stabile, unitare, monolitice. De la Newton și Descartes, concepția noastră se consolidase pe baze esențialiste, subiectul fiindu-și propriul fundament, imuabil
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
straturi de vocale colorate, decoruri de linii, umbre ale tăcerii, bucle superbe de consoane, arhitecturi, înflorituri de puncte și de semne scurte...!” Francis Ponge Morris aduce în scenă semiotica din perspectivă trihotomică: sintactica, care se ocupă cu relația dintre semne; semantica, ce se ocupă cu raportul semnului cu lumea pe care o desemnează; pragmatica, care studiază raportul semnului cu utilizatorii și beneficiarii lui. Sintactica studiază, așadar, relația sau conexiunea care se instituie, în interiorul unei secvențe discursive, între entitățile discursive componente, atât
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
P. Botezatu - este evaluarea gradului de corespondență dintre mulțimea constructelor și mulțimea obiectelor, corespondență dotată cu capacitate reprezentativă cu forță referențială și cu transport de informație.” (P. Botezatu, 1981:47). Astfel, „gradele de corespondență” vor determina „grade de adevăr” în semantica modernă, cu alte cuvinte „bivalența” adevărat / fals se conservă, dar valoarea adevărat va trece printr-o serie de nuanțări. Pentru Searle, „adevărul permite anumite grade de manifestare”, astfel încât unele enunțuri nu sunt decât „aproximativ adevărate.” (Searle, 2000:159). Popper va
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Înțelesul românesc al cuvântului guvernare duce cu gândul la miniștrii ei și la fotografia prim-ministrului sau a președintelui și mai puțin la gestiunea afacerilor publice în interesul comunității. Pentru a demonstra că nu doar cine e important în această semantică a politicilor publice ci, mai ales, referirile la ce și la cum, această carte ce poarta denumirea de ,,Regiunile și guvernul subnațional", este, așa cum o mărturisește autorul, ,,un studiu al însuși statului francez". Într-adevar, probabil că înțelesul cel mai
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
4.6. Artistul / 172 Capitolul 5. Analiza semiotică a limbajului politic eminescian / 175 5.1. Sintaxa / 176 5.1.1. Nivelul transfrastic (discursiv-textual) / 177 5.1.2. Nivelul frastic (enunțul) / 181 5.1.3. Sintagmatica semnelor verbale / 183 5.2. Semantica / 185 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate / 186 5.2.2. Semantică intensională/ semantică extensională / 194 5.2.3. Categorii semantice / 197 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale / 200 5.3. Pragmatica / 204 5.3.1. Mijloace de persuasiune
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
5.1. Sintaxa / 176 5.1.1. Nivelul transfrastic (discursiv-textual) / 177 5.1.2. Nivelul frastic (enunțul) / 181 5.1.3. Sintagmatica semnelor verbale / 183 5.2. Semantica / 185 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate / 186 5.2.2. Semantică intensională/ semantică extensională / 194 5.2.3. Categorii semantice / 197 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale / 200 5.3. Pragmatica / 204 5.3.1. Mijloace de persuasiune / 208 5.3.2. Metamorfoze ale relației jurnalist-cititor / 218 Capitolul 6. Analiza contrastivă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în anumite condiții de producere, sau parole plus condiții de producere, dezvăluind resorturile sale intime, caracterul acțional al vorbirii"16 (participanți, instituții, timp, loc), conceptul de discurs se impune în lucrările de pragmatică, datorită valențelor interacționale pe care le presupune semantica sa. Spre deosebire de discurs, limbajul se află în situația unei suite întregi de termeni care, în ciuda circulației de care se bucură, sunt privați de înțelegerea sferei conceptuale de către utilizatori. Astfel, în conștiința vorbitorilor, limbajul este identificat de multe ori cu limba
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
funcției politice a limbajului? și Care sunt mecanismele pe care le angajează limbajul în îndeplinirea funcției sale politice? Dacă prima întrebare aduce în prim plan dimensiunea pragmatică a comunicării, în cea de-a doua prevalează aspecte legate de sintaxă și semantică. Semantica limbajului politic vizează cercetarea cuvintelor-cheie, a sloganurilor și doctrinelor din punct de vedere al semnificației, iar sintaxa urmărește descrierea relațiilor logice și gramaticale care guvernează manifestările discursive din spațiul politic. Din această perspectivă, o analiză a raporturilor dintre limbaj
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice a limbajului? și Care sunt mecanismele pe care le angajează limbajul în îndeplinirea funcției sale politice? Dacă prima întrebare aduce în prim plan dimensiunea pragmatică a comunicării, în cea de-a doua prevalează aspecte legate de sintaxă și semantică. Semantica limbajului politic vizează cercetarea cuvintelor-cheie, a sloganurilor și doctrinelor din punct de vedere al semnificației, iar sintaxa urmărește descrierea relațiilor logice și gramaticale care guvernează manifestările discursive din spațiul politic. Din această perspectivă, o analiză a raporturilor dintre limbaj și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
anumit spațiu de libertate, guvernat însă de regulile grupării politice din care face parte. Abordarea semiotică a relației dintre ideologie și limbajul politic implică cel puțin două aspecte: explicarea stabilității structurilor mentale, pe de o parte, și reformularea problemelor de semantică generate de acestea, pe de altă parte. Constantele identificate la nivelul expresiei discursului politic nu pot fi explicitate fără apelul la condițiile psihologice, sociale, istorice și politice care le generează. Dar multitudinea ipotezelor avansate nu reușește să explice dispersia spațială
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
XIX-lea și cel din secolul al XX-lea nu înregistrează diferențe profunde la nivelul semnificațiilor, ci mai degrabă în ceea ce privește asimilarea unor termeni specifici altor domenii de cunoaștere și comunicare (medical, sportiv, meteorologic ș.a.). Existența ideosistemelor impune regândirea problemelor de semantică și sintaxă specifice limbajului politic. Ideosistemele operează selecții la nivelul vocabularului, indicând cuvintele și sensurile acestora, și generează restricții la nivelul sintaxei, modelând sintagmatica semnelor verbale într-o manieră specifică. Ideologia poate determina degradarea regulilor gramaticale, astfel încât ponderea frazelor corecte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
celor care au produs respectivele evenimente, conform normelor în vigoare"104, limbajul juridic, ca și limbajul politic, presupune o resemantizare a evenimentelor, prin prisma efectelor urmărite la nivelul auditoriului. Ca și în cazul limbajului politic, dimensiunea pragmatică modelează sintaxa și semantica limbajului juridic, pentru că în aceste domenii, consecințele nu pot fi neglijate. Deosebirea este dată de cadrul normativ, în speță legislația în vigoare, care limitează și organizează în același timp manifestările discursive. Dacă în domeniul politic problema legitimității este fundamentală, în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
individualitatea semiozei politice. În calitate de metaștiință, semiotica favorizează analizele interdisciplinare, urmărind studiul limbajului politic la trei niveluri distincte, corespunzătoare celor trei dimensiuni ale semiozei: a) studiul structurilor formale, al relațiilor dintre semne (sintaxa); b) studiul relațiilor dintre semne și obiectele desemnate (semantica); c) studiul relațiilor dintre semne și cei care le folosesc (pragmatica). Fiecare dintre cele trei dimensiuni oferă condițiile reevaluării celorlalte două, iar împreună concură la descrierea complexă a limbajului, în calitate de instrument de exprimare specific domeniului politic. Avantajele unui astfel de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
generare. Aflat la incidența a trei discipline subsumate (sintaxă, semantică și pragmatică), demersul semiotic urmărește: descrierea parametrilor sintactici ai limbajului politic și a mecanismelor de realizare a coeziunii sintactice; analiza fenomenelor de semie/ polisemie, a dimensiunii intensionale, respectiv extensionale a semanticii acestui tip de limbaj; identificarea principalelor clase și relații semantice cultivate în comunicarea politică; investigarea formelor de manifestare a intenționalității și a modalităților de persuadare valorificate de emitentul politic; analiza efectelor pe care le generează la nivelul receptării și a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
împlinirea dezideratelor politice. Perspectiva semiotică presupune o înțelegere unitară a celor trei niveluri de analiză (sintaxă, semantică și pragmatică), fiecare dintre acestea conducând la redimensionarea celorlalte două. În vreme ce sintaxa este pur formală, vizând structura expresiilor lingvistice și relațiile dintre acestea, semantica are în vedere raporturile de semnificație dintre expresii și obiecte sau concepte, regulile lor de evoluție, iar pragmatica surprinde relațiile psihologice și sociologice dintre participanții la actul de comunicare. Demersul semiotic urmărește stabilirea topografiei enunțării politice, a sistemelor enunțării, investigarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
investigarea logicii subiacente a limbajului politic oferă informații importante privind structura formală a acestuia, susținând analizele semantice și pragmatice ulterioare. 2.3. Vocabular politic și mutații semantice Ramură a lingvisticii având ca obiect studiul semnificațiilor cuvintelor și al variației acestora, semantica identifică rațiunile modificărilor semantice fie în limbă, fie în factori de ordin psihologic sau sociologic, exteriori limbii. Antoine Meillet subliniază interacțiunea a trei elemente în dezvoltarea semnificației cuvintelor: legile autonome ale limbii, dezvoltarea obiectului desemnat și factorul de clasă (de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o parte, și metamorfozele ideologiilor, pe de altă parte, ambele oglindite în terminologia specifică și în mutațiile semantice înregistrate. Știință a modului în care oamenii folosesc cuvintele și a felului în care acestea îi influențează pe cei care le folosesc, semantica are în centru preocupărilor ei concepția că în procesul de comunicare construcția semnificației nu reprezintă doar sarcina emitentului, ci și a receptorului. Participanții la actul de comunicare devin parteneri în procesul de co-producere a semnificației, demers influențat de intențiile locutorului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]